fbpx
skip to Main Content

Auzim din ce în ce mai des și, recunosc, cu mare tristețe, că, în loc de serviciu, multe persoane spun că merg la „scârbiciu“. Este foarte adevărat că locul de muncă nu dictează, în totalitate, calitatea vieții, însă el are rolul de a ne potența stima de sine, precum și de a ne deschide orizonturi către viitor, chiar dacă acestea par un clișeu. Pe de altă parte, mulți dintre noi fac eforturi considerabile să performăm la locul de muncă, ba chiar ne facem planuri cum să finalizăm atare proiect, dar, puși în fața faptului împlinit sau, mai exact, în fața calculatorului, observăm că ne distragem voit sau mai puțin voit, fără vreun scop anume.

Specialiștii ne sfătuiesc să luăm în considerare și faptul că momentele matinale de dinaintea zilei de lucru sunt esențiale pentru buna desfășurare a activităților care urmează. Astfel, crearea unor rutine nu înseamnă forțarea bucuriei, ci găsirea unor clipe de liniște și a unui timp pentru sine. 

Potrivit site-ului huffpost.com, psihologul clinician Adjoa Osei menționează că fericirea reprezintă un panaceu universal; așadar, fiecare dintre noi poate face un exercițiu de imaginație, să proiectăm dorințele și așteptările pe care le avem de la noi, dar și de la activitatea pe care o întreprindem. 

Adresarea unor întrebări de genul: „Cum vrei să arate ziua ta?“, „Cu cine interacționezi?“, „Cum începe ziua ta?“ etc. ne poate ajuta să ne calibrăm dorințele și aspirațiile cu realitatea. 

Instagram vs. realitatea

De cele mai multe ori, momentele ce definesc începutul zilei sunt cele mai agitate. Fie că vorbim de existența copiilor ce au nevoie de atenția noastră, de felul în care este creat bioritmul nostru (că suntem persoane matinale, sau dimpotrivă) ori chiar de dispoziția noastră, alegem să sărim peste aceste clipe și să ne „lovim“ de realitate fără a lua o pauză și a ne bucura de momentul prezent.

Osei evidențiază șase recomandări pe care e sănătos să le luăm în calcul, în faza incipientă a fiecărei zile:

1. Să bem un pahar cu apă imediat ce ne trezim.

Hidratarea este unul dintre cele mai comune sfaturi pe care le primim de la medici. Teoria o cunoșteam, fără echivoc, însă punerea în practică este, pe cât de ușoară, pe atât de dificilă. Impactul acestei rutine este unul major, din punct de vedere metabolic și psihic, întrucât induce o stare de bine, „hrănind“ celulele. Așadar, înainte de a întreprinde orice activitate matinală, haideți să nu uităm că apa reprezintă o bună parte din noi și, chiar dacă nu suntem mari consumatori de apă, să ne setăm un scop în acest sens, fie că punem un bilet pe frigider, fie că ne instalăm aplicații pe telefon ce ne reamintesc că este timpul să ne hidratăm. Soluții există, fără îndoială, important este să ne dorim acest lucru.

2. Să alegem să întreprindem o activitate înainte de a începe serviciul.

Mișcarea este imperios necesară, indiferent de vârstă. Din păcate însă, tot mai mulți părinți ajung să-i scutească nefondat pe cei mici de la orele de sport, preferând ca, în locul acestora, să aleagă ore de matematică ori de literatură etc., fără a lua în calcul faptul că mișcarea e sănătate curată, precum și deprinderea unor rutine benefice pentru viața de adult.

Totodată, părinții de acest gen sunt, în mare parte, sedentari și adoptă un stil de viață dezordonat. Desigur, nu este o regulă, dar puterea exemplului este extrem de importantă, când vorbim de instituirea unor rutine în viețile celor mici. Astfel, România se confruntă cu un număr apreciabil de copii obezi, fapt ce duce, considerabil, la adulți cu probleme metabolice și de nutriție (diabet). Promovarea sedentarismului prin lipsa unui exemplu familial face ca un astfel de obicei să fie greu de practicat, în prima parte a zilei. Cu toate acestea, ambiția personală poate depăși barierele impuse în copilărie și, astfel, „lanțul“ intergenerațional poate fi destrămat și preschimbat într-o activitate ce poate însemna, fără nicio exagerare, viață!

Antrenorul și autorul Melody Wilding ne sfătuiește să alegem un tip de activitate ca: yoga, meditație, scrisul în jurnal ori chiar un curs care ne face plăcere, în primele momente ale zilei. Desigur, paleta de opțiuni este una considerabilă, iar fiecare dintre noi o poate personaliza, în funcție de doleanțele proprii, important este să ne canalizăm atenția către orice poate să ne dea o stare psihică bună, înainte de a ne preocupa de obiectivele profesionale – și ce poate fi mai bun decât practicarea unui sport care să ne facă și plăcere?

3. Să luăm în calcul posibilitatea unui eșec.

Există și scenariul în care putem bifa cele două puncte amintite anterior, însă traficul e intens și ne întoarce din avântul cu care am plecat spre locul de muncă. În anumite cazuri, asta este posibil să nu ne afecteze, dar sunt și dimineți în care câteva minute pot să ne dea peste cap tot traseul și, astfel, să întârziem la anumite ședințe importante. Bineînțeles că asta e o situație ce poate fi evitată plecând mai devreme de acasă și luând în calcul un eventual trafic intens, dar viața nu este doar despre momente controlate, ci și despre incertitudini, încercări și situații-limită. Suntem suficient de complecși, încât să ne putem plia pe tot felul de situații, și este sănătos să înțelegem și să interiorizăm că, și în clipele de stres intens, este imperios necesar să știm că putem deține controlul, dacă reușim să ne detașăm. 

℗PUBLICITATE



Știu, veți spune că e ușor de zis, dar greu de făcut, însă Wilding ne îndeamnă ca, atunci când suntem copleșiți, să facem unu-două minute de respirație controlată, care ne ajută să ne resetăm din punct de vedere neuronal, instalând automat o senzație de relaxare, de calm. Un alt exercițiu pe care ni-l recomandă Wilding este și „rucsacul“ sau, mai precis, să încercăm să desenăm un dreptunghi imaginar în interiorul căruia să menționăm toate frustrările pe care le avem, apoi să rupem hârtia și să ne continuăm ziua. 

4. Să impunem anumite limite în ceea ce privește propriile obiceiuri.

Telefoanele mobile reprezintă, aproape majoritar, o extensie a propriilor mâini. Nu doar că suntem dependenți de ele și nu le lăsăm deoparte, folosindu-le cu nesaț, dar devenim și agresivi și neputincioși atunci când le pierdem sau când nu avem baterie. Astfel, încă de când deschidem ochii, punem mâna pe telefon, făcând scroll o bună bucată de timp, până ne ridicăm din pat. Am putea crede că sănătatea oculară este singura ce are de suferit din această pricină, însă nici pentru cea psihică nu e mai bine.

În demontarea acestui viciu, Osei subliniază necesitatea existenței unor activități de tip tampon între momentul trezirii și cel în care începem să utilizăm telefonul, mai ales când verificarea acestuia dimineața este generatoare de stres și cel mai bun lucru pe care îl putem face este să lăsăm gadget-ul într-un sertar ori chiar în camera alăturată.

5. Să menținem „legătura“ cu propriul corp.

Apelăm la diverse proceduri corporale, în goana după slăbit, dar din punct de vedere holistic, ne sedimentăm prea puțin relația cu propriul corp, minimizând calitatea sa incontestabilă, în lipsa căruia nu am putea realiza nicio activitate dintre cele pe care le întreprindem în mod cotidian. 

Pe scurt, atunci când simțim presiune pe umeri, maxilar încordat etc., putem spune că stresul și tensiunea fac parte din noi, după cum apreciază și psih. Cicely Horsham-Brathwaite. Soluția pe care ne-o recomandă, în aceste cazuri, este relaxarea musculară progresivă, o încordare și o relaxare a grupelor musculare, precum și realizarea unei scurte plimbări în exterior.

6. Să realizăm că fericirea nu rezidă musai în activitatea noastră profesională.

De multe ori ne judecăm aspru, ne punem la colț și catalogăm jobul drept locul în care ar trebui să ne definim fericirea. Această asumpție este dublată și de tot felul de truisme prin care alegem un loc de muncă potrivit și nu simțim că lucrăm efectiv. Desigur că presiunea socială este destul de crescută, iar statutul profesional dictează rolul în comunitate, dar toată această putere și împlinire ce ar trebui să ne definească specia nu este sănătos să fie conectată exclusiv cu locul de muncă. 

Cicely Horsham-Brathwaite conchide că „munca nu trebuie să fie ceea ce contribuie la fericirea ta. Îți aduci fericirea la lucru.“ Așadar, într-o rocadă continuă a joburilor (specifică perioadei pe care o traversăm, în goana după un câștig ceva mai bun), este remarcabil să înțelegem că limitările serviciului sunt clare, mulțumirea sufletească și împlinirea fiind atribute ce rezidă în propria persoană, și nu depind de angajator.

Vedem tot felul de oameni dezamăgiți de viețile lor, de joburile lor și, trebuie să recunoaștem, că nici piața muncii nu este foarte prietenoasă cu așa-zisa reconversie profesională. Pe de altă parte, mulți dintre noi s-au orientat către domenii de activitate mânați de îndemnul părinților ori de diverse conjuncturi similare, fără a avea, în fapt, o aplecare clară asupra acelei meserii. De asemenea, personal, apreciez că vârsta de optsprezece ani este mult prea crudă pentru a alege domeniul de activitate dorit, așadar, așa cum noi ne schimbăm, pe parcursul anilor, este firească și evoluția profesională și, totodată, schimbarea intereselor.

Tu cum îți vei începe ziua mâine? 

Orice am face, este lesne de înțeles că este sănătos să ne punem pe primul loc – de altfel, asta ne îndeamnă și Edith Eva Eger în conversația avută cu Gáspár György. A ne pune pe primul loc nu înseamnă egoism, ci înseamnă atenție și grijă față de cei dragi, alături de care ne trăim viața. Locul de muncă nu reprezintă universul existenței noastre, el este acea unealtă prin care ne putem converti însușirile într-un salariu menit să ne ajute să trăim după bunul plac, și nu invers. Așadar, oricât de implicați am fi, este sănătos să ne delimităm și dincolo de muncă, după orele impuse de fișa postului, întrucât viața se întâmplă în afara lor.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
Caută