Recomandarea de lectură care ne face bine, din luna aceasta, vine din partea Oanei Mărcuș, doctorand, psiholog și psihoterapeut imago în formare. Oana este interesată de dinamica relațională și caută să înțeleagă atât mecanismul relațiilor de cuplu, cât și pe cel al relației părinte-copil. Ca recomandare de lectură a ales o carte destinată atât părinților, îngrijitorilor, cât și adulților care caută să crească starea de bine a copiilor și să aducă cât mai multă armonie în sufletul acestora.
„Cartea Cum să crești un copil sigur de sine scrisă de Kent Hoffman, Glen Cooper și Bert Powell are la bază abordarea «Cercul siguranței», prin părinții învață cum să dezvolte o relație de atașament securizant cu copilul lor. Așadar, această carte vă oferă un ghid pentru dezvoltarea unei relații de atașament securizant cu copilul vostru, o relație în care cel mic să se simtă în siguranță și să aibă sentimentul că sunteți acolo pentru el, orice s-ar întâmpla. Beneficiile unei relații de atașament securizant sunt incredibile. Știința ne spune că acei copii care au parte de o relație securizantă:
- sunt mai fericiți alături de părinții lor;
- simt mai puțină furie față de părinții lor;
- au relații solide de prietenie și relații bune cu frații sau surorile lor;
- au o stimă de sine crescută;
- știu că majoritatea problemelor au o soluție;
- au încredere că li se vor întâmpla lucruri bune;
- au încredere în oamenii pe care îi iubesc;
- știu cum să fie binevoitori cu oamenii.
Pe scurt, dezvoltarea unei relații de atașament securizant constituie o fundație pentru relații de calitate de-a lungul întregii vieți.
℗PUBLICITATE
O metaforă puternică ce a rămas cu mine mult timp după ce am citit această carte a fost că acest atașament securizant este ca și cum ai avea ,,un al doilea strat de piele“ care protejează de-a lungul vieții. Am apreciat mult la această carte că explică într-un limbaj accesibil nevoile pe care copilul le are și cum părintele poate să răspundă acestor nevoi. Astfel, părinții pot să înțeleagă ce este în spatele anumitor comportamente, ce nevoi sunt, de fapt, acolo. I se transmite copilului mesajul că părintele reprezintă un refugiu la care copilul se poate întoarce de câte ori are el nevoie. În acest demers de identificare a nevoilor pe care copilul le are, părintele este invitat să iasă de pe pilotul automat și să se ancoreze în momentul prezent, ca să îl vadă pe copil cu adevărat. Mi-a plăcut că autorii încurajează greșelile în acest proces de dezvoltare a unui atașament securizant. În cazul unei rupturi în relația de atașament, părinții au ocazia de a-și analiza greșelile cu flexibilitate și compasiune (și nu cu critică și inflexibilitate), ceea ce le permite să continue cu blândețe procesul de dezvoltare a unei relații de atașament securizant. Cartea îi invită și pe părinți să facă o incursiune în trecutul lor, pentru a explora propriul stil de atașament în relația cu propriii lor părinți. În fine, sunt oferite exerciții care merită făcute într-un jurnal sau agendă. Vă invit cu multă căldură să vă oferiți șansa de a face aceste exerciții: ele vă vor da o perspectivă nouă asupra propriei vieți și, poate, veți vedea o poveste cu totul diferită despre voi și relațiile voastre.
Vă invit să citiți în tihnă aceste pagini, să vă faceți o cafea sau un ceai și să savurați lectura. Când am citit această carte pentru prima dată, mi-am luat notițe și vă recomand să faceți și voi acest lucru. Invitația mea este să fiți curioși, pe măsură ce citiți, și pe alocuri să vă adresați întrebarea: «Cum aș putea să folosesc aceste practici în viața mea?».“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
