Dintotdeauna, oamenii au fost atrași de natură și de frumusețea ei, deoarece ne oferă un sentiment de confort și relaxare. Unele plante, asociate cu natura și ciclul vieții, au fost văzute drept strămoși mitici, în timp ce despre altele se presupune că au izvorât din sângele unui zeu sau al unui erou, făcându-se astfel referire la moarte și la înviere.
Florile au fost observate și studiate cu un interes și mai mare, fiind un simbol al naturii în apogeu, asociate cu frumusețea, tinerețea, primăvara, dar și cu sănătatea și pacea spirituală. Din cele mai vechi timpuri, florile au fost folosite pentru ritualuri sau proceduri de vindecare a diverselor afecțiuni, pentru ca mai târziu să devină o importantă materie primă în crearea parfumurilor.
Multe simboluri ale florilor sunt legate de aspect, culoare și miros, în perioada victoriană apărând chiar floriografia, un limbaj al florilor folosit pentru a trimite mesaje codificate. Din cauza restricțiilor și a cenzurii, oamenii foloseau flori pentru a flirta și pentru a trimite mesaje secrete, toate acestea ducând la apariția primului dicționar care a explicat semnificațiile din spatele florilor – Le Langage des Fleurs. Publicat în 1819 la Paris, acesta a introdus un cod care a devenit extrem de popular în rândul clasei de mijloc și al elitelor din acea perioadă.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Și pentru că primăvara își face tot mai mult simțită prezența, iar parfumul și frumusețea florilor creează cadrul perfect în care putem evada în plimbări lungi, mi-am propus să prezint simbolistica celor mai importante flori ale primăverii și nu numai.
Mic dicționar de floriografie
Ghiocelul: Frumusețea curată a ghiocelului îl transformă într-un simbol al purității și speranței, fiind prima floare care iese la iveală pentru a vesti primăvara. În epoca victoriană, a fost asociat cu morții îngropați, pentru că are floarea îndreptată spre pământ. Ghiocelul este, de asemenea, considerat și un simbol al Fecioarei Maria.
Magnolia: Minunații arbuști ce ne încântă cu florile lor superbe, de la începutul până la mijlocul primăverii, reprezintă frumusețea, puritatea, dragostea și bucuria. În floriografia victoriană, magnolia întruchipează demnitatea și mândria. Sunt, de asemenea, asociate cu yin, sau cu energia feminină, așa că magnoliile sunt adesea oferite pentru a onora o femeie puternică.
Narcisa: Conform mitologiei grecești, Narcissus a fost un zeu foarte frumos, care a ajuns să se îndrăgostească de propria imagine. Prin urmare, narcisa a ajuns să reprezinte și iubirea de sine. De asemenea, este asociată și cu Învierea și perioada Postului Mare (pentru creștini), fiind una dintre primele flori care anunță începutul primăverii și semnifică sfârșitul zilelor reci și întunecate ale iernii.
Zambila: Din cauza geloziei zeului Zephyr, discul aruncat de Hyacinthus s-a întors înapoi și l-a ucis. Apollo a numit floarea care a crescut din sângele iubitului său zambilă (hyacinth în engleză și în alte limbi), devenind ulterior un simbol al invidiei sau prudenței. Astăzi este una dintre cele mai dăruite flori-simbol în luna martie.
Laleaua: Un simbol persan al iubirii perfecte, laleaua a fost asociată mai târziu cu Allah, devenind o emblemă a Imperiului Otoman. Extrem de legată și de Țările de Jos, floarea este un simbol al orașului Amsterdam, al prosperității, al frumuseții și al primăverii.
Liliacul: De-a lungul istoriei, liliacul a avut întotdeauna o puternică asociere, în artă și în literatură, cu poveștile de dragoste. Mitologia greacă ne spune că Pan, zeul pădurilor, era îndrăgostit de o nimfă pe nume Syringa. Ascunzându-se de Pan, aceasta s-a transformat într-un arbust de liliac, iar când zeul a găsit arbustul, a folosit o parte din el pentru a crea primul nai.
Brândușa: Reprezintă un simbol al renașterii, datorită faptului că înflorește timpuriu primăvara. Alte semnificații simbolice ale brândușei includ bucuria și devotamentul romantic. În trecut, oamenii credeau că purtarea ghirlandelor de brândușe este eficientă în alungarea beției.
Cyclamen: Deși numele pare necunoscut, este una dintre cele mai răspândite și iubite plante la ghiveci, fiind des întâlnită și în locuințele din România. Datorită roșului intens din centrul său, este asociată cu pasiunea. În trecut, rădăcina sa era des folosită în poțiunile de dragoste. Se crede că pata roșie simbolizează inima Fecioarei Maria, care sângerează de durere în timp ce fiul ei, Isus, este torturat.
Nu-mă-uita: Această floare bleu este un simbol al amintirii, prieteniei și fidelității, precum și al iubirii disperate. Se spune că numele ei provine dintr-o legendă germană despre un cavaler care a murit încercând să culeagă această floare pentru iubitul său, strigând cu o ultimă suflare: „Nu mă uita!“.
Bujorul: Apărută prima dată în grădinile din China, floarea de bujor este un simbol al romantismului, bogăției și frumuseții, fiind oferită în mod tradițional la ocazii, ca expresie a dragostei și aprecierii. În trecut, floarea de bujor a fost folosită în principal ca medicament pentru a trata afecțiuni, precum durerile de cap, astmul sau chiar pentru a calma durerile de la naștere. Se spune că numele provine din mitologia greacă, atunci când Apollo a fost surprins de Afrodita flirtând cu o nimfă pe nume Paeonia. Desigur, Afrodita s-a supărat și a transformat nimfa în – ai ghicit! – floare de bujor.