Despre iertare se spun și se scriu foarte multe lucruri, unele bazate strict pe experiența personală, altele mai ancorate în realitatea științifică. Una dintre psihologele din România preocupată de teoriile științifice ale iertării este doctorul Zenobia Niculiță. Luna aceasta, la rubrica #LecturaNeFaceBine, Zenobia ne recomandă un bestseller pe tema iertării.
„De fiecare dată când mă gândesc la problema iertării, îmi reamintesc de momentele din copilărie când priveam fascinată cum mama repară un ochi de ață pierdut, dintr-un pulovăr pe care-l împletea. Cât de bine ar fi dacă ne-am putea întoarce în viețile noastre, să remediem ochiurile – momentele în care firul unei relații s-a deșirat! Poate de aceea am fost dintotdeauna fascinată de problema iertării și a înțelesurilor sale psihologice.
Citesc cu plăcere toate lucrările pe această temă și păstrez câteva, de suflet, aproape de mine, pentru a reciti și pentru a cita din ele când nevoia terapeutică mi-o cere. Pe lista de recomandări de lectură se găsește și cartea Psihologia Iertării. Cum să vindeci marile trădări și micile supărări.
Dr. Harriet Lerner (autoarea cărții) analizează definițiile și înțelesurile comune ale iertării într-un mod personal, punând la îndoială miturile cu privire la iertare care ne pot răni, precum ideea că este imperativ să iertăm ca să ne putem vindeca. Îmbinând poveștile desprinse din experiența sa ca terapeut, cu ideile distilate din documentare, lectură sau munca în cabinet, autoarea ne oferă ocazia de a ne reanaliza propriile trăiri atunci când ne întâlnim cu situații care impun, sugerează sau cerșesc iertarea.
Cartea abordează teme practice cu privire la condițiile, procesul și urmările iertării: în câte moduri se poate cere iertare și în câte feluri se poate distruge procesul, relația dintre iertare și critică, blocajele reconcilierii, cum se acceptă o cerere de iertare, cum să găsești pace.
Unul dintre cele mai frumoase citate din carte, care m-a făcut să mă opresc și să recitesc paragraful este: «O cerere de iertare (apology) nu cere nimic de la celălalt – nici măcar să ierte.» Paradoxul ce rezultă din traducerea în limba română a citatului evidențiază una dintre cele mai mari provocări ale iertării: aceea de a învăța cum să te împaci cu ideea că există o parte din tine care a provocat suferință altcuiva și, în loc să o justifici sau să o aperi, să stai în fața durerii celuilalt, exprimând regret și compasiune.
Dacă sunteți în căutarea unei lecturi de vacanță sau vă simțiți pregătiți pentru o analiză personală și profundă asupra momentelor în care v-ați aflat de o parte sau de cealaltă a iertării, puteți găsi cartea Psihologia Iertării. Cum să vindeci marile trădări și micile supărări în librăria online a Paginii de Psihologie.“