Jules Renard (n 1864, Chalons-du-Mâine – d. 1910, Paris) a fost novelist și dramaturg francez. A urmat cursurile de retorică și fisozofie ale Liceului Charlemange din Paris. După bacalaureat, a rămas la Paris unde a început să colaboreze la diverse reviste și să frecventeze cafenelele din Cartierul Latin, locul de întâlnire al boemiei literare pariziene. Tot aici a întâlnit-o pe actrița Danielle Davyle, care i-a inspirat personajul Blanche din Le Plaisir de Rompre.
În 1889, împreună cu câțiva prieteni, a fondat revista literară Mercure de France, în care a publicat povestiri care au apărut în 1890 sub titlul Sourires princes. În această perioadp a început să se implice din ce în ce mai mult în viață artistică a capitalei și să frecventeze spectacole în compania câtorva prieteni, printre care Maurice Barres, Andre Gide sau Marcel Schwob. În casa lui Alphones Daudet i-a cunoscut pe Auguster Rodin și Edmond de Goncourt. I s-a propus să facă parte din comitetul de lectură Theatre d’Art.
℗PUBLICITATE
Din 1890 a publicat în cele mai prestigioase ziare pariziene: Le Figaro, Gil Blas sau L’Echo de Paris, iar în 1894 i-a apărut romanul bibliografic Poil de Carotte, excelent primit de critici, a cărei versiune teatrală a obținut un succes fenomenal în 1990. Grație lui Edmond Rostand, a întâlnit-o în 1895 pe Sarah Bernhardt. În 1900 a fost ales consilier municipal al comunei Chaumont și a fost decorat cu Legiunea de Onoare, apoi din 1904 până în 1910 a fost primarul orașului Chitry-les-Mines. În 1907 a fost ales membru al Academiei Goncourt.
De același autor
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
