Leoo Dumitru ne face poftă de mâncare și de viață zi de zi. Este unul dintre cei mai apreciați food bloggeri și îmbină pasiunea pentru gătit cu o ușurință ieșită din comun. Secretul succesului stă în felul în care se prezintă în fața publicului său, natural și fără filtre. Nu se sfiește să ne arate atunci când nu îi iese un preparat, așa cum nu se rușinează să spună că merge la terapie. Despre cum a ajuns să facă această meserie, despre gustul de acasă și despre sinceritatea să, am discutat în rândurile interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi, pe Pagina de Psihologie.
Cum a apărut pasiunea pentru gătit?
Nu știu să punctez un moment anume în viață când a apărut pasiunea pentru gătit, cred că a fost mereu acolo. O ajutam pe mamaia la cozonaci, cornulețe și pe mama la torturi, încă de pe la 6-7 ani. Ulterior, am devenit tot mai independent în bucătărie și am început să îmi fac tot mai multe lucruri de unul singur. De la cartofi prăjiți cu ou, la clătite (primele clătite au fost degustate de câinele meu Jessy), brioșe și torturi, le-am luat pe toate rând pe rând, cu multe eșuări de altfel, dar nu m-am oprit niciodată, fiind încurajat mereu de familie. Mama îmi cumpăra reviste pe la 11-12 ani care aveau atașate tot felul de instrumente de gătit (tăvi, forme de silicon, forme de brioșe, palete etc) care să-mi dezvolte și mai mult partea aceasta, nu știu cât de conștientă era de ce impact va avea acest lucru asupra mea.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Care este gustul copilăriei tale?
Gustul copilăriei mele este impregnat de multă mâncare gătită: tocănițe multe, ciorbe, sarmale, ardei umpluți, plăcinte, dar și multe clătite, cornulețe, gogoși. Am avut o copilărie precum a majorității dintre noi, iar mirosul mâncării era un lucru întâlnit zilnic în casa noastră.
Care este lecția cea mai de preț pe care ai primit-o de la bunica ta?
Primul lucru care îmi vine în minte este bunătatea. Bunica era mereu doritoare (și încă este) să ajute, să facă bine, indiferent cine e persoana care îl cere. Fie că aducea copiii de pe stradă cu mai puține posibilități la masă, fie că îmi permitea ca toată strada cu care mă jucam să intre să bea apă, oricând putea să facă un lucru bun, îl făcea. Iar asta fac și eu în prezent, încerc să ajut de fiecare data când am ocazia.
Cum faci ca fiecare dimineață să fie o inspirație pentru tine?
Sunt o persoană matinală, iar diminețile mele trebuie să fie pline de muzică. Nu mi-am întrebat vecinii ce părere au despre asta, dar sincer, nu cred că vreau să aflu. Iau fiecare zi ca pe un nou început în care pot face lucrurile mai bine și mai faine decât ziua de ieri, și încerc să fiu cât de optimist pot. Sunt și zile rele, în care mă trezesc fără niciun chef și poftă de a face lucruri, însă încerc ușor-ușor, pe parcursul zilei, să sting aceste sentimente și să-mi readuc la viață optimismul.
Ai apelat, vreodată, la ajutor psihologic?
De un an merg de două ori pe lună la psiholog. Și tot de atunci încurajez urmăritorii mei să facă același lucru. Putem crede că suntem ok, dar sunt așa multe probleme și comportamente pe care le putem înțelege și integra, după câteva ședințe de psihoterapie. Viața mea se simte mult mai bine după ce am luat decizia de a merge la terapie, iar fiecare vizită se încheie cu mine extrem de bucuros, relaxat și mulțumit că am avut curajul de a-mi pune problemele pe masă și de a încerca să le găsesc o rezolvare.
Care este preparatul tău preferat?
Am o pasiune nebună pentru paste, indiferent de forma și de gustul lor. Mi se par extrem de versatile și pentru o persoană care le și gătește, se fac și foarte ușor. În maximum 15-20 min ai niște paste absolut delicioase. Dacă vorbim despre deserturi, am multe slăbiciuni – nu pot rezista unei amandine sau savarine însiropate, mor după papanași cu dulceață de afine, iar despre un tiramisù bine făcut nici nu vreau să discut.
Există o rețetă care nu îți iese, sau pentru care ai emoții?
Experimentez multe rețete în bucătărie, dar până acum nu mi-a venit altceva de hac în afara de macarons (Doamne, câte tăvi am făcut și nu am reușit). Dar, chiar de curând, am reușit pentru prima dată să îi fac. Au ieșit perfect! Sper totuși să mai încerc încă o dată și să îmi iasă la fel de bine, te țin la curent pe Instagram!
Am primit zeci de sfaturi de la urmăritorii mei care m-au încurajat cu fel și fel de tips & tricks și care s-au bucurat cu mine de reușită, cât de norocos sunt!
Ce are special comunitatea ta?
Eu sunt o persoană foarte sinceră cu comunitatea mea, le arăt când reușesc, dar și când eșuez, când mă simt bine, dar și rău. Și cred că prin asta am adunat lângă mine niște oameni pe care îi simt foarte aproape, la care știu că pot apela dacă am nevoie de un sfat, un ajutor de orice fel. Așa cum eu sunt dispus să fac bine oricând pot și am ocazia, simt că și ei fac același lucru, iar asta mă bucură nespus.
Ai un plan de social media, postezi rețetele la o anumită oră, sau mergi, mai degrabă, pe intuiție?
Nu am niciun plan de postat la o anumita oră, depinde mult de ceea ce simt eu în ziua respectivă. Tot ce încerc eu să fac este să nu treacă nicio zi în care să nu postez ceva, fie că este o rețetă, un review de restaurant, sau un video de mood. Până acum a funcționat acest feeling, vedem cum va merge pe viitor.
Ce sfaturi ai pentru risipa alimentară?
Le recomand oamenilor să meargă mai des la cumpărături, dar prin asta nu mă refer să facă multe cumpărături, ci să își cumpere fix ce au nevoie pentru 1-2 zile. Dacă își doresc să facă o tocăniță, să meargă să își achiziționeze proteină, un suc de roșii, cartofi, legume, să le gătească, și să le savureze. Consider că făcând cumpărături pentru perioade mai lungi putem să uitam de unele alimente prin frigider și să nu le consumăm, ajungând să expire și să le aruncăm. Un lucru pe care îl putem face este să organizăm frigiderul, pornind de sus cu alimente fresh cumpărate, iar mergând spre etajele inferioare unde produsele au deja câteva zile. Regula să fie să consumam în principal alimentele din partea de jos, ca să nu se învechească și să ajungă în coșul de gunoi. Se aruncă enorm de multă mâncare în România și este păcat, atât pentru alimentele respective, (întrucât sunt unii oameni care abia de au ce pune ceva pe masă), dar și de bugetul nostru, aruncăm banii la gunoi, practic.