Atât de ușor ne dăm cu părerea spunând „eu nu aş fi făcut aşa ceva!“ sau „este imposibil ca lucrurile să stea așa cum zici tu!“. Fiecare persoană este unică. Motivaţiile şi intensitatea trăirilor fiecărei persoane sunt unice. Neştiind ce a simţit acea persoană în situația respectivă, nefiind în pielea ei – cum se spune, nu ai cum să judeci obiectiv. De ce oare vedem paiul din ochiul altuia, dar bârna din ochiul propriu nu o luăm în seamă?
Din momentul în care devenim adulți, trebuie să învățăm să ne dăm seama care sunt sentimentele celorlalți, să recunoaștem, să vedem, să conștientizăm faptul că a judeca după aparențe îi poate face rău nu numai celui care este judecat, ci și celui care judecă. Ar trebui să învățăm să gândim lucrurile mai în profunzime.
Multe dintre provocările noastre cu alții au de-a face cu felul personal în care vedem lucrurile. Ne uităm la ceilalți și vedem tot ceea ce fac ei greșit, când ne întoarcem privirea către noi înșine începem să conștientizăm că nu avem dreptul să judecăm pe nimeni, așa cum nici nouă nu ne place să fim judecați.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Nu știm poveștile de viață ale tuturor celor cu care interacționăm, dar asta nu ne împiedică să presupunem imediat că este total greșit modul în care aceștia acționează în anumite situații. Nu ezităm să dăm sfaturi fără ca măcar ele să ne fie cerute. Uităm sau nu vrem să fim atenți la noi înșine și la viața noastră. Este mult mai ușor să ne uităm la celălalt și să-l interogăm, să-l rănim cu presupunerile noastre, să-l sfătuim cum e mai bine pentru el să facă, să gândească… Dar pentru noi ce este bine? Ce spune conștiința? Ce spune o simplă auto-analiză a propriei vieți? Găsim prea puțin timp pe care să-l petrecem cu noi, pentru noi înșine, dar aproape niciodată nu ratăm ocazia de a petrece timp analizându-l pe celălalt. Fugim de noi și ne aruncăm toate frustrările asupra celuilalt.
Când îi judeci pe ceilalți, nu îi definești pe ei, te definești pe tine. — Earl Nightingale
Fiecare om este pe un drum propriu, are un ritm propriu, are suferințe și visuri proprii. Nu putem cunoaște întreaga lume interioară a celuilalt, dar am putea încerca să o cunoaștem pe a noastră în profunzime. În Micul Prinț al lui Antoine de Saint-Exupery, un rege singuratic spune: „Atunci te vei judeca pe tine însuți. Asta e cel mai dificil. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuți decât să judeci pe altul. Dacă reușești să te judeci bine, înseamnă că ești cu adevărat înțelept.“
În fiecare dintre noi se află un mic judecător.
℗PUBLICITATE
Cel mai greu este atunci când ne lovim de judecățile celor apropiați. Părinții încearcă să decidă pentru copiii lor deveniți adulți, nu cu vreun gând rău ci dintr-o iubire nemăsurată. Ei încearcă să le clădească o viață frumoasă copiilor, dar după propriile nevoi și presupuneri a ceea ce înseamnă o viață frumoasă pentru copil.
Prietenii, în numele prieteniei, își sfătuiesc prietenii despre cum e mai bine pentru ei. Cu toții uităm că nu ne aflăm în pielea celuilalt, indiferent de cât de empatici am fi. Judecăm, etichetăm, sfătuim, după propriile noastre credințe. Uităm că celălat are și el propriile credințe, valori, visuri, nevoi…
Când te confrunți cu judecata celor apropiați, pentru a evita un conflict încerci să treci peste acele vorbe și să schimbi subiectul, doar că… în interiorul tău nu poți scăpa de cuvintele și judecățile ce te-au rănit. Și atunci începi să simți cum se instalează în tine mânia, durerea faptului că nici măcar ei, cei apropiați, nu îți pot înțelege hotărârile.
Fiecare om, prin particularitățile trecutului său, poate fi hipersensibil față de o situație. Fiecare om are nevoie de compătimire, nu de judecată. Compătimirea înseamnă acceptarea faptului că suferința există, dar înseamnă și dorința de a o alina.
Este greu să nu judeci când ești convins că tu ai dreptate. Este mai ușor să judeci decât să iubești. Însă, nu lua tu decizii pentru celălalt. Nu îi impune ce să creadă. Lasă-l pe el să decidă ceea ce vrea, să-și asume ceea ce crede. „A nu judeca“ înseamnă în primul rând a nu judeca starea sufletului, iar mulți dintre noi tocmai asta judecăm….
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
