Depresia reprezintă starea mentală care ne face să vedem totul prin filtrul tristeții, al lucrurilor negative și al scenariilor fataliste – pe perioade nelimitate, dar de obicei îndelungate. La nivel global, depresia ocupă un loc fruntaș, după afecțiunile cardiovasculare. Simptomatologia este destul de greu de depistat, mai ales în zilele noastre, în care oboseala, stresul, responsabilitățile zilnice și obiectivele lunare își pun amprenta asupra psihicului nostru, fără a ne ridica neapărat un semn de întrebare. Semne distinctive ale acesteia pot fi: detașarea, lipsa apetitului pentru viață, ieșirea din grupuri, izolarea – pentru mai mult de două săptămâni. Inutilitatea și lipsa unei activități spre care să ne canalizăm energia, vocația și plăcerea pot fi indicii clare ale unui început de episod depresiv. Desigur, afecțiunea poate degenera devenind severă, astfel că ne poate deteriora viața familială și socială, precum și sănătatea fizică.
Pe de-o parte, există tendința de a trata totul cu superficialitate, acceptând ideea că acestea sunt vremurile pe care le trăim și că nu există adult care să nu fi avut măcar un episod de acest gen în ultimul an. Sau, din contra, izolarea și alegerea de a nu discuta despre aceste probleme (de frica stigmatizării și a posibilei pierderi a locului de muncă sau a partenerului de viață) sunt fețe ale aceleiași monede, care atestă faptul că educația în acest sens este extrem de importantă, dar și la fel de lacunară.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia este principala cauză a dizabilității la nivel global, afectând circa 300 de milioane de oameni. Un pas în acest demers a fost făcut de către Danemarca, țară ce încurajează persoanele depresive să ia parte la activități culturale – în cadrul unui program intitulat Kulturvitaminer (testat inițial în patru orașe).
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Beneficiile sunt imense, în primul rând pentru că se evită efectele secundare ale medicamentelor, dar și cheltuielile cu personalul medical. Kulturvitaminer presupune ca oamenii să se organizeze în grupuri pentru a face diverse activități (de exemplu, unii participă la concerte sau chiar cântă în cor).
În orașul Aalborg (unde majoritatea locuitorilor fac parte din grupuri corale), cetățenii sunt acompaniați și de o orchestră simfonică locală. Potrivit oamenilor de știință, activitatea de a asculta și a cânta în grup reduce stresul și anxietatea (afecțiuni asociate depresiei). Pe lângă muzică, ce are o pondere majoră, participanții la programul Kulturvitaminer vizitează galerii de artă, expoziții sau muzee; sunt angrenați în activități creative și, de asemenea, fac plimbări pe mare. Pe scurt, participă la activități care – conform studiilor de specialitate – dezvoltă ideea de reziliență la stres. Toate aceste ocupații îi ajută pe cei implicați în program să se concentreze asupra propriei persoane, iar apoi să-și reconfigureze părerea despre sine (ca parte din ceea ce se numește „recuperarea“ lor, la nivel individual). Totodată, studiile întreprinse asupra acestui program atestă faptul că oameni cu afecțiuni similare s-au grupat în vederea unor activități asemănătoare. Asta i-a ajutat să se deschidă și să se elibereze de barierele pe care ei înșiși și le puneau, să discute și, în fine, să-și explice stări și situații pe care le traversează.
Autoritățile publice din Aalborg – prin vocea lui Mads Duedahl (responsabil de sănătate și cultură) – susțin că acest Kulturvitaminer este o variantă fezabilă de reintegrare socială a persoanelor depresive. Mai precis, cultura creează un liant între oameni cu afinități similare, generând astfel o nouă perspectivă asupra vieții. De asemenea, revenirea în câmpul muncii poate fi mult mai ușor făcută de persoanele ce fac parte dintr-un asemenea grup, deoarece ele se vor susține reciproc (vor vedea prin puterea exemplului că se poate, că lucrurile nu sunt doar negative și că există viitor și speranță). Un astfel de program, dar sub denumirea de Art of Prescription, a fost introdus și în Marea Britanie, în urmă cu douăzeci de ani, dar și în alte state, precum Suedia și Norvegia, dovedindu-se și în aceste cazuri un adevărat succes.
Forumul Economic Mondial a precizat că este imperios necesar ca politicile publice să lupte împotriva stigmatului aruncat asupra problemelor mintale și împotriva barierelor societale, pentru ca persoanele cu afecțiuni să aibă curajul de a cere ajutor. Susținerea poate fi de mai multe feluri, însă primul pas este cel mai important și constă în depășirea blocajului și conștientizarea faptului că o persoană sau alta se confruntă cu o povară și că există soluții.
Combaterea discriminării și promovarea măsurilor de ocrotire a sănătății mintale trebuie să fie priorități ale guvernelor, pentru ca oamenii să poată funcționa în parametrii normali, indiferent de perioadele grele pe care le traversează. Viața nu este mereu un cadou cu fundă roz și este bine că nu e așa. Pentru a putea simți că trăim, trebuie să simțim adrenalina și să ne luptăm pentru țelurile și aspirațiile proprii. Însă indiferent de ceea ce ni se întâmplă pe parcurs, nu trebuie să uităm că suntem interconectați genetic și că împreună – prin compasiune și blândețe, dar și printr-un cerc de încredere (mai mult sau mai puțin restrâns) – piedicile se pot înlătura sau depăși. Negativismul continuu și frica de a nu fi în concordanță cu viața afișată pe rețelele sociale poate crea dezechilibre: de aceea, delimitarea dintre real și utopie, dintre normalitate și nefiresc ar trebui să fie un lucru învățat încă de când suntem mici.