fbpx
skip to Main Content

Umanitatea și atașamentul sunt trăsături de personalitate definitorii, care ne acompaniază pe tot parcursul existenței noastre, cu amendamentul că este necesar să le practicăm și exprimăm în interacțiunile pe care le avem. Din păcate, în timp, ba din cauza experiențelor negative, ba ca rezultat al traumelor sufletești care ne apasă, ajungem să dăm dovadă de tot mai puțină bunătate și compasiune față de noi înșine și față de cei pe care-i întâlnim pe drumul vieții. Dar viața ne arată că realitatea bate teoria și, uneori, descoperim câte o poveste care ne insuflă faptul că există speranță și că bunătatea cu adevărat nu piere niciodată.

O astfel de poveste este aceea a lui Zach Galifianakis care, potrivit site-ului goalcast.com, înainte de a fi un actor celebru obișnuia să cânte în spatele localurilor pentru a-și câștiga existența. Iar pentru că situația financiară nu îi permitea să aibă acces la ustensile casnice precum o mașină de spălat, acesta mergea să-și spele hainele la o spălătorie numită Fox Laundromat. În acest loc avea să o cunoască pe Elizabeth „Mimi“ Haist (originară din Santa Monica, California), o senioară în vârstă de optzeci și șapte de ani ce lucra aici de aproximativ două decenii. Relația lor s-a sudat pe tot parcursul anilor, iar actorul nu a uitat niciodată de cea care îi dădea sfaturi în timp ce nu se afla în cea mai bună perioadă a vieții sale.

Fă bine, și binele se întoarce

Așa se face că atunci când a auzit că doamna Haist a ajuns să se confrunte cu probleme financiare, nu mai avea familie, nici adăpost și stătea la prieteni, nu a ezitat să-i ofere o mână de ajutor și să facă ceva în această privință. 

Astfel, îndrăgitul actor din filmul Marea Mahmureală i-a găsit doamnei Mimi o locuință, s-a ocupat să-i plătească chiria și utilitățile, în așa fel încât să nu mai aibă aceste griji. Ba, mai mult decât atât, i-a prezentat-o și colegei sale, actrița Renée Zellweger, care, la rândul său, i-a mobilat locuința. 

Galifianakis nu s-a oprit aici și a făcut tot ce i-a stat în putință să o bucure pe Haist și din punct de vedere spiritual, invitând-o la premiera filmelor sale și ajutând-o să beneficieze de tratament VIP prin apariția pe covorul roșu cu limuzina, asemenea unor celebrități veritabile. Nici la petrecerile de după lansare nu a ratat ocazia să socializeze, să facă cunoștință cu cei mai în vogă actori, lucru ce a bucurat-o nespus pe Haist.

Ce putem învăța de aici și cum stă treaba cu rezoluțiile? 

Se spune că nu cuvintele sunt cele ce ne rămân în minte atunci când ne gândim la o persoană, ci felul în care ne-a făcut să ne simțim. De-a lungul interacțiunii, pesemne că relația dintre cei doi a dobândit o fundație solidă, bazată pe umanitate, duioșie, dar și pe multă implicare grijulie, caracteristică lui Galifianakis. Totodată, povestea aceasta ne arată că, pe lângă familia de origine, suntem liberi și avem posibilitatea de a ne crea propria familie, începând cu acei oameni ce ne-au fost alături atunci când nu eram pe culmile succesului, când nu aveam cea mai bună stare emoțională ori fizică. 

℗PUBLICITATE



Poate nu degeaba există și zicala „prietenul la nevoie se cunoaște“, prin care adevăratele legături se creează între semeni atunci când vulnerabilitatea este la cote maxime, iar strigătul de ajutor se simte pe fundal, fără să se audă.

Suntem în perioada în care analizăm ce să punem pe lista obiectivelor noastre pentru 2022, ne gândim la multe aspecte practice și la visuri mărețe. Iar experții în variatele arii ale psihologiei ne îndeamnă să recurgem la rezoluții cât mai apropiate de umanitatea noastră. 

Potrivit psihologului american Nicole LePera, autoarea bestsellerului Cum să-ți transformi viața, nu ar trebui să ne consumăm prea mult timp cu rezoluțiile, ci ar fi mai benefic să ne cultivăm umanitatea. Adesea, atunci când vine vorba despre rezoluții, pentru că acestea sunt „complexe“, creierul își activează mecanismele de apărare, motiv pentru care energia nu este folosită pentru a le transpune în realitate. Intenția de-a ne formula rezoluții sofisticate poate părea bună în teorie, dar adesea, în practică, se dovedește un eșec. Cu cât sunt mai mărețe aceste rezoluții, cu atât mai amenințătoare pot părea pentru creierul nostru. Adevăratele transformări nu se produc doar la început de an, ci prin pași mărunți pe care să-i exersăm zi de zi, într-un mod asumat și conștient. Direcționarea energiei spre gesturi pline de umanitate și de grijă față de sine și cei din jur poate readuce încrederea atât în noi înșine, cât și în lumea în care trăim.

Cum ar fi ca pentru acest an să ne gândim cu mai multă compasiune la propria persoană și la cei care ne-au fost și ne sunt alături? Oameni care ne-au susținut la greu și față de care ne putem și noi revanșa, așa cum este și povestea lui Mimi și a lui Zach? Astfel, am putea celebra umanitatea în fiecare zi, fără să așteptăm luna decembrie și darurile de sub bradul de Crăciun.


Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută