fbpx
skip to Main Content

Vladimir Purdel este absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale“ București, director al Departamentului Tehnic al Festivalului de Teatru Tânăr „Ideo Ideis“ și membru al Asociației Culturale T.E.T. Alexandria. A primit premiul pentru „Cel mai bun rol principal masculin“, pentru rolurile Marvin și Stu, din spectacolul „California Suite“, în regia lui Tudor Lucanu.

Este originar din Alexandria, un oraș al cărui unic eveniment teatral îl reprezintă Festivalul „Ideo Ideis“. În ciuda vârstei pe care o are, Vladimir a reușit să joace nenumărate roluri la Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, TNB, Teatrul Act, Teatrul Excelsior, Godot Café Teatru, ARCUB, Teatrul „Tony Bulandra“ (Târgoviște) și Teatrul „Anton Pann“ (Râmnicu Vâlcea). Totodată, este și protagonist al filmului „Romanian Tradition“, una dintre cele mai recente producții românești, în regia lui Pavel Bartoș. Despre toate acestea și multe altele, în interviul de mai jos.

Cine nu este Vladimir Purdel?

Cea mai grea întrebare. Nu este un om superficial, insensibil sau irațional, asta în primul rând… Și știu sigur despre el că nu e trist.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Vladimir Purdel (@vladimirull) on


Ce înseamnă libertatea pentru tine?

Pentru mine, libertatea e atunci când raționalul și emoționalul se întâlnesc și se pun de acord asupra unui lucru sau a unei activități, pe care atunci când o trăiesc, îmi aduce împlinire și bucurie.

Care este viteza de luare a unei decizii?

În cazul meu, viteza melcului turbat. Sunt destul de analitic, când vine vorba de decizii…

Ai renunța vreodată la cariera de actor?

Nu îmi doresc să fiu pus în fața unei astfel de decizii, pentru că mi-ar fi foarte greu să o iau. În anumite situații excepționale (de sănătate, familiale), aș putea vedea o întrerupere, o pauză, nicidecum o renunțare. Îmi iubesc atât de mult meseria, încât mă văd trăind cu ea până la adânci bătrâneți.

Ce părere ai despre psihoterapie? Ai fost vreodată într-un astfel de cabinet?

Da, am fost în mai multe cabinete de psihoterapie și încă mai merg. Mi se pare o necesitate psihoterapia, pentru a avea o viață echilibrată și o mai bună cunoaștere a sinelui, în contextul lumii ăsteia nebune și haotice în care trăim. Mergem la sală, mâncăm sănătos, ne lăsăm de fumat, dar uităm, uneori, cât este de important să ai o minte sănătoasă. Citeam și un meme pe Instagram: „Mergem la terapie ca să rezolvăm relații cu oamenii din viața noastră care nu merg la terapie“ (sau ceva pe acolo) – și fix așa cred că e.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Vladimir Purdel (@vladimirull) on

Dacă te-ai întâlni pe stradă cu Vladimir de acum 15 ani, ce sfat i-ai da?

I-aș spune să fie mai curajos și mai sigur pe el, să spună ce gândește că o face bine și frumos, să aibă încredere în instinctul lui. Întotdeauna.

Cum este relația cu familia ta?

Am o relație foarte specială cu ai mei și destul de apropiată. Sunt foarte prezenți în viața mea, mama e cea mai mare admiratoare a mea și nu ratează nicio premieră, iar tata abia mă așteaptă să meșterim câte ceva. Cu sora mea am ajuns, după adolescența ei, să avem o relație de prietenie specială. Am crescut minunat împreună și sunt profund recunoscător că există în viața mea.

Care este superputerea ta?

Superputerea mea e sufletul.

Ce lucru curajos ai vrea să faci și nu ai apucat până acum?

Să plec un an din țară și să călătoresc.

Care este părerea ta despre instituția căsătoriei?

Cred că e un angajament pe termen lung, greu de susținut în epoca noastră, în care pare că totul se consumă, cumva, prea repede. Pentru mine, instituția căsătoriei a reprezentat un soi de blocaj mental pe care, din păcate, nu am știut să îl comunic într-un moment în care era important să fi știut.

 

℗PUBLICITATE


View this post on Instagram

 

A post shared by Vladimir Purdel (@vladimirull) on

Cum ai vrea să te descrie fanii tăi?

Aș prefera ca, atunci când cineva se gândește la mine, să zâmbească sau să își amintească replici din spectacole. Altfel, nu scap de „ăla mic și creț“.

Cum ai ajuns să faci teatru, dacă în orașul natal nu exista un teatru?

La 14 ani, mă lăsasem de baschet și în familie se căuta o nouă pasiune pentru Piticuʼ (porecla mea de atunci). Soră-mea a insistat să mă ducă la teatru – că poate, poate reconsider sfatul ei de a intra în trupa liceului. Așa că am ajuns cu ai mei la un spectacol la Odeon. De unde nu îmi găseam locul în scaun până să înceapă, la 5 minute de la gong nu m-am mai mișcat 1 centimetru, iar la finalul spectacolului mi-am spus: „Da, vreau să mă fac actor!“ Ai mei au aflat și ei, doi ani mai târziu, când m-au văzut prima oară jucând la „Ideo Ideis“. Foarte fericiți au fost, îți imaginezi. De la medic cardiolog, la actor.

Ce înseamnă pentru tine „Ideo Ideis“?

„Ideo“ e o parte esențială în formarea mea, ca om și ca actor. Practic, după spectacolul ăla de la Odeon, am ajuns la liceu, unde am dat audiții în trupa de teatru, TETA, care ulterior a devenit Asociația TETA – și așa, am ajuns să facem „Ideo Ideis“. Mă simt foarte mândru să știu că am fost acolo de la începuturile lui și că am pus pe picioare ceva în care puțini au crezut inițial și care a ajutat atât de mulți tineri, în ultimii 14 ani. Este my special place! E ca o bilă de energie care te ține un an.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Vladimir Purdel (@vladimirull) on

Cui vrei să-i mulțumești pentru omul care ești astăzi?

Aș vrea să le mulțumesc tuturor oamenilor care au contribuit la cine sunt eu astăzi. Am avut norocul să mă înconjur de oameni care să mă inspire și să mă încurajeze, mai mereu. Și cei care nu m-au inspirat, mi-au fost lecții valoroase. Nicio întâlnire nu e întâmplătoare. Le mulțumesc și lor, în egală măsură.

Care este relația ta cu copilul interior?

Sunt într-o relație destul de strânsă cu copilul interior – și prin prisma meseriei de actor. Îl caut, îl găsesc, mai stăm de vorbă, ne mai certăm, uneori am grijă de el, alteori îl las prea mult la joacă, iar ocazional îl ignor. Cred că suntem pe un drum bun, noi doi. Procesul e unul de durată, știu. Îi dau timp. Și pentru relația asta, merg la terapie…

În ce piese ai jucat în utima vreme?

Acum, cel mai mult pot fi văzut pe scena Teatrului „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea – în „D’ale carnavalului“, „Titanic vals“, „Portofele virtuale“, „TNT – un show de improvizație exploziv“… Și mai am un spectacol la Centrul Cultural „Reduta“ din Brasov – „iHamlet“.

Care este filmul tău ever green?

„The Usual Suspects“ – pentru scenariu și pentru rolul pe care îl face Kevin Spacey.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Vladimir Purdel (@vladimirull) on

Profesional, unde te vezi, în timp?

După cum am spus și mai sus, îmi e greu să nu mă văd actor. În același timp, au început să apară din ce în ce mai multe curiozități din sfera artistică. Mi-ar plăcea să ajung și profesor, scenarist, regizor sau producător, dar nu mi-am setat vreun obiectiv clar, încă. O să vedem ce-o să fie. Deocamdată, mă bucur de fiecare proiect în care joc – și învăț să fiu mai bun cu fiecare rol.

Un gând pentru tine, pe care să-l recitești peste 10 ani?

Lasă-te să fii!

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută
#ZiuaAutorului
🎂 Azi îl celebrăm pe LEONARD COHEN.
Cartea autoruluii, „Joaca preferată“ are astăzi preț special, cu 25% discount față de prețul afișat.
x