Este originar din Chișinău, tânăr, extrem de talentat și a venit în România să cucerească publicul autohton. A participat la „Moldovenii au talent“, în 2013 și, ușor, ușor, a îmbrățișat cariera de cântăreț și de compozitor. Este foarte tânăr, dar maturitatea de care dă dovadă l-a ajutat să ajungă, la ora actuală, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști. Marius Stamatin sau Mark Stam este protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine din această săptămână.
Care crezi că este cel mai mare talent al tău, cel de cântăreț sau de compozitor?
Sincer, nu cred că am un anumit talent. Mă simt binecuvântat că pot exprima prin muzică, prin versuri sau linii melodice stările mele, situațiile prin care trec, unele mai pozitive, altele mai puțin. Încerc să fiu cinstit și să extrag totul din întâmplările mele. Viața în sine este principala mea inspirație.
Care este vocea din România pe care o invidiezi cel mai mult?
Nu cred că invidiez vreo voce, dimpotrivă, le admir foarte tare. Așa m-am autoeducat, să nu invidiez, pentru că invidia omoară visurile, usucă oamenii și îi transformă într-o mare de frustrări, de energii negative, iar eu nu vreau să mă dezvolt în această direcție. O voce pe care o admir foarte mult este vocea lui Carla’s Dreams, are o sensibilitate, un adevăr, o greutate în ea. Îmi imaginez că poate să cânte și o piesă de leagăn sau una folclorică și o să sune la fel de puternic mesajul, are o voce cu experiență. Din prima secundă când o asculți realizezi că vocea sa este rezultatul tuturor amintirilor sau situațiilor prin care a trecut. Iar dacă vorbim despre o voce feminină, aceasta este Alina Eremia. Are o voce foarte puternică, la care a lucrat foarte mult și se simte asta. De fiecare dată când ascult un concert live al ei, încerc să o analizez ca să pot prelua și eu ceva din cele învățate de ea.
Ce faci atunci când vezi că cineva îți critică un coleg, în mediul online?
Depinde de la caz la caz, pentru că sunt unele critici în care te poți implica, iar unele în care este mai bine să nu te implici, pentru că o să fie un caz pierdut. Sunt unii oameni care caută doar scandal sau o mică atenție, așa că este mai bine să nu dai niciun răspuns. Asta cred că este cea mai inteligentă acțiune în astfel de cazuri. De multe ori când am văzut că cineva comentează ceva urât despre colegii mei și sesizam că a fost un comentariu scris doar din răutate, nu o critică constructivă, mă implic, îmi expun părerea și mă străduiesc să o fac cât mai rațional, pentru că nu am nevoie de spectacol, ci de a fi înțeles și de a-mi transmite ideea către persoana cu care discut. Pentru mine, cel mai important e să ajung la un consens. Dacă din start realizez că nu pot ajunge, atunci mă retrag. Dar oricând este nevoie, sar în ajutor, pentru că astfel de valori au fost sădite în mine de mic copil și îmi doresc să nu pierd asta, pentru mine, dar și pentru cei dragi mie.
Cine din familia ta și-a pus amprenta cel mai pregnant asupra ta?
Mama mea. Ea m-a ajutat să-mi promit că o să fac tot posibilul ca să duc o viață frumoasă, în armonie, în înțelegere. De la ea am învățat cum să iubesc cu adevărat și să mă dedic omului drag fără a primi ceva în schimb, pur și simplu pentru că asta simt că trebuie să fac. Am învățat că trebuie să fiu devotat și să am grijă de cei dragi. Dacă se întâmpla ceva, fie la noi, fie la rudele apropiate, mama mea era mereu acolo pentru toți. Amprenta asta a rămas și o să rămână mereu. De asemenea, am învățat că trebuie să muncești pentru a obține un rezultat și că e imposibil să stai, să nu faci nimic, și să cadă bani din cer. Am prins și acestă zicală: prin muncă omul e slăvit. Am învățat să fiu ordonat, să am grijă de mine, de lucrurile mele, să lupt pentru visurile mele. Ea nu a avut oportunitatea asta și a insuflat în mine dorința de a lupta pentru ce-mi doresc. O mare parte din realizările mele i se datorează ei.
Care este cel mai provocator plan pe care îl ai, în prezent?
Să lansez două albume. Chiar dacă simt că este realizabil, din cauza fricii de necunoscut predomină puțin grija. Este o provocare pentru mine, este deasupra mea tot ce urmează să se întâmple. Abia aștept să parcurg tot acest traseu. Îmi doresc să fac ceva diferit și e nevoie de mult timp, de gândire, energie. Vreau să aibă o direcție nouă, atât muzical, cât și ca imagine.
Ce schimbări ai sesizat, în ceea ce te privește, de când suntem sub semnul pandemiei Covid-19?
Vreau să fac o referire la filmul Round hug day. Aceleași probleme, zilele se repetau într-una. Ceea ce s-a schimbat a fost felul în care vedeam totul și modul în care acționam. Din cauză că am schimbat puțin perspectiva, am reușit cumva să ies cu bine din această rutină cu aceleași griji, bătăi de cap. Mă simt pregătit să încep anul în forță, să mă dedic în totalitate realizării planului meu.
Cu cine ai vorbit prima oară despre viața sexuală?
Prima dată mai serios am vorbit cu fratele meu, el fiind cu 8 ani mai mare decât mine. Aveam atunci vreo 16 ani. Îmi era extrem de rușine să înaintez cu aceste întrebări, deoarece erau multe. Simțeam că trebuie să vorbesc cu cineva mai matur, mai experimentat, ca să știu ce este bine și ce nu. Fratele meu a fost prima persoană care s-a deschis. Este o temă destul de tabu, chiar și în 2020, însă mă bucur că el m-a ajutat să aflu mai multe.
Ai avut vreo relație cu o persoană mai în vârstă ca tine?
℗PUBLICITATE
Prima mea relație mai serioasă a fost cu o fată mai mare cu un an decât mine. Atunci am înțeles cum trebuie să fie o relație, iar asta m-a maturizat foarte mult. Nu a mers, pentru că ea avut aspirații diferite, eu atunci începeam cu muzica și voiam să mă concentrez pe asta. A fost o experiență frumoasă, care m-a ajutat și m-a crescut ca personalitate.
Cum sună cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care ai primit-o?
Sincer, cea mai frumoasă declarație de dragoste nici măcar n-a fost verbală, a fost una prin priviri și cred că asta e și frumusețea adevărată. Cuvintele sunt cuvinte, ele apar într-o fracțiune de secundă și tot așa dispar, însă ceea ce simți, ceea ce te provoacă să simți, asta contează cel mai mult. Cea mai frumoasă declarație a fost printr-o privire, cred că eram la începutul relației cu iubita mea și țin minte că la un moment dat eram într-un parc și ea se uita atent și adânc în ochii mei. Am simțit și am văzut acea scânteie în modul cum îi sclipeau ochii, modul în care mă privea atât de sincer, parcă am putut să-i văd sufletul. Nu a fost nevoie de cuvinte, pentru că am simțit totul. Am văzut sinceritatea sufletului ei în ochii ei. Am cuprins-o și am sărutat-o.
Ai primit mesaje indecente de la admiratoare?
Nimic indecent. Asta mă bucură, pentru că oamenii mă admiră pentru ceea ce fac, pentru arta pe care le-o transmit. Primesc mesaje de felicitare, de mulțumire, iar asta-mi umple sufletul.
Ce lecție ți-a predat show-ul „Moldovenii au talent„ și cum ai aplicat-o în cariera artistică?
La început am fost foarte dezamăgit, însă în acel moment a fost spartă bula în care trăiam de mulți ani. Credeam că totul este ușor și e nevoie doar să cânt puțin la chitară și puțin cu vocea și gata, pot deveni un star internațional. Acestea erau ideile din capul meu. Dar odată cu participarea la concurs, am înțeles că nu e totul atât de ușor pentru a avea un rezultat dorit. Trebuie să muncești foarte mult. Poate lumea o să creadă că așa te-ai născut, dar nu e așa, e nevoie de multă muncă. Chiar dacă nu am mai cântat un an după ce am primit 2 NU la Moldovenii au talent, acela a fost punctul culminant din relația mea cu muzica. Atunci mi-am dat seama că dacă eu iubesc asta și așa văd sensul vieții mele, atunci nici un milion de NU nu mă pot separa de muzică și de dragostea mea pentru această artă. Atunci mi-am demonstrat cât de mult contează pentru mine, iar relația mea cu arta a devenit una foarte strânsă. Însă această experiență m-a întărit și mi-a arătat cum stau lucrurile în viață și sunt foarte recunoscător pentru asta.
Ai cunoscut dezamăgirea destul de devreme. Ce te-a motivat ca la optsprezece ani să rupi tiparele și să ajungi un exemplu, pentru tineri?
Încă nu cred că sunt un exemplu pentru tineri, pentru că încă mă caut. Nu pot să spun că m-am găsit în totalitate. Încerc să descopăr cât mai multe, să aflu, să învăț, ca mai apoi să împart asta cu lumea întreagă. Pentru a reuși, este nevoie de timp, însă nu mă voi da niciodată bătut. M-a motivat să mă ridic ceea ce simțeam eu de fapt. În acel moment simțeam scânteia, energia pe care o aveam în interior, care mă făcea să-mi aduc aminte de cum a început totul, de prima chitară, prima piesă învățată, primele filme care m-au făcut să vreau să înaintez în acest domeniu. Mi-am adus aminte cum m-a ajutat muzica mereu să trec pentru diferite momente și situații dificile. Mi-am dat seama că nu pot s-o trădez, iar asta s-a transformat în motivație și m-a ajutat să merg mai departe, să-mi urmez visurile.
Ai apelat, vreodată, la psihoterapie?
Nu, însă în anul 2020 chiar voiam să merg. Eram pierdut printre gânduri și simțeam că am nevoie să discut cu cineva, să spun tot ce am în interiorul meu. Dar am decis până la urmă să scriu totul într-un jurnal și am avut alături doi prieteni extraordinari care m-au ajutat să trec peste. La rândul meu am fost acolo pentru ei. Am scris totul în jurnal, iar pentru mine a fost cea mai bună terapie. Pe lângă asta, erau familia și iubita mea, care mă motivau. Viața e grea, însă în greutatea ei stă și frumusețea ei.
Ai ales să-ți achiziționezi o mașină second hand, călătorești cu autocarul. Ce înseamnă, pentru tine, modestia?
Îmi doream o mașină, dar nu aveam resursele necesare pentru una nouă. Tatăl meu m-a ajutat să găsesc o mașină bună, care se încadra în bugetul meu. Nu am vrut de la început să-mi cumpăr ceva scump, ci o mașină care să mă ajute să mă deplasez atunci când am nevoie. Modestia mi-a fost insuflată de familie, încă de când eram mic. Pot călători cu autocarul, cu trenul, important este să ajung în siguranță acolo unde am nevoie. Lucrurile care contează cu adevărat sunt altele, iar eu prefer să mă concentrez pe ele.
Ai învățat să cânți la chitară, luând lecții de pe Youtube. Ce sfaturi ai pentru cei ce se află la început de drum artistic, dar care nu își permit un mentor?
Nu cred că este nevoie de un mentor la început. În primele etape este nevoie doar de puțină dorință, inițiativă și de o foame de a realiza asta, de a afla cât mai multe, de a învăța cât mai multe. YouTube-ul este o platformă care poate să-ți ofere toate astea, care te poate ajuta să înveți aproape toate tipurile de instrumente. Sunt foarte multe lecții acolo și tutoriale din tot felul de domenii. Toți cei care vor să înceapă ceva în domeniul muzicii pot apela la YouTube, pentru că în primele etape poate fi un „mentor“ bun.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
