skip to Main Content
Mami, Mă Lași La Grădi Ca Să Scapi De Mine?

Mami, mă lași la grădi ca să scapi de mine?

Septembrie a venit cu pași repezi și ne apropiem pe zi ce trece de momentul întoarcerii la grădiniță și la scoală. Așa cum ne amintim și noi din copilărie, după vacanță, grădinița sau școala nu reprezintă cel mai atractiv loc pentru copii. Vacanța înseamnă libertate, mai mult timp petrecut cu părinții sau în familia extinsă; pe când reîntoarcerea în colectivitate vine cu reguli, timp organizat petrecut cu alte persoane și tot felul de activități departe de părinți.

Am întâlnit mulți părinți care spun că în această perioadă comportamentul copilului se schimbă semnificativ, lucru care îi îngrijorează și le ridică semne de întrebare. Tocmai de aceea, ei caută răspunsuri și, totodată, soluții.

Sunt copii care se reîntorc cu mare bucurie și entuziasm la școală, dar și copii care, atunci când se raportează la stresul generat de o schimbare, somatizează. Un astfel de copil poate prezenta dureri de cap sau de stomac, poate deveni retras, ușor iritabil sau plictisit și lipsit de vitalitate. Stresul poate fi generat, pur și simplu, de încheierea unei etape plăcute și începerea alteia mai provocatoare, dar uneori și de îngrijorările copilului referitoare la ceea ce urmează să se întâmple la scoală, de provocările care îl așteaptă și care, poate, îi depășesc uneori resursele, de relațiile cu colegii sau de alte situații.

Studiile ne spun că schimbarea în sine implică o anumită doză de stres, care îl mobilizează pe copil și influențează felul în care se comportă și își dezvoltă abilitățile de a răspunde provocărilor. Totuși, atunci când mintea este expusă unui stres prea puternic, ea nu mai poate desfăsura activităti de învățare, ba mai mult, copiii se pot simți copleșiți din punct de vedere emoțional și vor începe să evite mediul ce cauzează acel stres.

Ca părinți, putem controla într-o măsură destul de mică ceea ce se petrece cu copilul la școală sau grădiniță, de aceea este vital să avem o relație caldă cu el, bazată pe încredere și pe o relație sigură de atașament, astfel încât să fim conectați la emoțiile și trăirile lui chiar dacă nu suntem mereu lângă el. Astfel, copilul va avea curajul să ne spună ce i se întâmplă, fără teama de a fi judecat. Vom putea identifica dacă el are o problemă reală la școală sau dacă doar se adaptează mai greu.

Este important să observăm toate schimbările de comportament ale copilului și să ne punem întrebări cu privire la îngrijorările conștiente sau mai puțin conștiente ale acestuia. Unii copii exprimă în mod vizibil și zgomotos stresul resimțit, alții, deși par în regulă, pot masca ceea ce simt.

Atunci când se exprimă direct, copiii ne pot vorbi despre frustrările și fricile care uneori îi copleșesc:

  •  „Mă lași aici să scapi de mine.“
  •  „Dacă voi avea o doamnă rea…?“
  •  „Dacă ceilalți nu mă vor plăcea…?“
  •  „Dacă ceilalți copii nu vor să se joace cu mine…?“
  •  „Iar o să râdă de mine.“
  •  „Iar o să-mi fie dor de tine.“
  •  „Aș vrea să fie vacanță mereu.“

Asemenea griji sunt normale, însă – în ciuda manifestării lor în viața copilului – părinții trebuie să gestioneze cu iubire și blândețe aceste situații. De exemplu, știu din propria experiență că amânarea mersului la grădiniță nu rezolvă problema, ci mai degrabă întărește convingerile și fricile copilului. Iar aici intervine abilitatea părintelui de a-i oferi confort emoțional, pentru ca el să-și dorească acea experiență.

Mulți părinți mă întreabă: „Cum gestionăm îngrijorările copilului legate de mersul la grădiniță?“

Deși știm că grădinița reprezintă un cumul de oportunități de dezvoltare și de practicare a abilităților sociale și de interacțiune – lucruri ce vor contribui pe termen lung la creșterea încrederii în sine a copilului – ne este greu să facem față anxietății și furtunii emoționale care se declanșează.

Copilul anxios are tendința să-și reducă mesele sau să mănânce în exces. Să doarmă mult mai puțin sau, din contra, să nu-și dorească să se dea jos din pat. Poate avea un somn agitat, cu coșmaruri și treziri dese. Pot să apară dureri în corp, senzație de leșin, plâns care cu greu poate fi oprit. Copilul adesea acuză că se simte „abandonat“, „uitat“ și „singur“.

Cercetările în domeniul atașamentului demonstrează că acei copii care au o relație sigură de atașament cu părinții se integrează mult mai ușor, atunci când sunt expuși la medii noi de învățare și socializare. Ei sunt curioși și dornici să exploreze, dar și mult mai capabili să facă față frustrărilor legate de schimbare.

Atașamentul sigur apare atunci când părinții sunt disponibili emoțional pentru copiii lor, oferindu-le iubire necondiționată, învățându-i ce e stăpânirea de sine emoțională și dându-le sentimentul de apartenență.

Pentru a face mai ușoară tranziția copilului în această perioadă, este important să-i oferim acea stare de siguranță de care el are nevoie pentru a depăși „anxietatea de separare“. Asigură-te că faci tot ce poți pentru copilul tău, astfel ca el să se simtă validat, iubit și în siguranță:

  • Încurajează-l să-ți împărtășească temerile sale. Întreabă-l despre lucrurile care îl îngrijorează. Acceptă-i acest sentiment de îngrijorare și explică-i că este normal ca el să se manifeste astfel. Înainte cu două, trei săptămâni de începerea grădiniței, dar și pe perioada acesteia, stabiliți un timp zilnic în care să vorbiți; în acel interval, abordați și subiectul „grădiniță“. Puteți discuta în timpul meselor, în timpul plimbărilor cu mașina sau înainte de culcare.
  • Încearcă să folosești cât mai puțin posibil (spre deloc) expresii precum „totul va fi bine“ sau „nu-ți face griji“. Îl poți încuraja, în schimb, să caute împreună cu tine modalități prin care să găsească soluții la îngrijorarea sa. Acest lucru îl antrenează pentru situațiile neprevăzute. Datorită acestui antrenament timpuriu, în alte situații ulterioare copilul va căuta în mod natural, fără a intra în panică, soluții pentru provocările respective.
  • Concentrează-te pe aspectele pozitive. Roagă-l, spre exemplu, să numească 3 lucruri care îi plac cel mai mult la grădiniță.
  • Faceți împreună o listă cu materiale necesare pentru ca el să-și manifeste creativitatea și planificați o ieșire interesantă la cumpărături. Dacă e posibil, vizitați grădinița încă din timpul vacanței și întâlniți-vă cu doamna educatoare.

În plus, este important ca acasă, acolo unde este căminul nostru, să-i oferim un mediu optim în care să-și desfășoare activitățile. Crearea unui mediu pozitiv, sigur și sănătos reprezintă o prioritate în gestionarea începutului de școală sau grădiniță.

Nina Sofian

Nina Sofian este psiholog, cofondator și vicepreședinte al Asociației Prematurilor (asociatiaprematurilor.ro). Oferă consiliere psihologică în maternități. Lucrează cu părinții în sesiuni individuale de consiliere și coaching, dar și în cadrul workshop-urilor și a atelierelor de lucru. E facilitator atestat în cadrul programului Circle of Security Parenting. Poate fi găsită la adresa web ninasofian.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută