fbpx
skip to Main Content

Lectura ne face bine, da. Ne provoacă, ne trezește imaginația, fantezia, creativitatea, ne lărgește orizontul, ne deschide perspective, ne însoțește și îmblânzește însingurarea, ne îmbogățește lumea interioară și ne ajută să pătrundem în universurile interioare ale celorlalți. Lectura ne face bine, iar unele cărți ne vindecă de-a dreptul. Alegerea, scrisă de dr. Edith Eva Eger, este una dintre aceste cărți, după cum spune Sabina Strugariu, psihoterapeut integrativ și mare iubitoare de carte. 

Iată ce impact a avut asupra minții, trăirilor și emoțiilor Sabinei cartea semnată de una dintre cele mai importante voci feminine din psihologia secolului al XXI-lea.

„Este povestea de viață a unei supraviețuitoare, însă este mai mult de atât. Este povestea unei femei care a ales nu doar să supraviețuiască, ci să trăiască deplin și cu bucurie prezentul, împărtășind și cu ceilalți din experiența și trăirile ei. 

În această carte de memorii, dr. Eger pune în cuvinte o experiență greu de imaginat, aceea de a fi prizonier într-un lagăr de concentrare, de a-ți vedea oamenii dragi luați de lângă tine și uciși, de a fi lipsită de copilărie, prezent, resurse, planuri și, mai ales, de libertatea de a alege pentru tine. Pentru majoritatea dintre noi, unele dintre experiențele ei pot părea scene desprinse dintr-un film horror, însă cum viața bate filmul și realitatea este, uneori, mai copleșitoare decât ne-am dori sau ne-am aștepta, povestea ei de viață ne poate fi îndrumare în momentele în care ne simțim prizonieri ai propriei minți, cum spune adesea dr. Edge, sau a situațiilor de viață în care ne trezim, dintr-un motiv sau altul.

Când am descoperit-o eu pe dr. Eger anul trecut, eram de puțin timp în carantină și lumea părea, peste noapte, un loc nesigur, plin de pericole și imprevizibilitate, în care panica luase locul întregului spectru de emoții și niciuna din vechile resurse sau mecanisme de gestionare nu mai părea să producă o echilibrare. Au fost zile și nopți lungi, în care singurele lucruri citite au fost știrile sau conversațiile cu prietenii și familia, toate învârtindu-se în jurul acelorași teme. Însă cum, pentru mine, cărțile au fost călăuze în orice condiții, m-am întors la ele căutând, din nou, tovarăși de drum. Nu am putut citi beletristică sau ficțiune luni de zile. Prea mi se părea că trăim într-un scenariu absurd, astfel că m-am documentat și mi-am comandat jurnale, memorii, autobiografii și biografii ale unor oameni care au trecut prin lucruri similare sau chiar mai dificile decât contextul actual și, deloc întâmplător cred, Alegerea a fost una dintre primele pe care am pus mâna și cele la care mă întorc, iar și iar, pentru împământare. 

La un moment dat, în carte, dr. Edge vorbește despre «acea parte care m-a făcut să înțeleg că supraviețuirea este o chestiune de interdependență, nu e posibilă de unul singur», iar asta m-a făcut, din nou, conștientă de cât de interconectați suntem cu toții – cu toți oamenii din viața noastră, cei pe care îi alegem, dar și cu toți oamenii din trecutul, prezentul și viitorul nostru, fie că îi cunoaștem sau nu, fie că sunt contemporani cu noi sau nu. Și ce mare resursă ne suntem unii altora prin prezență, prin cuvinte, spuse sau scrise, prin gesturile și comportamentele noastre! Că ne putem susține unii pe alții în a alege mai bine, mai sănătos și mai funcțional pentru noi și prin noi, pentru cei din jurul nostru!

Viktor Frankl, la rândul lui supraviețuitor al Holocaustului și mentor pentru dr. Edge, vorbește în Omul în căutarea sensului vieții despre optimismul tragic – acel optimism și încredere în bine și în mai bine și în umanitate, care nu exclude suferința, vinovăția și moartea, ci le acceptă ca date ale existenței, dar le integrează și transcede prin libertatea de a alege cum să ne poziționăm față de ele. Dr. Edith Eva Eger e un exemplu viu de materializare, în formă umană, a capacității de adaptare, transformare și videcare de care este capabil organismul uman cu toate ale sale: corp, spirit, psihic. 

℗PUBLICITATE



Am ales, cu greu, câteva dintre citatele care m-au marcat, în speranța că vă trezesc curiozitatea și o treceți pe lista de lecturi care fac bine:

• Dar, în timp, am învățat că pot alege cum să reacționez la trecut. Pot fi profund nefericită sau plină de speranță – pot fi deprimată sau veselă. Mereu vom avea această alegere, oportunitatea de a prelua controlul. Sunt aici, acesta este prezentul, am învățat să-mi spun mie însămi, iar și iar, până când sentimentul dureros de panică începe să dispară.

• Căpitanul catatonic de pe canapeaua mea mi-a amintit ce am descoperit abia mai târziu: că atunci când îți forțezi adevărurile și poveștile să stea ascunse, secretele pot deveni propria traumă, propria închisoare. Departe de a diminua durerea, acel lucru, oricare ar fi el, pentru care ne interzicem oportunitatea de a-l accepta, devine o capcană din care este la fel de greu de evadat ca dintre zidurile de cărămidă și zbarele de oțel. Când nu ne dăm voie să ne jelim pierderile, rănile, dezamăgirile, suntem condamnați să le retrăim la nesfârșit. Libertatea constă în a accepta ceea ce s-a întâmplat. Libertatea înseamnă să ne găsim curajul de a dărâma închisoarea, piatră cu piatră.

• Suntem înfometați. După aprobare, atenție, afecțiune. Suntem înfometați după libertatea de a accepta viața și de a ști cu adevărat cine suntem, de a fi noi înșine.

• Pasivitatea înseamnă să-i lași pe alții să decidă pentru tine. Agresivitatea este să decizi tu pentru alții. Asertivitatea, să decizi pentru tine și să ai încredere că este suficient, că îți este de ajuns.

• Dacă ar trebui să-mi denumesc stilul de terapie, l-aș numi, probabil, Terapia Alegerii, fiindcă libertatea este despre ALEGERE – despre alegerea compasiunii, a umorului, a optimismului, intuiției, curiozității și a exprimării de sine. Și despre a fi liber și a trăi în prezent. Dacă rămânem blocați în trecut, spunând: «Măcar dacă aș fi mers acolo, în loc să rămân aici…» sau «Măcar dacă m-aș fi măritat cu altcineva…», atunci înseamnă că trăim în închisoare din proprie voință. Cam la fel cum ar fi să trăim în viitor, spunând: «N-o să fiu fericit până la absolvirea școlii…» sau «N-o să fiu fericit până când nu găsesc persoana potrivită». Singurul loc unde ne putem exersa libertatea de alegere este prezentul.“

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Back To Top
Caută