Este cunoscut publicului drept Juno, însă Alex Stanciu nu este numai solist, ci și actor și poate fi văzut jucând în serialul Profu’, în fiecare joi, de la 21:30, pe ProTV.
Personajul său, Nuni, este pus în diverse situații, dar sunt „felii“ din viața acestuia care se suprapun cu elemente din existența reală a lui Juno, ceea ce ne face să-l cunoaștem mai bine pe protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine. Despre planuri, despre bullying, despre emoții și trăiri, dar și despre multe altele, puteți afla în interviul de mai jos.
Ești cântăreț, dar și actor. Care dintre aceste roluri e mai solicitant sau în care te simți bine, în prezent?
Mi se pare cam ciudat să mă numesc actor. Mie îmi place să zic despre mine că am tangențe și cu asta, având în vedere că n-am studii de specialitate. Cu toate astea, îmi place de mor să joc și sunt foarte recunoscător că am primit șansa asta. Încerc „să fur meserie“ de la oamenii mari din domeniu pe care i-am cunoscut și cu care lucrez și caut să dau tot ce pot. Cu toate astea, muzica este prima mea dragoste și rămâne principalul scop în prezent, deși actoria se ridică aproape sau poate chiar la același nivel, ca satisfacție artistică, asta în măsura în care pot să le compar, având în vedere cât de puțin am cochetat cu actoria până acum. Actoria e, pentru mine, un scop nou și-mi doresc să continui și să evoluez cât de mult pot, pe partea asta.
Ce-ți place cel mai mult la personajul Nuni, pe care-l interpretezi în serialul Profu’?
La personajul Nuni îmi place că-mi dă relaxarea să mă port, într-o oarecare măsură, foarte natural și relativ aproape de modul în care vorbeam, mă îmbrăcam și mă comportam în perioada liceului, la școală și prin cartierele din Constanța, în cercurile de rapperi, Bboy și street danceri.
Ai declarat că ai sânge de rom. Te-ai simțit marginalizat, în perioada copilăriei, din cauza asta?
Nu m-am simțit marginalizat niciodată, pentru că provin dintr-o familie de români care nu au trăit și nu s-au comportat ca familia tipică de romi, încadrată la stereotipul după care sunt marginalizați romii. Am avut colegi romi care au fost tratați astfel și mai degrabă asta m-a marcat, la momentul acela. Părțile mele de rom se trag din buni străbuni și le resimt în pasiunea pentru muzică, având în vedere că bunicul a fost violonist. Aș fi zis lăutar cu tot dragul, dar nu se rezumă doar la atât.
Ai fost catalogat diferit de colegii de breaslă pentru curajul de a-ți accepta rădăcinile?
Ha-ha-ha, jumătate dintre cei din industrie sunt romi. Glumesc! Nicidecum! În general, artiștii, mai ales muzicienii, n-au cum să nu se aprecieze între ei. Iar romii sunt clar artiști, și nu mă refer la mine, vorbesc de romi 100% autentici. E aceeași poveste ca în cazul afro-americanilor sau a negrilor de orice fel.
Când ai plâns ultima oară?
Weekendul trecut. Am plâns de fericire și de eliberare, mulțumesc lui Dumnezeu! Dar am plâns mult în ultimii ani, și nu de fericire. Mă bucur totuși că am trăit struggle-ul. Plângem, ne descărcăm, ne spălăm pe față și… la muncă.
Ce sfat le dai celor care se luptă cu probleme emoționale?
Și eu mă lupt cu probleme emoționale de mulți ani. Plus că suntem o generație care vine cu probleme de genul sau care are toate uneltele posibile la dispoziție, să le creeze. Nu mai zic că am prins și pandemia asta, care s-a jucat grav cu emoționalul și mentalul nostru. În primul rând, nu sunteți singuri! Suntem mulți! Relaxați-vă! Citiți, lucrați-vă mintea! Vă recomand să încercați chiar să meditați. 30 de minute cu ochii închiși, făcând niște exerciții de respirație corectă, o să vă odihnească mintea și o să vă mai oprească din gânduri, pentru ca apoi s-o folosiți așa cum trebuie. Găsiți pe internet exerciții de respirație. Faceți sport, plus activități care să vă bucure, să vă hrănească sufletul. Nu disperați! O să fie bine! Vă iubesc!
Ai apelat vreodată la psihoterapie?
Da. Am fost la psiholog și am făcut și terapie prin mediație. Am plâns ultima oară, cum am zis mai sus, la o ședință din astea. Le recomand pe ambele! Doar să fiți atenți și la ce simțiți voi pe interior.
℗PUBLICITATE
Care este cartea care te-a făcut să vezi lumea altfel?
Puterea prezentului, de Eckhart Tolle, este cartea care m-a pus înapoi pe picioare în momentele cele mai grele din viața mea. M-a făcut să intru pe internet, să-mi mai comand 10-15 cărți pentru minte și suflet, dar și pentru dezvoltarea intelectuală. De când am citit Puterea prezentului, am început să visez din nou, să sper din nou și să simt că vreau să-mi trăiesc viața, nu doar să supraviețuiesc.
Cum ai descrie relația pe care o ai cu părinții tăi?
Deschisă, sinceră, caldă. Sunt extraordinar de iubitori!
Cine este plasa ta de siguranță?
Nu știu exact ce înseamnă plasă de siguranță, dar cred că Smiley, de la Hahaha. Mi-a dat siguranță și încredere când nu aveam.
Care este scuza pe care o folosești în exces?
Hmmm, cred că au fost două de-a lungul anilor, de când eram mai mic. Într-un timp, era una cu „n-am bani“, dar tot îmi dovedeam singur sau îmi dovedeau alții că, atunci când vrei, obții ce vrei. Și mai era scuza cu impulsivitatea, pentru momentele când spuneam lucruri de care îmi părea rău.
Ce părere ai despre one-night stand-uri?
Sunt fun. Sunt OK, la timpul lor. Trebuie să experimentăm, bănuiesc. Am avut și n-am regretat. În același timp, trebuie să avem grijă, energetic vorbind, și să nu devină un viciu, cred. Totuși, cea mai importantă relație pe care am avut-o până acum a început cu ceva ce credeam că e un one-night stand. Deci nu știi niciodată.
Ai folosit aplicații de dating?
Sincer, nu.
Cum gestionezi hate-ul din online?
Uneori mă atinge, lucrez la asta. Dar nu m-a doborât până acum.
Ce planuri ai pentru viitorul COVID-free?
Să continui să lucrez la mine, să ajung cea mai bună variantă a mea și, cu siguranță, să prețuiesc viața și lucrurile reale. Și libertatea, mai mult decât înainte de COVID-19.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
