Skip to content

Sunt doi dintre cei mai simpatici, inteligenți și carismatici psihologi din noua generație. Sunt tineri, plini de energie și dornici să lase ceva în urma lor. Mădălina Bogdan și Vlad Guluță sunt absolvenți ai Facultății clujene de Psihologie și activează în cadrul PsyLife. De curând, împreună cu mentorul lor, Raluca Anton, au lansat câte un joc de cărți menit să descătușeze energia feminină și energia masculină. Despre acest proiect, dar și despre multe altele, aflați din interviul acestei duminici.

Cum ați ajuns să studiați psihologia și ce înseamnă pentru voi această profesie?

Mădălina: Îmi amintesc că eram în clasa a VII-a și spuneam: „Atunci când o să fiu mare, mă fac psiholog“. Nefiind pe vremea respectivă o profesie atât de cunoscută, nu primeam nici laude, nici reproșuri. Dar ideea mie oricum mi-a rămas în minte. Prin urmare, când a venit timpul să mă înscriu la facultate, m-am înscris la Psihologie, dar și la Comunicare și Relații Publice (CRP). Mi se tot spunea că sunt o persoană creativă și că mi s-ar potrivi. Zis și făcut. M-am înscris la amândouă, dar am ales comunicarea apoi. În timpul facultății, am observat deseori că materiile de care eram cea mai încântată aveau legătură cu psihologia. „No“, bineînțeles că am terminat la CRP și m-am apucat de Psihologie. Țin minte și acum reacția amuzantă a tatălui meu: „După ce termini psihologia, te apuci și de medicină?“. Dar da, cam acesta a fost parcursul meu. Psihologia este o iubire veche, cu care am intrat în perioada de „luptă pentru putere“ o vreme, dar cu care acum avem o relație sănătoasă, stabilă. Glumesc, dar pentru mine profesia aceasta este… nici nu știu cum s-o spun. Pentru că e ceva atât de important și de prezent, încât nu cred că aș mai ști acum ce să fac dacă n-aș avea-o. Pentru cei care au vizionat serialul TV Friends, psihologia pentru mine este ceea ce era paleontologia pentru Ross.

Vlad: Să merg la Facultatea de Psihologie cred că a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Spun asta pentru că mi-am dorit de mic să lucrez cu oamenii, să fiu printre oameni, să-i ajut. Psihologia îmi oferă acest prilej. Fie prin activități de voluntariat, fie prin ateliere și workshop-uri, fie prin conținut online. Mă ajută să fiu printre oameni și acolo pentru oameni. Unul din lucrurile pe care le am în comun cu Mădălina, logodnica mea, este că mereu spunem că oamenii din jurul nostru sunt cea mai mare resursă. De la afirmația anterioară cred că am pornit pe drumul psihologiei.

Care este partea cea mai frumoasă în activitățile pe care le faceți?

Mădălina Pentru mine este clar: munca cu oamenii. Mă fascinează să cunosc și să încerc să înțeleg mintea umană, comportamentul nostru și relațiile pe care le creăm. Deci da, partea cea mai frumoasă este interacțiunea cu oamenii și tot ce aduc ei în spațiul dintre noi.

Vlad Că le facem împreună, în primul rând. Fiind în același domeniu, mult din ceea ce facem, facem împreună. Chiar dacă sunt proiecte diferite, ne consultăm unul cu celălalt, ne oferim sfaturi, ne criticăm constructiv (sau cel puțin încercăm) și ne urmărim progresul de la un proiect la altul. Pe mine mă ajută foarte mult acest lucru și-mi dă curaj. În al doilea rând, îmi place că pot să ajut prin energie, amuzament și joc. Mare parte din activitatea mea este în sfera public speaking, ateliere și workshop-uri pe care-mi place să le gândesc cât mai interactive. Îmi place să văd că oamenii învață prin joc, interacțiune. Până acum, zic eu, am reușit să fac asta.

Dar cea care vă consumă cel mai mult energia?

Mădălina: Faptul că iubesc atât de mult ce fac, încât uneori nu știu unde să pun „stop“ sau „pauză“. Deci aș putea să spun că, mie cel puțin, îmi consumă mult energia lipsa unui program de care să mă țin mai strict.

Vlad: Să fiu prezent în mediul online. Am început să înțeleg că prezența pe rețelele de socializare este destul de importantă pentru cineva a cărui activitate profesională se concentrează în mare parte pe psihoeducația publicului larg. Știu că este necesar, însă îmi este foarte greu să scriu despre mine, să postez, să promovez evenimentele. Nu făceam asta până acum, dar am început încet-încet, cu accent pe „încet“, și tot îmi este greu.

Formați un cuplu și ne place când vă vedem împreună. Cum arată o zi obișnuită din viața unui cuplu în care sunt doi psihologi?

Mădălina: Cred că la fel ca a celorlalți oameni care au profesii diferite de ale noastre, dar sunt în același domeniu. Uneori mai ajungi și la clinciuri când fiecare „știe mai bine“ [râde]. Dar ce cred că poate ne oferă nouă un avantaj este faptul că, trăind atât de mult între teorii, discuții despre relații, încercăm mai des să aplicăm ce citim și învățăm acolo. Iar asta aduce multă liniște.

Vlad: Arată destul de normal. Nu stăm acasă să ne facem profilul psihologic și să cităm din cărți de specialitate. Spun asta pentru că probabil multă lume așa ar vedea un cuplu de psihologi. Doi oameni citiți în domeniul emoțiilor, comportamentelor și al cognițiilor încât totul merge brici! Nu e așa. Sunt momente frumoase, de conexiune, de iubire, de relaxare, dar sunt și momente de neînțelegere, de ceartă, de distanță. Cred că ce ne ajută pe noi este că, într-adevăr, cunoaștem anumite tehnici și strategii pe care marea majoritate nu le cunosc, pentru că n-au de unde. Nici noi nu le-am fi știut dacă nu studiam și nu ne specializam în diferite paradigme ale psihologiei. Dar ca să răspund la întrebare, în prima parte a zilei nu ne vedem, eu sunt la unitate, iar Mădă este la cabinet sau la clinică, prinsă cu proiecte, ne sunăm sau ne lăsăm câte un mesaj când prindem o pauză ca să știm de noi sau să ne mai încurajăm cu un „spor, iubita, ne vedem acasă, pwp“. Pe la amiază, în funcție de program, ne vedem să mâncăm împreună, apoi lucrăm iar până pe seară, când fie ne luăm timp pentru noi și facem ce ne trece prin cap, fie ieșim cu prietenii. De cele mai multe ori, ieșim cu oamenii și ajungem să ne plângem că nu stăm doar noi doi să ne încărcăm. Când se întâmplă asta, ne mai modificăm programul ca să avem timp de calitate doar noi doi, pentru că e important pentru un cuplu și simțim nevoia. Dacă n-am simți această nevoie, cred că am fi într-una cu prietenii noștri.

Una dintre provocările relațiilor moderne este gestionarea energiei masculin vs. feminin. Voi cum asigurați stabilitatea în acest domeniu?

℗PUBLICITATE



Mădălina: Prin comunicare deschisă și respect reciproc. Cred că astea două sunt cele mai importante. Conversații sincere și deschise despre nevoile și așteptările pe care fiecare dintre noi le are, o ascultare activă și exprimarea cât mai clară a emoțiilor și a gândurilor. Că dacă nu-mi spune ce gândește, nu prea am cum să știu (apropo de acest mit!). Iar pe parte de respect, nu ne judecăm și nu invalidăm trăsăturile specifice ale celuilalt. Cred că faptul că ne acceptăm așa cum suntem, fără să avem pretenții de schimbare, este ceea ce înglobează respectul în relația noastră. În special pe partea aceasta de masculinitate și feminitate.

Vlad: Cred că prin faptul că discutăm despre noi. Căutăm să înțelegem ce ne place și ce nu ne place, să ne cunoaștem nevoile unul altuia. Pe mine m-a ajutat foarte mult să știu care sunt nevoile Mădălinei și când are mai mare nevoie să fie îndeplinite. Îmi place formularea asta, pentru că rezumă un aspect important între-o relație. Eu încerc cât mai mult să-i ascult nevoile în fiecare zi, dar sunt momente în care nu sunt 100% acolo sau în care nu reușesc să le îndeplinesc. Madă e OK când se mai întâmplă asta, pentru că știe că nu o să am mereu același resurse și pentru că are ea resurse să înțeleagă și să accepte asta. Ei bine, sunt și momente în care ea nu are resurse și atunci dorește ca nevoile ei să fie îndeplinite și probabil nu o să înțeleagă de ce nu sunt dacă se întâmplă asta. Că na, oameni suntem și ne mai seacă fântâna, din când în când. Eu am învățat de la ea cum să identific aceste momente și nevoile principale care se doresc îndeplinite. Apoi, acționez în funcție de ce am identificat și ajută foarte mult. De asta susțin că discuțiile despre noi, îndreptate către a ne cunoaște mai bine, ne ajută cu echilibrul ăsta masculin vs. feminin. Dacă ne cunoaștem destul de bine, știm când să lăsăm de la noi și când să dăm mai mult.

Mădălina, ai lansat de curând, împreună cu Raluca Anton, cutia cu carduri PovestEA menite să faciliteze conectarea cu energia feminină. Ce ne poți spune despre exercițiile disponibile pe cartolinele din cutie?

Mădălina: Sunt 31 de exerciții de conectare cu latura noastră feminină. 31 de momente în care să ne îndreptăm atenția înspre povestEA feminității noastre. 31 de exerciții care înglobează modul în care noi ne-am format identitatea, atât pe baza mesajelor pe care le-am primit de-a lungul timpului, cât și datorită modelelor pe care le-am avut în jurul nostru. Pot spune că sunt exerciții care m-au provocat și pe mine, dar care sper că vor aduce povestEA fiecărei persoane mai aproape, mai în prezent.

Vlad, tot alături de Raluca Anton, ai lansat cutia cu carduri AltfEL despre energia masculină. Ce au de câștigat bărbații care fac exercițiile și răspund la întrebări?

Vlad: Pe ei înșiși. Noi creștem înconjurați de mulți factori care ne influențează modul în care vedem masculinitatea și rolul de bărbat. Cultura în care trăim, modelele pe care le avem atunci când suntem copii (care nu sunt întotdeauna cele mai bune), mesajele pe care le primim de la cei din jur ne oferă date și ne formează o imagine a masculinității. Noi, fiind mici când apar influențele acestea, nu avem capacitatea necesară să ne dăm seama ce să integrăm și ce să nu integrăm în comportamentul nostru sau în modul nostru de gândire. Astfel, ajungem să creștem cu niște mesaje în legătură cu masculinitatea noastră care ajung să fie parte din noi, dar care nu sunt ceea ce vrem noi să fim. Cardurile altfEL ne oferă posibilitatea de a ne redescoperi raportat la masculinitatea noastră. Acum, la o vârstă mai înaintată, avem capacitatea necesară de a alege ce vrem să păstrăm și ce am vrea să schimbăm la noi, ca bărbați. E greu să luăm ceva care este parte din noi și să renunțăm la acel ceva, chiar dacă este un aspect negativ, pentru că o mare parte din timp a fost ceva ce ne definea. Exercițiile altfEL ajută să identificăm exact ce vrem să păstrăm și ce vrem să schimbăm sau să îmbunătățim referitor la masculinitatea noastră, în timp ce noi ținem cârma și înaintăm în acest proces.

S-ar putea ca unii bărbați să fie rezervați apropo de astfel de exerciții. Tu, Vlad, cum îți depășești rezistențele și cum îți fluidizezi procesul de creștere?

Vlad: Cu siguranță sunt bărbați care au rețineri legate de exerciții de genul acesta. Eu am avut rețineri legate de astfel de exerciții când eram în perioada adolescenței. La mine s-a întâmplat asta pentru că nu eram atent la nevoile mele, pentru că nu mă cunoșteam deloc, nu știam ce să cer de la ceilalți și pentru că ascultam mult de mesajele de care am menționat înainte. Perspectiva mea s-a schimbat când am început să mă uit în interiorul meu și să cer ajutor. Acum, încerc să fiu cât mai înțelegător cu tot ceea ce văd în jurul meu și să nu acționez direct. Îmi acord puțin timp să analizez și să judec pentru mine dacă sunt sau nu de acord cu ce am văzut, cu ce am trăit etc. Pe mine asta m-a ajutat foarte mult. Pune pauză, întreabă-te, răspunde-ți, cere clarificări dacă n-ai înțeles, apoi acționează. Formula asta a funcționat la mine și încă funcționează. Însă țin să spun că a fost nevoie de un wake-up call ca să încep un proces amănunțit de autocunoaștere și că, la început, nu a fost ușor. Este un proces greu dacă ești novice, dar ajungi să fii destul de priceput dacă tot exersezi. Eu îmi tot reamintesc să exersez asta și o fac cu fiecare prilej, uneori cu ajutor, uneori singur.

Mădălina, care dintre exercițiile din cutia destinată energiei feminine se află cel mai aproape de sufletul tău?

Mădălina: Sunt atâtea, mi-e greu să aleg unul singur! Unul, despre care știu că mi-a rămas în minte după ce am făcut un exercițiu în teambuilding-ul cu cei de la PsyLife, este un exercițiu pe care Raluca și Adela îl folosesc destul de des, pentru că e tare valoros. Este chiar primul cartonaș: „Multe dintre lucrurile pe care le știm despre noi vin din povestEA de viață. la-ți câteva minute să te gândești la mesajele cu care ai crescut când vine vorba de a fi FEMEIE. Analizează atât mesajele auzite (de exemplu: «o domnișoară nu vorbește așa», «ai grijă să nu te arăți prea mult» sau chiar mesaje care încep cu «a fi femeie înseamnă… »), cât și mesajele pe care le-ai extras uitându-te la femeile din jurul tău. Scrie-le pe toate care îți vin în minte și apoi pune câte un semn în dreptul celor care ți-au influențat sau continuă să îți influențeze viața. Fii mai atentă la senzațiile din corp în timp ce le citești rar. Aceste senzații pot fi semnale ale semnificației mesajelor“.

Întrebările și exercițiile propuse de voi sunt potrivite și pentru adolescenți sau se adresează exclusiv adulților?

Mădălina: Tind să spun că sunt potrivite și pentru adolescenți. Cu cât devenim mai repede mai conștiente de noi, de feminitatea noastră, cu atât mai bine putem să o reinventăm dacă găsim ceva ce nu ne place. Eu cred că orice moment poate fi un moment bun de a începe să ne uităm mai atente la noi. Atente, cu blândețe și iubire, să ne permitem să facem cunoștință cu povestEA noastră.

Vlad: Se adresează ambelor categorii de vârstă. Evident că modul în care te vezi pe tine și vezi lumea este diferit la 17 ani față de 28 sau 40. Eu cred că asta e una dintre frumusețile autocunoașterii, că poți să tot repeți procesul la vârste diferite și să vezi ce s-a păstrat, ce ai schimbat, ce ai îmbunătățit. Să-ți urmărești călătoria și să vezi către ce a fost îndreptată atenția în perioada respectivă. Asta se poate face și de la an la an sau de la lună la lună, nu trebuie săașteptăm să treacă mulți ani ca să vedem diferențele. Eu cred că prinde bine să începi să lucrezi cu exerciții precum cardurile altfEL din adolescență. Așa ai șansa să observi, mult mai din timp, aspectele care-ți plac și care nu și să-ți pui întrebări. Nu zic ca în perioada adultă este târziu, nu. Spun că, cu cât trăim mai mult și trecem prin mai multe experiențe, acele mesaje de care am tot vorbit se bătătoresc tot mai adânc în mintea noastră și pot deveni mai greu de „scos“. În adolescență, poate nu sunt bătute încă atât de adânc și putem să le „modificăm“ mai ușor.


Citește și:

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0