În orice casă în care există cel puțin un copil, există inevitabil cel puțin un colț cu jucării. Fie că sunt cumpărate de părinți, fie de prieteni sau de alți membri de familie, acestea devin din ce în ce mai variate și mai sofisticate pe zi ce trece.
Societatea consumeristă a scos pe piață tot soiul de jocuri și joculețe care să țină copilul cât mai captivat, în timp ce părintele sau alte persoane care-l au în grijă reușește să facă altceva – măcar preț de câteva minute. Aparent, indiferent de numărul obiectelor care trebuie să-l țină ocupat, ele nu sunt niciodată suficiente pentru a bucura copilul. Și este evident că nu va ajunge niciodată să le aprecieze la justa lor valoare, de vreme ce el știe că va primi alta mâine, mai ales dacă acesta a devenit un obicei al părintelui, prin care își reduce emoția de vinovăție.
Trebuie să recunoaștem că acesta este un comportament pe care îl avem, cel puțin la primul copil, fiindcă toată reflectoarele sunt ațintite asupra lui și fiecare scâncet sau surâs este imortalizat și trimis tuturor cunoscuților. Relaxarea apare, în genere, la cel de-al doilea copil, deoarece acesta se întâmplă să poarte hainele celui dintâi, se joacă cu jucăriile copilului mai mare și, parcă, nici nu mai reacționăm atât de dramatic atunci când se lovește de colțul scaunului. Abia atunci începem să realizăm că este nevoie să mai reducem din fluxul de jucării nedorite din interiorul căminului nostru.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Studiile arată că, în locul jucăriilor, e mai bine să le oferim copiilor noștri experiențe – pentru o bună dezvoltare a creierului.
Dr. Margot Sunderland (psiholog britanic specializat în dezvoltarea copilului) a acordat un interviu pentru publicația Telegraph, în care a decretat vacanțele drept „o investiție în dezvoltarea creierului copilului, întrucât – într-o vacanță cu familia – se activează două sisteme genetice înrădăcinate adânc în zona limbică a creierului: de joacă și de căutare“. Cele două concepte au fost descoperite de Prof. Jaak Panksepp, cercetător în neuroștiințe la Washington State University.
Sistemul de joacă se activează ori de câte ori copilul își îngroapă picioarele în nisip, când se gâdilă pe șezlongul din piscină sau când e purtat pe umerii părinților (desigur că exemplele de acest fel sunt nenumărate). Sistemul de căutare, potrivit dr. Sunderland, se referă la explorarea zonelor noi în care se află. Aceste două sisteme funcționează optim în vacanțe, astfel dezvoltându-se lobul frontal, care este responsabil de emoții, limbaj și rațiune. Totodată, faptul că ne aflăm într-un loc nou, ce invită la explorare, ne dă posibilitatea de a inventa jocuri noi și a ne apropia mai mult unii de ceilalți.
Participarea tuturor membrilor din familie la aceste scurte sau lungi escapade armonizează spiritele și, în același timp, conduce la eliberarea mai multor substanțe în creier: dopamină, oxitocină și opioide. Toți acești hormoni sunt necesari pentru intensificarea relațiilor, pentru a simți că facem parte dintr-un întreg, în care suntem protejați, înțeleși și iubiți. Sunt lucruri aparent banale, la îndemână, dar după care tânjim cu toții. Știm că iubirea nu poate fi cumpărată, însă ne putem pansa relațiile și le putem suda atunci când avem încredere unii în ceilalți, când simțim că, prin orice-am trece, nu suntem singuri, ba mai mult, avem toate resorturile pentru a ne repune pe picioare.
Studiile arată că majoritatea oamenilor se simt iubiți în special atunci când interacționează cu alte persoane, nu neapărat atunci când primesc cadouri. Desigur, nu spune nimeni că acestea nu sunt binevenite, însă cu siguranță nu pot înlocui factorul uman.
Iubirea adevărată se trăiește în relații
În 2017, a fost realizată o cercetare (publicată în The Journal of Social and Personal Relationships) ce a implicat 495 bărbați și femei, cu vârste cuprinse în intervalul 18–93 ani. Acestora li s-a cerut să spună ce-i face pe oameni să se simtă iubiți. Rezultatele au relevat faptul că cei mai mulți dintre ei se simțeau iubiți în momentul în care intrau în interacțiuni cu alți semeni, comparativ cu alternativa în care doar primeau cadouri. Unul dintre cercetătorii implicați în acel studiu, dr. Zita Oravecz a declarat că „micile momente pozitive, de tipul amabilităților sau al mângâierii și îmbrățișării unui copil, îi fac pe oameni în cel mai înalt grad să se simtă iubiți“.
Trebuie să admitem că niciunuia dintre noi nu-i place să stea mereu singur, și că, indiferent de vârstă, căutăm să ne înconjurăm de oameni – pentru că așa suntem creați. Vacanțele reprezintă momente excelente prin care ne putem reclădi relațiile, prin care putem să ne distragem de la stresul cotidian, prin care putem să uităm (măcar pentru o scurtă perioadă) de responsabilități și să ne concentrăm pe cei pe care îi iubim.
Amintirile pe care ni le conturăm împreună sunt momente pe care nu ni le va putea lua nimeni, pe care le putem imortaliza și la care putem reveni ori de câte ori vrem să simțim ceea ce am trăit în acele clipe. Viața este prea scurtă pentru a nu ne bucura de ea, de aceea este important ca cei mici să-și clădească relații sănătoase cu membrii familiei, să se bucure de căldura bunicilor și să adune amintiri cu cei dragi.
Ne vom da seama de acest lucru, dacă facem un simplu exercițiu de imaginație și ne gândim la vacanțele pe care le petreceam noi în copilărie cu părinții, bunicii, unchii, persoanele apropiate, alături de care ne-am jucat și am râs. Lucrurile simple fac diferența, iar prezența adulților semnificativi din viața noastră reprezintă cărămizi în dezvoltarea noastră cognitivă și emoțională.
Sfatul specialiștilor este să reflectăm de două ori, atunci când vrem să cumpărăm jucării costisitoare, și să ne gândim, mai degrabă, să proiectăm vacanțe împreună cu copiii, prin care să ne facem bine unii altora. Expresia „adunați amintiri, nu obiecte“ nu este doar un citat, ci un îndemn spre o viață emoțională sănătoasă.