Jesús del Cerro Martinez e regizor și producător de film. Este originar din Spania, însă iubește România la fel de mult ca pe țara natală. În prezent, producțiile sale au ajuns unele dintre cele mai vizionate, în România – fie că vorbim de serialul „Vlad“, difuzat la ProTV, fie că vorbim de filmul „Miami Bici“, destinat să ruleze în cinematografele din toată țara. Recent, a publicat cartea „Peripețiile unui spaniol în România și în lume“, ce va apărea și la noi în curând și a cărei lansare va avea loc în această primăvară, în România.
A fost o surpriză plăcută să descoperim cât de bine vorbiți limba română, de aceea vrem să știm care este acel cuvânt românesc pe care l-ați învățat cel mai greu?
Nu vorbesc atât de bine pe cât mi-aș dori, însă înțeleg tot – și la fel stă treaba în privința cititului în limba română. Mai greu îmi este să scriu în română, căci nu mă descurc la fel de bine. Dar cel mai greu a fost să învăț genurile… masculin, feminin, neutru (și încă mai am probleme în această privință). Vă voi povesti ceva amuzant. Când am venit în România, credeam că „aici“ și „acolo“ sunt sinonime, iar asta îmi crea probleme în special când luam taxi. După cum vă puteți imagina, taximetriștii nu erau foarte fericiți când spuneam „opriți aici/acolo“, eu crezând că înseamnă același lucru.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Ce spun rudele și prietenii dv. spanioli despre faptul că, în ultimul deceniu, ați petrecut la fel de mult timp în București, ca și la Madrid?
Prietenii și familia s-au obișnuit cu situația, iar eu încerc să fiu în Madrid în zilele importante – aniversări, nunți etc. Însă cel mai greu cu plecările a fost în ultimii doi ani, pentru că serialul „Vlad“ a cerut mult timp și efort din partea mea. Ne doream să fie cel mai bun serial românesc dintotdeauna, iar pentru asta munceam mult și trebuia să fiu în București tot timpul… Părinții mei nu erau prea fericiți cu asta. Acum lucrurile s-au mai liniștit, ne-am organizat mai bine și pot să petrec ceva mai mult timp în Madrid. Cu toate că părinții mei nu sunt încântați de faptul că sunt plecat, ei sunt foarte mândri de ceea ce fac eu în România, de „Vlad“ și de „Miami Bici“, precum și de succesul de care acestea se bucură.
Care sunt acele trei „lucruri“ pe care le găsiți în România și vă lipsesc în alte țări?
În primul rând, aici am libertate în privința proiectelor, ceea ce este foarte important pentru mine. Apoi, vă pot spune că în România echipele de filmare sunt foarte profesioniste și duc la îndeplinire proiecte complicate. De asemenea, actorii români sunt talentați, este ușor să lucrezi cu ei. În ceea ce privește viața mea aici, pot spune că îmi place Bucureștiul pentru că este însorit, îmi plac parcurile de aici, unde obișnuiesc să alerg. În plus, oamenii sunt deschiși și mă fac să mă simt ca acasă.
Ați regizat mai multe filme pentru PRO TV, dar superproducția „Vlad“ este cel mai recent succes. Care este personajul dv. preferat din acest serial?
Iată o întrebare dificilă, pentru că toate personajele sunt importante. De exemplu, Miki (Victoria Răileanu) a fost foarte importantă pentru acțiunea din primele episoade ale noului sezon, din Istanbul. Vlad este un personaj complex, iar Adrian Nartea se mulează perfect pe acest rol. Olimpia este o actriță bună, cu care pot realiza scene complexe – și, cu ea, pot intra în tot felul de detalii privind interpretarea. Emilian Oprea este impresionant, nu poți să te oprești din privit atunci când îl vezi jucând. Andrei Aradits este pentru mine un vechi prieten, am mai lucrat împreună la un film, acum câțiva ani, îmi place mult să lucrez cu el. Bebe Cotimanis, Aura Călărașu… toți sunt actori foarte buni. Ștefan Iancu a făcut primul lui film cu mine, când avea 10 ani, iar acum lucrăm din nou împreună.
Ce feedback ați primit cu privire la serialul „Vlad“ din partea colegilor de breaslă de la nivel internațional?
Toți sunt impresionați de „Vlad“, spun că este un serial de calitate și rămân surprinși când află cât de rapid filmăm fiecare episod. Cred că „Vlad“ este de nivelul oricărui serial TV din Vest – și exact acesta a fost scopul nostru, când am început acest proiect.
Care este partea cea mai dificilă din profesia dv., ca regizor?
Pentru că îmi iubesc meseria, îmi vine ușor să o practic. Dar cred că cel mai dificil lucru în acest domeniu este să lucrezi cu multă lume, să coordonezi, să dai indicații astfel încât să obții ceea ce ai nevoie pentru film sau serial, să îi convingi de ce anume este mai bine cum spui tu. În acest domeniu, sunt un fel de psiholog care încearcă să asculte pe toată lumea, să înțeleagă ce nevoie are fiecare persoană în parte, astfel încât lucrurile să decurgă bine la filmări și să reușești să scoți din actori tot ce au mai bun de dat în fața camerei.
Deseori se spune că este greu de lucrat cu vedetele, din varii motive. Care este secretul dv., atunci când vine vorba despre a comunica cu actorii?
Eu am un secret simplu: tratez pe toată lumea la fel. Toți cei din echipă își fac treaba, indiferent că sunt în fața camerei sau în spatele ei. În final, e vorba de o muncă de echipă și fiecare om din echipă este important. Sincer, când am venit aici din Spania, nici măcar nu știam cine este faimos și cine nu, tratam pe toată lumea la fel, iar acum, deși am ajuns să cunosc peisajul vedetelor din România, mi-am păstrat același obicei.
În ultima vreme, sunt tot mai multe seriale spaniole („Casa de Papel“, „Vis a Vis“ sau „Elite“ – ca să amintim doar câteva) care au captat atenția românilor. Care este producția pe care v-ați fi dorit să o regizați?
℗PUBLICITATE
Mi-aș fi dorit să regizez „Vlad“, un serial complex care ține familiile unite în fața televizorului, în fiecare luni. Și „Miami Bici“, un film care îi face pe oamenii să râdă, să se simtă bine… (râde) Sunt norocos și mulțumit cu proiectele pe care le am. Poate, pe viitor mi-ar plăcea să regizez un thriller. Vom vedea dacă se va întâmpla.
În toamna lui 2019, ați lansat și o carte. Care e subiectul acesteia și cum se înțeleg cele două rolurile ale dv., de regizor și de autor?
Am lansat cartea în Spania, în 2019, iar în această primăvară cartea va fi lansată și în România, de către Uniunea Cineaștilor din România, sub titlul Peripețiile unui spaniol în România și în lume. În carte, vorbesc despre experiențele mele ca regizor – atât în România, cât și în SUA, Puerto Rico sau Spania. Cred că oamenii vor descoperi, prin intermediul acestei cărți, detalii foarte interesante din spatele camerei de filmat. Vor vedea cum se organizează o filmare, cum se găsesc locațiile, cum sunt aleși actorii; practic, cum se fac filmele. Vor avea o perspectivă din interior asupra fascinantei lumi a filmului.
Știm că iubiți fructele de mare, dar vrem să vă întrebăm ce anume preferați din bucătăria românească?
Este adevărat, iubesc fructele de mare. Dar îmi plac, de asemenea, legumele din România, în special roșiile, castraveții. Plus toate felurile de mâncare cu carne de porc. Și, desigur, iubesc drobul pe care îl faceți de Paști.
„Miami Bici“ este producția cinematografică a momentului. De unde, titlul – și ce v-a inspirat în realizarea acestui lungmetraj?
Codin Maticiuc este principalul „vinovat“ pentru acest film. El a venit acum doi ani la mine cu ideea acestui film și cu titlul. Asta, pentru că el cunoaște o mulțime de oameni în Miami. Ideea mi s-a părut bună și puțin nebunească. Deși filmul a început ca o producție mică, realizată de doi prieteni, treptat a evoluat, așa că ni s-au alăturat și alți oameni, precum Matei Dima, Alex Coteț, Florin Piersic Jr. Oamenii au fost încântați de această idee și s-au implicat tot mai mulți și mai mulți, iar la final au venit și spectatorii, o mulțime de spectatori. Am făcut acest film pentru ei și se pare că le-a plăcut.
Cum gestionați emoțiile care, inevitabil, apar în perioada lansării unei producții regizate de dv.?
Eu am avut de multe ori succes de-a lungul carierei mele. Însă pe parcurs am avut și nenumărate perioade grele. De exemplu, în perioada când pregăteam filmul „Hawaii“, mi-a luat 8 ani pentru a găsi finanțare și pentru a-l realiza. 8 ani în care a trebuit să aud „nu“ de sute de ori. Asta te face să realizezi că succesul este ok, e bine să ai spectatori care îți apreciază munca, însă totul este trecător, nu trebuie să te iei în serios, să ajungi să te crezi prea important. Pentru că azi poți fi pe culmile succesului, mâine nu. Trebuie să înveți să gestionezi atât aceste „culmi“, cât și „prăpăstiile“.
Cine este persoana spre care vă îndreptați, atunci când aveți nevoie de o vorbă bună sau de un sfat?
Nu am o persoană anume, dar de obicei le cer sfaturi oamenilor cu care lucrez și care în general au păreri diferite de ale mele. De exemplu, cu Codin Maticiuc și Matei Dima mă sfătuiesc pentru „Miami Bici“. Iar pentru „Vlad“ persoana cu care vorbesc cel mai mult este Cristian Buje (First Assistant Director); dar și cu Anghel Damian, Olimpia Melinte sau Adrian Nartea am avut discuții interesante și constructive despre serial.
Care este comportamentul (obiceiul) de care ați vrea să scăpați, dar, aparent, vă este mult mai greu decât v-ați fi imaginat?
Nu prea am dependențe, în afară de telefon… Simt că petrec prea mult timp cu telefonul în mână și aș vrea să îl folosesc mai rar; ba chiar, în anumite momente, să îl las acasă. De asemenea, obișnuiam să beau mult suc Coca-Cola, însă a fost mai ușor să scap de acest obicei. Nu beau cafea, nu fumez. Pot spune că principala mea dependență acum este telefonul.
Unde vă imaginați viața la bătrânețe, în Spania sau în România?
Cred că în Spania vremea este mai bună, iar când ajungi la bătrânețe, asta ajută. Însă eu nu pot sta prea mult într-un singur loc; îmi place să mă mișc, să călătoresc. Prin urmare, de ce să aleg? Aleg ambele: și Spania, și România.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
