Skip to content

Iarna vine cu o tot mai mare invitație spre introspecție, este ca și cum natura ne-ar îndemna să îndreptăm mai multă atenție spre sufletele noastre și spre ceea ce, adesea, ajungem să neglijăm pe parcursul unui an obișnuit. Pentru acest proces de apropiere de sine și de o mai profundă autocunoaștere, Rokelle Lerner ne recomandă cartea Ghidul copilului interior. Pentru cei ce nu știu, Lerner este o figură reprezentativă a psihoterapiei lucrând adesea cu adulți proveniți din medii familiale disfuncționale și cu persoane ce suferă de adicții. Dar are o practică clinică bogată și în ceea ce privește psihoterapia de cuplu. Este adesea solicitată de canalele TV din Statele Unite să-și exprime părerea, fiind prezentă, de nenumărate ori, și în emisiunile lui Oprah.

„Plină de surprize și de încântare! Așa a fost lectura Ghidului copilului interior de Cathryn Taylor. Lăsați‐mă să vă explic de ce.

Așa cum se întâmplă cu expresiile sau cuvintele intrate în uzul popular, folosirea constantă ne poate domina modul de gândire în așa fel, încât nu‐i mai vedem toate sensurile. Conceptul de «copil interior» ca simbol al sinelui rănit face acum parte din limbajul mișcării de recuperare. Deși această definiție este parțial adevărată, trece cu vederea un aspect extrem de important – așa cum clarifică Cathryn Taylor, nu avem un singur copil interior, ci avem mai mulți!

Toți oamenii ar trebui să treacă prin mai multe stadii de dezvoltare, din pruncie în copilărie, apoi în adolescență și la maturitate. Dintr‐o gamă largă de motive, majoritatea celor ce provenim din familii disfuncționale nu trecem prin unii dintre acești pași esențiali și, ca rezultat, o parte din noi nu mai crește. Partea rănită sau invalidă devine apoi o figură a copilului interior, captivă în acel stadiu al creșterii. Într‐o manieră foarte minuțioasă și accesibilă, Cathryn abordează nevoile nesatisfăcute și problemele actuale ale fiecăruia dintre acești copii interiori, în cadrul fiecărui stadiu de dezvoltare.

Din propria experiență clinică, mi‐am dat seama că, pentru a vindeca un trecut abuziv, trebuie să lucrăm individual cu fiecare copil interior. Trebuie să lucrăm cu nou‐născutul interior, cel care a țipat după atenție și contact fizic; cu copilul de doi ani, care nu a avut voie să se înfurie; cu copilul de șase ani, care n‐a avut prieteni; cu copilul de 11 ani, care a fost victimă a incestului; cu copilul de 15 ani, care s‐a simțit gras și urât. Pentru a deveni mai prezenți în propriile noastre vieți, trebuie să invităm toți acești copii înapoi în casele lor interioare, astfel încât să fie îngrijiți și vindecați.

Lucrul cu copiii interiori necesită curaj și tenacitate

Ghidând pas cu pas cititorul de‐a lungul experiențelor trecutului, Cathryn ne arată cum să ne creștem și educăm din nou fiecare copil interior. Pe măsură ce ne însușim deprinderile pe care nu ni le‐am însușit în trecut, putem alege să nu reproducem comportamente adulte distructive. Învățăm că nu mai trebuie să credem – așa cum am făcut‐o în copilărie – că un comportament disfuncțional o să ne asigure satisfacerea nevoilor.

De exemplu, dacă putem acum să empatizăm cu nou‐născutul interior într‐o manieră constantă, iubitoare, nevoile lui vor începe să fie satisfăcute, iar noi nu va mai trebui să devenim excesiv de dependenți în cadrul relațiilor noastre adulte. În mod asemănător, dacă putem să dăm frâu liber nevoii reprimate a bebelușului de a explora, o să depășim temerea noastră adultă față de riscuri și de succes.

℗PUBLICITATE



Astfel, putem începe să avem compasiune pentru copiii noștri interiori și să dezvoltăm abilități noi, să integrăm sentimente pierdute și să manifestăm comportamente noi, ce ne vor da puterea de a continua de‐a lungul stadiilor de dezvoltare. Într‐un final, putem deveni părinții iubitori și blânzi, dar fermi pe care nu i‐am avut în copilărie.

Lucrul cu copiii interiori necesită curaj și tenacitate, dar și dorința de a ne privi cu atenție și sinceritate în oglindă. Cred că această muncă merită cu prisosință efortul depus, pentru că prin intermediul copilului nostru interior ne găsim spiritul. Erik Erikson spune că cel mai mare păcat dintre toate este mutilarea spiritului de copil. Dacă spiritul unui copil este lăsat să crească, atunci acel copil poate să ia decizii care să încurajeze viața și încrederea. Pentru cei crescuți în familii disfuncționale, reprezintă drumul spre normalitate.

Încrederea în noi înșine și în ceilalți este foarte dificilă pentru cei proveniți din familii disfuncționale. Dar, prin lucrul asupra copiilor interiori, putem începe reeducarea necesară pentru a reaprinde speranța și a înainta de‐a lungul drumului către întregire.

Scopul nu este acela de a învinovăți; ci, mai degrabă, de a trezi uimirea copilărească și spontaneitatea și de a le integra cu un simț adult al responsabilității și protecției.

Nu cred că ne‐am născut urându‐ne. Acest ghid și mișcarea copilului interior ne provoacă să ne explorăm adevăratul spirit interior. Ne‐am născut cu capacitatea de a oferi și de a primi iubire nelimitată. Copiii nu caută liniștea și întregirea; ei sunt deja liniștiți și întregi. Pe măsură ce descoperim spiritul copilului, trăim sentimentele profunde ce au fost reprimate ani de‐a rândul. Este o călătorie palpitantă și dificilă pentru noi toți.“

Extras din cartea Ghidul copilului interior, care se găsește cu reducere în librăria online a Paginii de Psihologie.


Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0