Sărbătorile sunt un prilej de bucurie și, în același timp, pot fi și un motiv serios de conflict relațional, în lipsa unei alfabetizări emoționale în cuplu. Poate sună pompos, însă fiecare cuplu are un limbaj specific al iubirii, pe care-l învață și-l utilizează, după regulile proprii.
Nu de puține ori ni s-a întâmplat să se iște discuții despre locul în care urmează să ne petrecem sărbătorile, dacă vom merge la familia noastră de origine, la prieteni sau la cea a partenerului de cuplu. Desigur că încercăm (cel puțin în prima perioadă a relației) să facem pe plac celuilalt, evitând să ne impunem punctul de vedere, însă adeseori un astfel de comportament poate duce la furie înăbușită și frustrare, emoții specifice abandonului emoțional.
Și, totuși, dacă nu putem accede la perfecțiune (întrucât aceasta este utopică și orice încercare de a o atinge este zadarnică), când vorbim despre relații în concret, cum facem să păstrăm un echilibru în astfel de situații? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, am apelat la Adela Moldovan și la Raluca Anton, co-fondatoare PsyLife, doctori în psihologie și psihoterapeuți relaționali imago.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Asumarea și exprimarea nevoilor
Exprimarea intențiilor poate părea pe cât de simplă, pe atât de complicată, iar ceea ce ne împiedică în tot acest demers este comunicarea sau, mai precis, absența ei. Dacă avem ezitări atunci când încercăm să ne comunicăm intențiile și nevoile, nu vom reuși să transmitem celuilalt exact ceea ce ne dorim, ce ne displace, dar și ce am vrea să îmbunătățim. Astfel, fie ajungem să ne victimizăm, fie intrăm într-o stare pasiv-agresivă, crezând că partenerul de viață va înțelege în totalitate ce vrem să-i comunicăm.
Adela Moldovan apreciază că: „Riscurile de a-l ofensa pe celălalt sunt reduse, dacă vorbim despre noi, despre nevoile noastre și ne exprimăm sentimentele într-o manieră echilibrată. Însă, dacă vorbim despre ceilalți, dacă reproșăm ori invocăm trecutul, riscăm, adesea, să apăsăm reactivitatea celuilalt.“
În aceeași idee, Raluca Anton adaugă: „Întâi de toate, este esențial să ne cunoaștem cât mai bine propriile nevoi, iar apoi să le comunicăm, vorbind despre noi și nu despre partener. De cele mai multe ori, pentru că suntem îngrijorați de reacția celuilalt, tindem să începem cu o critică, și nu expunem ceea ce nu ne dorim, iar asta determină ca răspuns din partea celuilalt o atitudine defensivă.“
Așadar, identificarea propriilor nevoi nu este un lucru ușor de realizat, dar este un proces ce ne ghidează în relația cu noi înșine, dar și cu ceilalți. A sta de vorbă cu propria persoană și a te „asculta“ din când în când nu este un semn de plictiseală și nici timp pierdut, ci este un demers de conectare cu propria persoană și de autocunoaștere, care ar trebui făcut în mod constant, fie că ne aflăm într-o relație romantică, fie că suntem într-un mariaj de durată.
„Antrenamentul“ în cuplu pentru întâlnirea cu familia extinsă
Întâlnirile cu familiile extinse, cu ocazia sărbătorilor, sunt motive întemeiate de amplificare a anxietății. Cu toții avem unchi, mătuși, părinți, cunoștințe care prind curaj și își verbalizează toate curiozitățile, reușind astfel să „arunce în aer“ atât pacea și liniștea familiei, cât și pe cea a cuplului. Așa că discută tranșant cu partenerul tău pe marginea acestui subiect, înainte de întâlnirile de familie, ca să vă asigurați că sunteți „pe aceeași pagină“, când vine vorba de potențiale teme delicate.
Despre posibilele scenarii și îngrijorări pe care le putem avea, Raluca Anton, autoarea cărții Terapie 1 la 1 cu sinele tău, ne îndeamnă: „Să comunicăm unul cu celălalt, să ne verbalizăm limitele, să ni le respectăm reciproc și să punem la punct un subtil cod verbal sau non-verbal, pe care să-l activăm în momentele când lucrurile sunt ok, dar mai ales în momentele când situația ar putea scăpa de sub control.“
Adela Moldovan susține importanța acordării unui „răgaz, prin care să ne gândim care sunt nevoile, precum și așteptările noastre (individuale și de cuplu), și cum se pliază ele pe cele ale fiecărei familii extinse“. Cu alte cuvinte, ceea ce vrea Adela să transmită este: „Să cântărim ce ar fi acceptabil și tolerabil pentru noi și să ne asumăm cu maturitate decizia, oricare ar fi ea“.
℗PUBLICITATE
Se spune că nu ne putem alege familiile din care facem parte. Drept urmare, este important să creăm un spațiu comun tolerabil, adaptat fiecărei generații, presărat cu multă răbdare, atenție, empatie și curiozitate, dar și cu trasarea unor limite personale, menite să oglindească faptul că, deși suntem mai tineri, acest lucru nu înseamnă că suntem imaturi emoțional sau că se poate intra cu bocancii în viețile noastre.
Intriga sau apariția întrebărilor intruzive
Așa cum precizam anterior, fiecare dintre noi cunoaște sentimentul în care este chestionat de rude, în funcție de statutul său. Dacă nu ești căsătorit, ești întrebat când te căsătorești; dacă n-ai copii, când vei deveni părinte; dacă ai deja un copil, ești întrebat de al doilea. Iar lista poate continua.
De cele mai multe ori, aceste întrebări își fac apariția după ce mesenii se relaxează și lumea pare că încearcă să glumească. Și, în tot acest peisaj (aparent) idilic, se iscă din neant întrebările „cu tâlc“. Cum le facem față? „Apărându-ne ferm și cu blândețe spațiul personal și spunând: «Apreciez că doriți să aflați mai multe, dar eu nu sunt acum pregătit(ă) să povestesc despre asta». Nu ne scuzăm în legătura cu propriile noastre nevoi, ci doar le transmitem“, spune Raluca Anton.
Pentru astfel de momente, Adela Moldovan ne sfătuiește chiar să ne pregătim răspunsuri din timp: „Fie unul mai asumat, care să pună o limită clară (de exemplu, «Aș aprecia foarte mult dacă n-aș mai primi întrebări despre aceste aspecte intime din viața noastră. Cred că putem găsi alte subiecte de discuție. Mulțumim!»), fie unul mai glumeț care să permită detensionarea atmosferei și redirecționarea atenției («Aoleu, iar verificăm rubrica noutăți matrimoniale, copii și alte picanterii? Ia spune, bunicule, pe vremea ta, care era varianta de Tinder? Cum se întâmplau lucrurile?»)“.
Să nu uităm despre ce sunt sărbătorile
Este clar că întâlnirile cu familia extinsă pot pune la încercare armonia relației pe care o avem cu partenerul de cuplu. Chiar dacă nu mai locuim cu părinții, aceștia își pun amprenta asupra felului în care acționăm și reacționăm, prin tiparul relațional pe care l-am văzut în copilărie, fie că ne place sau nu.
Totuși, este important să înțelegem că, în prezent, suntem într-un alt punct al evoluției noastre și că, oricât de mult ne-ar afecta intruziunile membrilor familiei (și presiunile cu care vin la pachet), ceea ce contează cu adevărat sunt credințele noastre și realitatea de zi cu zi pe care o trăim și cu care negociem, spre a ne bucura de un trai mai bun. Drept urmare, normalizarea situației actuale, aducerea în prezent (aici și acum) sunt foarte importante, pentru a conștientiza clipa, precum și capacitatea de a distinge între părerile altora și convingerile și credințele proprii. Pentru că fiecare dintre noi este unic și are propriul parcurs existențial.
Este important să ne reamintim că sărbătorile sunt despre smerenie, conectare, bucurie și pace. Dar când toate acestea pălesc în fiecare an, din cauza conflictelor ce se iscă invariabil, este sănătos să nu uităm că interacțiunea cu rudele este una punctuală și, deși vom face tot posibilul să aplanăm situațiile ce pot apărea, specialiștii în sănătatea emoțională ne sfătuiesc să nu apelăm, constant, la „costumul“ de salvatori, ci doar să ne dăm răgaz să simțim magia acestor zile și să ne bucurăm de momentele în care suntem împreună.
Pentru mai multă inspirație și o porție serioasă de educație relațională, îți recomand conferința Știința și Arta Terapiei Relaționale Imago, organizată pe 6 și 7 mai la București.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
