Invitata mea de astăzi, la rubrica #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine este jurnalist matinal la Antena 3 CNN, un munte de determinare și putere, curaj și multă prezență de spirit. Crede în ascensiunea profesională treptată, în munca susținută și în învățarea continuă. Mai crede că familia este iubire, iar iubirea este totul. Nu se mulțumește cu puțin în dragoste și dă totul, cu orice preț. Despre vulnerabilitate, despre meserie și despre provocările ce i-au șlefuit existența și prezentul am discutat în rândurile de mai jos cu Mădălina Tanasă.
Antena 3 CNN este casa ta profesională. Cum ai ajuns să lucrezi la una dintre cele mai importante televiziuni de știri din România?
Este o poveste foarte dragă sufletului meu. Eram într-o pauză de la televiziune de aproape jumătate de an, timp în care am călătorit foarte mult și am locuit trei luni în Suedia, o țară superbă, nu degeaba se află în topurile celor mai fericiți oameni. La un moment dat, mă sună Sabina Iosub, pe care o știam de mulți ani, mi-a fost și trainer la cursurile IMA și mi-a inspirat mereu încredere și curaj, are un fel aparte de a ajunge la tine… Îmi amintesc perfect: m-a întrebat dacă am tras pe dreapta și dacă sunt pregătită, totuși, să mă întorc la televizor, pe postul de prezentator de știri. Așteptam acest telefon de câteva luni și m-a bucurat enorm. Și da, când am plecat de la fostul job, de la ProTV, aveam doar o promisiune, nimic concret. M-am aruncat în necunoscut și am câștigat! Totul a prins contur pe 5 martie 2022, la masa de știri, la ora 6 dimineața, primul jurnal prezentat din viața mea, la Antena 3 CNN.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Reporter de teren sau jurnalist de studio? Unde te simți cel mai bine?
Nu poți fi prezentator fără să fii reporter, oricât de puțin. Este vital să ieși pe teren, să interacționezi, să cunoști oameni, să faci față situațiilor și să iei decizii, bune sau rele, nici nu contează, important este să fii acolo, să vezi, să auzi și să transmiți oamenilor de acasă, în stilul tău. Cu toții avem un început și nu prea are cum să fie perfect. Uitându-mă în urmă, fiecare om care a țipat la mine, fiecare eșec, fiecare greșeală, fiecare ceartă, fiecare om bun, fiecare moment bun sau rău, a contat enorm în parcursul meu și a contribuit la puzzle-ul meu. Ca să răspund și la întrebare, mă simt foarte bine în ambele roluri, pentru că simt emoția și bucuria de a transmite un mesaj către oameni.
De-a lungul ultimelor luni ai prezentat multe știri „grele, complicate, dificile“. Cum te protejezi psihologic? Cum ai grijă de sănătatea ta emoțională?
Foarte interesantă întrebare, pentru că au fost momente în care visele mă nelinișteau. Au trecut cu timpul și nu sunt o persoană care se panichează ușor, de obicei gestionez bine situațiile inconfortabile. Nu am făcut ceva anume, poate a contat doar faptul că le-am conștientizat. Mă emoționează foarte tare știrile despre copii bolnavi sau oameni în vârstă care au nevoie de ajutor și uneori prezint cu ochii plini de lacrimi și mă ciupesc puternic de mână ca să-mi revin în fire.
Se spune că ești una dintre cele mai frumoase jurnaliste de la Antena 3 CNN. Este ceva ce te flatează sau ai prefera ca oamenii să îți vadă inteligența cognitivă?
Am învățat să mă bucur de acest lucru. A fost un proces greu, pentru că toată viața am fugit de complimente sau, cel puțin, nu știam să le primesc. Am vrut mereu să demonstrez că nu sunt doar o fată drăguță. Acum nu mai este vorba despre a demonstra, ci despre a fi pur și simplu, cu bune și rele, evident, încercând să fiu cea mai bună variantă a mea, zi de zi.
Ce faci atunci când îți scapă câte o bâlbă? Cum îți normalizezi experiența și mergi mai departe?
Au fost multe bâlbe, în primul an de jurnal. La început, pentru că aveam emoții, îmi plăcea să repet cuvântul pe care îl stâlceam până îl rosteam corect. Acum râd, atunci nu! Mai ales că lucrez dimineața și nu vorbesc foarte mult înainte de jurnal, sunt zile în care dicția nu e cea pe care mi-o doresc. Sunt convinsă că telespectatorii înțeleg că nu suntem roboți și uneori mai greșim. Acum, când se întâmplă să mă bâlbâi, le ofer și un zâmbet în plus.
Televiziunea încă reprezintă un miraj pentru multe fete tinere. Care este partea nevăzută a acestei profesii? Ce ar trebui să cunoască fetele care visează la o astfel de carieră?
Să nu plece la drum cu frici. Să pornească încrezătoare că totul e posibil. Eu am plecat cu toată inima deschisă și am știut că, mai devreme sau mai târziu, îmi voi îndeplini visul. Știam că nu va fi simplu, dar întotdeauna este despre călătorie. Pare un clișeu, dar este unul probat și cât se poate de adevărat. Și, pe tot acest drum, foarte important, ai grijă cu cine te înconjori și fii om cu toată lumea. Mai târziu, acei oameni pot deveni decidenți importanți în parcursul tău.
La nivel global se vorbește mult despre nedreptatea de gen. Cum stau lucrurile în mass-media? Se fac diferențieri majore între bărbați și femei?
Niciodată nu am simțit asta și îmi doresc să rămână așa. Cred că este important să fim conștienți că unele subiecte, funcții sau situații sunt mai potrivite pentru un anumit gen, dar această discuție rămâne una mult prea subiectivă.
℗PUBLICITATE
La Pagina de Psihologie ne ocupăm mult de acest domeniu. Ce loc ocupă psihologia în viața ta?
De un an am început să merg la terapie și tare bine am făcut. A fost cea mai bună decizie și cred că este extrem de important să acordăm atenție minții și sufletului nostru, pentru a găsi acel echilibru pe care îl căutăm cu toții.
Există o carte de psihologie sau dezvoltare personală care te-a marcat într-un mod special?
De fiecare dată când citesc cărți motivaționale, iau câte o decizie radicală. Demult, după ce am citit Ce opțiuni am? de Michael Kerrigan, a doua zi mi-am dat demisia de la primul meu job în televiziune. Lucram atunci la „Acces Direct“, la Antena 1.
Care este cea mai frumoasă lecție despre iubire însușită în familia în care ai crescut?
De la 4 ani, familia mea a fost mult timp reprezentată doar de mama. Un munte de iubire, dăruire și bunătate. Am învățat de la ea cum să vindec rănile și greutățile vieții prin iubire.
Crezi că iubirea se exprimă în cuvinte, gesturi sau doar se simte?
Cred că este un cumul, un mulaj de gesturi, cuvinte și trăiri. Limbajele noastre de iubire sunt diferite și este important să știm ce fel de limbaj decodificăm. Există și o carte pe acest subiect care pe mine m-a ajutat foarte mult să înțeleg mai bine cum percep eu iubirea. Cartea se numește Cele cinci limbaje ale iubirii și o recomand cu mare drag!
Dacă privești spre trecut, care este cel mai mare (important) pas pe care l-ai făcut?
Cred că toți pașii au fost importanți în felul lor, dar simt că până acum am făcut doar pași mărunți. Ce urmează va fi, cu siguranță, măreț. Îmi place să privesc cu optimism spre viitor și sunt convinsă că toate alegerile din trecut m-au format și m-au adus în punctul în care sunt astăzi, neîntâmplător.
Filmul care nu a câștigat niciun premiu important, dar pentru tine rămâne de referință…
Taken sau Teroare în Paris este printre primele filme pe care le-am văzut la cinema. Cred că aveam 15 ani și mi-a rămas în suflet. În plus, Liam Neeson este de departe un actor pe care îl îndrăgesc foarte mult. Acum mă uit la orice film în care joacă, doar de dragul lui.
Nu putem încheia acest interviu fără să te întrebăm și despre iubire. Cum iubește Mădălina Tanasă?
Aș tinde să spun că iubesc cu foarte multă pasiune, total, fără jumătăți de măsură. Am fost mereu pe principiul: totul sau nimic. În timp, am învățat mult despre iubire, mai am multe de acumulat, sunt convinsă, dar în prezent vreau să mulțumesc divinității că am cunoscut iubirea. „Fără iubire, nu suntem nimic!“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
