Recomandarea de lectură pentru luna septembrie vine de la Elena Ghițulescu, mamă, cititoare, am putea spune, chiar, mare iubitoare de cărți și fondatoarea comunității Cititor în Pijama. Elena a ales una dintre cele mai emoționante lecturi publicate de Editura Pagina de Psihologie, Promite-mi, tată!, cartea care prezintă zbuciumul, drama și transformarea unui părinte.
„Încep conturarea acestei cărți cu un exercițiu pe care Biden l-a învățat de la un fost guvernator, care își pierduse soția, și care îi spune așaꓽ
«Mi-a spus să îmi iau un calendar și, în fiecare noapte, înainte să mă duc la culcare, să scriu un număr în dreptul datei respective. 1 înseamnă la fel de rău ca atunci când ai primit vestea, iar 10 marchează cea mai bună zi din viața ta. Mi-a spus să nu mă aștept la niciun 10 și mi-a spus să nu mă uit deloc la calendar, doar să dau o notă în fiecare zi. După șase luni, fă un grafic! Ceea ce mi-a promis s-a adeveritꓽ zilele proaste erau la fel de proaste, dar se îndepărtau, în timp, una de alta.»
Mi s-a părut că această carte conturează foarte bine drama familiei, chinul prin care aparținătorii trec alături de cel care este în suferință. Joe Biden nu ezită să recunoască faptul că a apelat la toate cunoștințele pe care le are, pentru a-l duce pe fiul lui la cele mai bune spitale din America, să beneficieze de cele mai bune tratamente. M-a impresionat puterea lui mentală și bunătatea, faptul că își exprimă sentimentele cu veridicitate, că este empatic și oferă sfaturi doar din proprie experiență. Emoționant a fost când a participat la înmormântarea unui polițist tânăr, care era căsătorit de câteva luni, și, prin cuvintele lui, a reușit să aducă o urmă de speranță soției și familiei. «Va veni o vreme când te vei plimba pe un câmp pe care-l iubeați amândoi, sau vei vedea o floare, sau vei simți parfumul costumului său, pe care și l-a dat jos și l-a agățat în dulap, sau vei auzi o melodie, sau te vei uita la mersul cuiva, iar toate amintirile îți vor reveni. Dar undeva pe parcurs, numai Dumnezeu știe când, îți vei da seama că amintirile nu te fac să plângi. Te fac să zâmbești. Va veni vremea când amintirea îți va aduce un zâmbet pe chip, înainte să îți aducă lacrimi în ochi.»
℗PUBLICITATE
De multe ori mi-am pus întrebarea de unde își ia omul puterea de a merge mai departe. Ce entitate, ce putere ne face să ne ridicăm dimineața din pat și să mergem mai departe prin viața noastră? Plus, cultura noastră. Noi nu suntem învățați să ne purtăm doliul, să căutăm ajutor, susținere, să zicem: «Nu mai pot». Suntem educați să ne împotrivim durerii, ne e teamă de ea, nu ne dăm timp pentru a simți durerea. Avem doar trei zile de concediu pentru evenimente speciale în familie și apoi ne întoarcem la serviciu și ne reluăm lucrurile la care am rămas în urmă cu trei zile. Ne dăm seama târziu cum aceste netrăiri ne dau, la propriu, dureri de spate, de cap, de rinichi. Ne ducem la doctori și ei ne spunꓽ «Nu văd nimic pe RMN sau pe ecografie. Dar la privirea mea, domnule doctor, v-ați uitat? M-ați întrebat în minutele astea, în care am stat față în față, cam care e viața mea? Dacă am avut vreo supărare, ceva mi s-a întâmplat, ceva m-a făcut să nu vreau să merg mai departe?».
După ce am terminat de citit cartea, m-am uitat pe YouTube, la filmările din timpul priveghiului și am privit cu câtă modestie și simplitate oamenii aceștia și-au purtat durerea și cât de frumos au vorbit despre familie, iubire, respect și onestitate. Momentul de la final, în care Chris Martin, de la Coldplay, interpretează melodia Til kingdom come, te lasă fără cuvinte.
Vă invit să citiți aceasta carte, pentru că eu consider că este cea mai bună biografie pe care am citit-o. Este atât de profundă, sensibilă, plină de învățăminte și autentică, încât o recomand de fiecare dată când sunt întrebatăꓽ «Ce carte bună să mai citesc și eu?». Din cele 250 de pagini, cât are cartea, cam 100 m-au făcut să iau o pauză, să trag aer în piept, să mă uit în jur, să apreciez și să mulțumesc“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
