Fiind în luna în care celebrăm iubirea sub toate formele sale, am invitat-o pe Simona Hațieganu, consilier parental și colaboratoare a Paginii de Psihologie, să ne recomande o lectură utilă pentru viața de familie. Simona a ales una dintre cele mai populare cărți semnate de John și Julie Gottman – Viața în doi când suntem trei.
„Când am citit cartea Viața în doi când suntem trei, eram la mulți ani distanță de etapa de început a parentajului și în viața noastră apăruse deja și cel de-al doilea copil. Cu toate acestea, am citit cartea pe nerăsuflate nu o dată, ci de mai multe ori. Unde era cartea asta când eram la început și am avut atâta nevoie de ea?!
Și totuși, ce bine că o am acum și mă pot uita cu alți ochi la multe dintre lucrurile pe care le-am trăit! Cu ajutorul acestei cărți, am putut să-mi reactualizez experiențele trăite și să le privesc din alte perspective, dar – cel mai important – am găsit multe soluții, exerciții și exemple practice pentru acele dificultăți care rămăseseră nerezolvate. M-am gândit că ar fi util să împărtășesc cu voi ce mi-a atras atenția, în speranța că-i veți găsi un loc binemeritat pe noptieră sau în biblioteca voastră de parenting.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Viața în trei – fantezii versus realitate
Când am rămas însărcinată, nu m-am gândit prea mult la cum se va schimba viața noastră de cuplu după apariția bebelușului. Amândoi ne concentram pe aspectele practice, cum să ne organizăm cu rutinele, cum să sterilizăm tot, cum să ne odihnim etc. Pe măsură ce lucrurile s-au așezat și rutinele au fost create, am strecurat timp și pentru noi doi, timp în care – evident –vorbeam tot despre bebeluș și cât de grea și minunată este experiența de a fi părinte.
Ușor, ușor, pe măsură ce somnul celui mic se consolida și începuse să doarmă mai multe ore legate, am început treptat să introducem în viața noastră de cuplu timpul pentru noi doi. Totul părea ireal și departe de poveștile auzite la prietenii care aveau deja copii mai mari. Viața noastră idilică s-a transformat atunci când, după câteva luni desprinse din povești, cel mic a început să se trezească nopțile din varii motive. Pe nesimțite, oboseala s-a instalat și, odată cu ea, totul s-a schimbat.
«Nu există nicio cale să știm cum se va schimba viața noastră după ce sosește bebelușul. Credem că vom fi plini de bucurie. Toată lumea ne spune că nu e nimic mai emoționant decât un nou-născut. Bebelușii sunt apogeul natural al iubirii pe care-o împărtășim. Ei sunt răsăritul unei noi speranțe. Ne încântă cu drăgălășenia lor și ne duc în universul lor pașnic și iubitor. (…) Dar, alteori, ne trece prin cap că se prea poate să fi pregătit o fantezie savuroasă. Odată ce realitatea noului parenting se instalează, motivele de stres ies în evidență, ca sarea în exces peste mâncare».
Viața adevărată a părinților
După ce trecem de primele luni de bebelușeală, începem să ne dăm seama cum stau de fapt lucrurile și să vedem realitatea. În 1957, profesorul de sociologie E.E. LeMasters a realizat un studiu în urma căruia a aflat că «83% dintre noii părinți treceau prin crize (de la moderate la severe) în tranziția spre parenting». La momentul respectiv, studiul a fost privit cu scepticism și mai mulți cercetători au vrut să demonstreze că datele n-aveau cum să fie reale, însă cu fiecare studiu efectuat ulterior s-a confirmat concluzia inițială. Oricât de greu ar părea de crezut, cei mai mulți părinți experimentează schimbări complexe în procesul de asimilare a noilor responsabilități, fiind nevoiți să-și restructureze o parte semnificativă a priorităților, a nevoilor, a valorilor și a principiilor.
De-a lungul vieții lor, soții Gottman au realizat mai multe studii longitudinale, prin care au urmărit să înțeleagă felul în care apariția copiilor impactează și transformă cuplul. Toate aceste studii au confirmat ceea ce LeMasters descoperise în urmă cu 60 de ani. Unul dintre studiile lor, desfășurat pe durata a 13 ani, pe un eșantion de 130 de familii tinere, a scos la iveală următoarea concluzie: «În primii trei ani de viață ai bebelușului, o pondere de două treimi dintre părinți au resimțit o scădere semnificativă a calității relației lor de cuplu. Prezența bebelușului e atât de dulce, însă prezența partenerului te umple de amărăciune. Escaladarea conflictelor și a ostilității acrește viața de familie».
Poate lucrul care impactează cel mai mult dinamica relațională este privarea de somn. Această lipsă a somnului pentru o perioadă lungă de timp, combinată cu stresul general inerent vieții de părinte aflat la început de drum, determină de multe ori apariția depresiei.
℗PUBLICITATE
«Se pare că privarea de somn duce, ca o consecință biologică, la depresie, chiar și atunci când nu există motive de depresie. (…) De asemenea, privarea de somn face ca frecușurile noastre cotidiene să pară mai intense. Ne simțim mai rău și resimțim mai acut toate neplăcerile. Când suntem epuizați, ne pierdem simțul umorului. Pur și simplu, nu mai facem față la fel de bine».
Cum rămâne cu intimitatea?
Ca și cum lucrurile n-ar fi fost deja destul de complicate, pe lângă toate schimbările menționate anterior, o dimensiune care poate aduce multă nefericire în proaspătul cuplu de părinți este reprezentată de lipsa sau scăderea dramatică a interacțiunilor sexuale.
«Intimitatea sexuală vine din intimitatea emoțională. Iar intimitatea emoțională vine atunci când partenerii fac efortul de a se găsi unul pe altul, prin acest labirint al sarcinilor de îndeplinit. Atunci când partenerii se simt prețuiți și apreciați, afecțiunea apare în mod natural».
Având în vedere realitățile și dificultățile vieții de părinte, rămâne întrebarea: «Cum facem să avem o relație de cuplu și să fim și părinți suficient de buni pentru copiii noștri?».
Cum să ai o relație iubitoare și puternică – rețeta soților Gottman
Din studiile efectuate de soții Gottman, a reieșit că există, totuși, un procent de părinți care reușesc să aibă o relație de cuplu armonioasă și să fie și părinți suficient de buni pentru copiii lor. Observându-i îndeaproape, autorii au constatat că aceștia făceau o serie de lucruri care-i ajutau să mențină o relație sănătoasă de familie. Pe baza observațiilor asupra acestor părinți, supranumiți «maeștrii», Julie și John Gottman au întocmit o listă de șase lucruri, pe care le-au recomandat de-a lungul anilor părinților pentru a clădi relații armonioase în sânul familiei lor. Iată care sunt cei șase pași:
- Conștientizați că sunteți amândoi în aceeași oală;
- Răspundeți-i cu bucurie bebelușului;
- Aplanați conflictele dintre voi;
- Savurați prezența celuilalt, în timp ce clădiți o prietenie solidă și o viață sexuală condimentată;
- Adăugați în această combinație afecțiunea tatălui;
- Creați o moștenire valoroasă.
Ce pot face părinții pentru a oferi copilului o dezvoltare sănătoasă și armonioasă?
Pe lângă satisfacerea nevoilor de bază, fiziologice și emoționale, cel mai mare dar pe care părinții îl pot face copilului lor este să aibă o relație trainică și fericită cu partenerul de viață. Explicația soților Gottman este următoarea:
«Cei mai mulți bebeluși suferă când există conflicte relaționale între părinți. Studiile noastre și ale altora ne-au arătat că iratibilitatea, ostilitatea și certurile dintre părinți conduc la interacțiuni deficitare între părinți și copii. Asta generează, în consecință, un climat emoțional riscant pentru copii. De exemplu, presiunea arterială a bebelușilor crește când sunt martori sau aud certurile părinților. Când părinții se înstrăinează ori intră în depresie, ca adulți, își coordonează foarte greu interacțiunile față-n față cu copilul și, prin urmare, ajung să-l bulverseze. De asemenea, părinții nefericiți adesea interpretează greșit indiciile emoționale ale bebelușilor și le răspund în mod necorespunzător. Uneori, nu le mai răspund acestora deloc».
Vă doresc spor la citit! Sunt convinsă că această carte va aduce o perspectivă nouă asupra vieții voastre de cuplu și parentaj“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
