Kahlil Gibran

Gibran Kahlil Gibran a fost un poet, filozof și prozator, poet și eseist libanez, unul din romanticii târzii ai literaturii arabe. A scris în arabă (cu numele întreg) și în engleză (renunțând la primul din cele trei componente). Din 1918, la sfatul profesorului său de engleză, a schimbat și grafia din Khalil în Kahlil.

S-a născut în 1883 la Bsharri, Liban, într-o veche familie creștină. Primele noțiuni de religie, de limbă siriacă și arabă, le-a căpătat de la un călugăr.

În 1894 a emigrat, împreună cu mama sa, în America, la Boston. Familia se instalează în cartierul Chinatown din Boston, unde Gibran urmează cursurile școlii comunale timp de 4 ani și unde l-a cunoscut pe fotograful Fred Holland Day care i-a dat lecții de desen și de pictură.

A început să studieze arta fotografică, literatura arabă, engleză și franceză urmând cursuri de specialitate în America și Liban. Gibran a fost permanent preocupat de idealul dezrobirii țării sale de sub asuprirea otomană, în pragul primului război mondial el aflându-se printre membrii ligii politice Suryia al-hurra (Siria liberă).

În 1898 se întoarce în Liban unde își perfecționează cunoștințele de limba arabă până în 1901. Este perioada în care începe să-și manifeste pasiunea pentru filosofie și pictură. De altfel, el și-a expus picturile în 1904, fără prea mare succes.

În 1901 începe călătoria sa prin Europa, cu un scurt răgaz la Paris, unde începe să lucreze la culegerea de proză „Spiritele rebele“. Este excomunicat din cadrul comunității creștine maronite din care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziției împăciuitoare față de religiile creștină și musulmană.

℗PUBLICITATE

---

---

În 1903 se stabilește din nou la Boston. Între 1902 și 1903 își pierde mama, fratele și una dintre surori din cauza tuberculozei. Până în 1908 corespondează cu jurnalul arab Al-Muhadjir (Emigrantul), condus la New York de compatriotul său Amin al-Ghurayyib.

Din 1905 a început să publice în diferite reviste new-yorkeze pamflete și scurte povestiri în limba arabă. În 1905 publică primul său eseu, intitulat Muzica. În 1906 publică o culegere de 3 povestiri sub titlul Nimfele văilor. În 1908 apare la New York cea de-a doua culegere de povestiri a lui Gibran, denumită Spiritele rebele care i-a atras ostilitatea stăpânirii turcești în Liban.

În 1911 înființează la New York societatea „Liga de aur“. În concepția fondatorilor, revoluția siro-libaneză trebuia să se bazeze pe adevărata cultură care să lumineze masele populare.

În 1912 se instalează definitiv la New York, unde frecventează cercul literar din jurul revistei Artele, participând, alături de fondator, Nasib’Urayda, la redactarea acesteia. Publică nuvela de mare întindere Aripile frânte. În același an începe colaborarea cu revista americană Șapte arte. Doi ani mai târziu îi apare culegerea Lacrimă și zâmbet și între 1914-1917 deschide 3 expoziții de pictură bucurându-se de succes.

Gibran s-a stins din viață la New York pe 10 aprilie 1931, bolnav de ciroză și tuberculoză. Rămășițele sale pământești sunt trimise la Beirut, la 21 august și înmormântate în satul Bisharri, unde se născuse.

Opera sa poetică a fost tradusă în peste douăzeci de limbi, iar picturile și desenele sale se află expuse în galerii celebre din lume.