Lavinia Goste este un om simplu și extrem de sensibil, adică are toate calitățile unui artist veritabil. Duce graiul tradițional în formă pură, cât mai departe (prin intermediul Școlii de Folclor și Educație Muzicală „Zorilă“, cât și prin Orchestra Națională „Valahia“), iubește copiii și face tot posibilul să le inducă tuturor dragul de muzică populară. Este mama a două fete gemene (Ioana și Maria) și cu toate acestea, are energie pentru a se implica în foarte multe proiecte profesionale și personale. Despre provocările cu care se confruntă, despre parcursul său profesional, precum și despre locul său natal (Satu Mare), am discutat în rândurile interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, de astăzi, de pe paginadepsihologie.ro.
Pasiunea ta este muzica. Noi, aici la Pagina de Psihologie, suntem pasionați de știința relațiilor. Cine a fost sau este persoana care simți că ți-a marcat cel mai puternic viața din punct de vedere profesional? Mai exact, care este relația despre care ai putea spune că te-a marcat cel mai puternic pe drumul în carieră?
Cea care este și o numesc mentorul meu, este d-na prof. Maria Chiș, primul meu profesor de canto și cea care mi-a fost dirigintă.
Dacă ar fi să ne dai o definiție a muzicii, ce ne-ai spune? Ce este muzica, pentru sufletul tău?
Muzica, pentru mine, este o formă de exprimare și comunicare care mă ajută să mă conectez cu emoțiile și cu gândurile mele. Prin muzică transmit cel mai ușor mesajele, este modul cel mai facil de a-mi exprima atât bucuria cât și tristețea; practic, o comunicare fără cuvinte. Pentru mine, muzica înseamnă a dărui, iar eu mă bucur să primesc multă energie bună din partea publicului meu. Muzica este medicamentul sufletului.
Cu fiecare zi care trece, suntem tot mai aproape de sărbătorile de iarnă. Ce așteptări ai, în acest an, de la acele zile speciale?
Pentru zilele de sărbători îmi doresc să ningă ca-n poveste, cred ca este singurul lucru pe care îl aștept, îmi doresc să avem parte de acele sărbători cum au fost odată, cu zăpadă, cu sănii, cu colinde și cu bunătăți tradiționale.
Cât de multă energie este nevoie pentru a putea face provocărilor lucrului cu copiii?
Este adevărat că am nevoie de energie, dar sunt devotată în ceea ce fac și îmi place atât de mult să lucrez cu copiii. De aceea mă și încarc de la ei, ei chiar îmi dau energie bună. Sunt atât de sinceri și de puri, este atât de bine să fii în lumea lor, să-i asculți, încât eu pentru o oră sau două, cât lucrez cu ei, am suflet de copil.
Ce înseamnă Satu Mare, pentru tine?
Vai, emoția cea mai mare din lume! Asta înseamnă acest județ, oraș pentru mine. Iubesc foarte mult locul în care m-am născut, Satu Mare este, cu adevărat, deosebit.
Când spunem „psihologie“, în mintea tuturor apar diferite lucruri. Care este prima amintire care-ți vine în minte când auzi acest cuvânt?
Zâmbesc. Când eram în liceu, am vrut să mă pregătesc pentru Psihologie, asta pentru câteva luni, până când a aflat directorul Liceului de Artă, și am fost chemată în birou să dau cu subsemnatul. Am ajuns la Academia de Muzică din Cluj, secția Canto Clasic și pot spune că nu lipseam deloc de la cursul de Psihologie.
℗PUBLICITATE
Cum ai vrea sa te descrie fetele tale, peste ani?
O mamă bună, atât.
Care este piesa ta preferată, dintre toate cele pe care le cânți, și care este piesa pe care-ți este cel mai greu să o cânți?
Am stat destul demult să mă gândesc până să răspund; totuși, piesa preferata rămâne „Inimioara cu dor mult“. Piesa care îmi e greu să o cânt, este un cântec religios, intitulat „Trăia o dată-ntr-o căsuță“.
Care este prima dorință de pe lista pentru 2024?
Îmi doresc să fim sănătoși și fericiți.
Care este serialul care te face să nu te mai desprinzi din fața ecranului?
Păi nu urmăresc niciun serial, dar îmi place să mă uit la filme foarte bune.
Cum arată ultimul gest romantic făcut de soțul tău?
Mi-a adus un trandafir din grădina noastră și a fost extrem de romantic, de fapt în ultima perioadă este foarte romantic.
Ce sfat le dai femeilor ce visează la minunea de a fi mame?
În primul rând, să nu își piardă speranța, și eu am visat odată. Iar atunci când se întâmplă „minunea“ să nu încerce să fie mame perfecte, să facă, pe cât posibil, să fie mame fericite.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
