skip to Main Content
Maturitatea Emoțională și Plăcerile Imediate

Maturitatea emoțională și plăcerile imediate

Maturitatea emoțională are legătură cu confortul emoțional? A te simți confortabil emoțional depinde de altcineva decât noi înșine? Nu devenim maturi emoțional odată cu vârsta; cu toate acestea, după adolescență, suntem nevoiți să alegem în mod conștient maturitatea. Maturitatea emoțională este o alegere conștientă – alegerea conștientă de a fi responsabili de impactul nostru asupra altora și asupra lumii. Maturitatea noastră emoțională constă în capacitatea, voința și comportamentul de a fi responsabili. A fi maturi emoțional înseamnă a deveni conștienți de alegerile pe care le facem și de impactul acestor alegeri. A fi maturi emoțional înseamnă și înțelegerea modului în care ne limităm, uneori, în mod inutil, prin alegere, confruntarea cu propriile noastre limite.

Dicționarul oferă mai multe sensuri pentru cuvântul „maturitate“: stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. • (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a organismului întreg. • Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. • Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). • (Ieșit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis. (Sursa: dexonline.ro)

Pentru psihologie, atingerea unei anumite vârste nu înseamnă neapărat atingerea maturității emoționale. Experții spun că, în anumite privințe, nimeni nu încetează vreodată să fie copil, pentru că toți avem nevoie de protecția celorlalți.

Conform standardelor actuale, există multe persoane care par a fi de succes, dar care din punct de vedere emoțional sunt încă niște copii sau adolescenți. Ei nu au „crescut“ emoțional, poate și pentru că au văzut cum părinții lor au încorporat noțiunile de „adult“ și „responsabilitate“ și le-au perceput ca fiind poveri.

Suntem responsabili pentru acțiunile noastre. Ceilalți sunt responsabili pentru acțiunile lor. Cu cât mai clar recunoaștem și ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre, cu atât mai mult ne vom ajuta pe noi înșine să „creștem“. Dacă suntem dispuși să folosim temerile noastre ca pe un instrument de a privi mai intens în noi înșine, cu atât mai repede vom învăța să ne asumăm responsabilitatea.

„Maturitatea este atinsă atunci când o persoană amână plăcerile imediate pentru valori pe termen lung.“ – Joshua L. Liebman

Maturitatea emoțională este o investiție zilnică, o trezire continuă. Pentru a face acest lucru, este necesar să dezvoltăm obiceiuri și strategii, însă acestea vor funcționa numai dacă le vom exersa cu voință și deplin conștienți. Maturitatea nu vine automat cu anii, ea vine odată cu ceea ce am învățat în anii pe care i-am trăit, indiferent dacă avem 20, 30 sau 60 de ani. Persoanele mature din punct de vedere emoțional sunt cele care știu să își folosească întreaga gamă de emoții. Sunt cele care își pot exprima emoțiile fără teamă, fără răutate, sincer și responsabil.

Ne putem schimba și putem crește la nivel emoțional doar atunci când acceptăm modul în care suntem. Cei capabili să înțeleagă acest lucru știu că acel confort emoțional pe care îl tot caută și pe care și-l doresc, de multe ori cu ardoare, îi introduce într-un labirint obscur și complex. Ei nu se tem de acest labirint.

Când învățăm să ne plângem mai puțin, să nu mai credem că de celălalt depinde confortul nostru emoțional, abia atunci putem spune că începem să creștem emoțional. A ne acorda luxul de a face greșeli și de a nu ne simți vinovați este un privilegiu emoțional pe care puțini oameni pot conta. Trebuie să ne acceptăm limitele și să le extindem. Erorile și nemulțumirile reprezintă oportunități de creștere în toate cazurile, fără excepție. Greșelile noastre sau ale altora nu trebuie să genereze penalizări inutile, ele sunt menite a ne face să vedem și să înțelegem calea potrivită.

„Maturitatea începe să se manifeste atunci când simțim că preocuparea noastră pentru alții este mai mare decât pentru noi înșine.“ – Albert Einstein

Maturitatea nu este doar un pas cronologic, e o stare de spirit și o chestiune ce ține de atitudine. O persoană nu ajunge întotdeauna la maturitate deplină. „Persoană matură“ înseamnă orice persoană care are o coerență lăuntrică și care este capabilă să gândească, să decidă și să facă asta fără contradicții. Maturitatea emoțională e cea care ne permite să înțelegem că viața este o bucurie și nu o sarcină grea.

Se pare că imaturitatea emoțională are de-a face cu legăturile emoționale arhaice, care provoacă sentimente de dependență, teamă și slăbiciune. Persoanele imature nu au nevoie de alții pentru că îi iubesc, ci îi iubesc pentru că au nevoie de ei. De aceea, ele tind să construiască legături în care să găsească dependențe viitoare.

Fiecare persoană poate ajunge la maturitate emoțională, dar nu toată lumea. Unii oameni se maturizează emoțional, alții își trăiesc întreaga viață ca niște adolescenți și dau vina pe ceilalți și pe soartă, în loc să învețe din greșelile lor. Maturitatea emoțională este o alegere. Putem alege să trăim conștient, cu principii și atitudini bine stabilite, sau putem alege să trăim înfrânți de luptele vieții.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută