Protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi este primul spectator al Găștii Zurli. De fapt, este motivul pentru care Universul Zurli a fost creat. Este ambițioasă, curajoasă, deschisă, cu un simț al umorului foarte dezvoltat, dar în egală măsură și cu un simț autocritic. Provine dintr-un familie de artiști și cum meseria de prezentator o are în sânge, din data de 29 octombrie, la Teatrul Zurli, Maya Sorian va cuceri inimile celor mari și celor mici, împreună cu Mascotele Zurli, în cel mai fresh proiect intitulat Bucurie în farfurie. Despre emoțiile acestui început, despre iubire, relații și nu numai, am discutat în rândurile de mai jos.
Aspectul fizic este foarte important, cu atât mai mult în rândul tinerilor. Trecând prin niște transformări tu însăți, ce le-ai transmite să facă, pentru a avea încredere în ei?
Să lucreze cu ei, în primul rând psihic. Deși obiceiurile mele nu mă ajutau fizic, eu mă luptam degeaba să le schimb doar pe ele. Încercam să țin diete, să mănânc sănătos, să fac sport… Și îmi ieșea. Pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Abia după ce mi-am dat seama de unde vin aceste obiceiuri negative, ce mă face să mă refugiez în ele și să le accept, am putut să le schimb, pentru a deveni persoana pe care îmi doream să o văd în oglindă. Încă nu am ajuns acolo unde îmi doresc, dar știu că este un proces lung, care probabil va dura o viață întreagă și acum sunt împăcată cu asta. Până la urmă, corpul meu este al meu, și la 90 de kilograme și la 60, iar eu sunt singura persoană care îmi poate da forța necesară să „mă transform“.
Ce înseamnă, pentru tine, „body positivity“?
Să fii fericit și mulțumit de tine. Fiecare dintre noi are nemulțumiri în adolescență despre cum arată. Eu încercam degeaba să susțin că sunt fericită în corpul meu, dacă asta nu era adevărat. Abia acum realizez ce este body positivity, cu adevărat. Acum, deși am burtică, este a mea și o iubesc. Nu mi-o doresc pe veșnicie, dar știu că nu va fi aici întotdeauna, pentru că eu am puterea să o schimb. Însă, atât cât o am, o accept și aleg să nu mă pun la pământ, să nu mă judec și să mă tratez pe mine însămi cu înțelegere și iubire.
Ai locuit mult în afara țării. Cum ai simțit reacomodarea, în ceea ce te privește?
Reacomodarea în România a fost mai simplă și mai naturală decât mă așteptăm. De când m-am întors în țară, mi se pare că toate s-au așezat atât de frumos, încât acum nu am niciun dubiu că sunt pe drumul meu.
Divorțul părinților poate lăsa urme adânci în sufletul copiilor. Cum a fost în cazul tău?
Deși mi-a fost greu, ca oricărui copil, am știut întotdeauna că ei au făcut alegerea cea mai bună. Părinții mei sunt două persoane total diferite. Deși s-au despărțit acum mai bine de 15 ani, ei au o iubire aparte și un respect puternic unul față de celălalt și în ziua de azi. Niciunul dintre ei nu a vorbit urât despre celălalt vreodată și asta m-a ajutat să îi înțeleg. Nu m-au pus la mijloc și nu m-au făcut vreodată să mă simt de parcă trebuie să aleg între ei. Eu am rămas cu mama, iar mama îmi spunea toată copilăria și adolescența cât este de important să am o relație strânsă cu tata.
Cu siguranță, divorțul lor a lăsat urme în sufletul meu. Orice copil își dorește să aibă ambii părinți în casă. Acum că am ajuns la maturitate, îmi vine să le mulțumesc că s-au despărțit… Știu cât de diferiți sunt și știu că, probabil, copilăria mea nu ar fi fost la fel de frumoasă dacă ei ar fi trebuit să se certe, să se contrazică, în ceea ce mă privea. Așa, am crescut cu doi părinți separați, dar fericiți.
Cine este plasa ta de siguranță atunci când ai o situație greu de gestionat?
Mama este plasa mea de siguranță. Ea este părintele, mentorul și omul cu care eu mă consult, vorbesc și dezbat toate subiectele, ori întrebările pe care le am. Știu că ea mă va sfătui cel mai bine, pentru că ea este persoana care mă cunoaște cu totul – cu bune si rele. Ea îmi cunoaște capacitățile la fel de bine cum mi le cunosc eu și are puterea de a se uita obiectiv la o situație și de a mă ajuta să o înving.
Când te îndrăgostești, care dintre părinți este primul căruia îi ceri o opinie, în acest sens?
Sinceră să fiu, am fost adolescentul care se îndrăgostea o dată pe săptămână. Azi îmi plăcea de cineva, în cinci zile de altcineva și îi povesteam mamei despre asta. Acum îmi dau seama că m-am îndrăgostit pentru prima dată, la 22 de ani. Când s-a întâmplat, am fost sigură că este ceea ce trebuie și atunci nu am avut nevoie să îi cer mamei opinia. Știam că nu am cum să mă îndrăgostesc așa real decât de cineva care este un om bun, cu aceleași principii pe care le am și eu. Din fericire, mamei îi place foarte mult de iubitul meu, iar eu mă bucur să îi ascult povestind și interacționând, pentru că în momentul acesta, ei sunt cele mai importante persoane din viața mea.
Sexul este un subiect tabu, chiar și în zilele noastre. Cu cine ai discutat, prima oară despre el?
Așa cum povestesc despre toate, cu mama am discutat și despre acest subiect.
Cum ai creiona profilul ideal al partenerului de viață?
℗PUBLICITATE
Profilul ideal al partenerului meu de viață arată cam așa: un om bun, amuzant și pasionat. Un om care alege să vadă partea bună a lucrurilor și care se bucură de fiecare zi.
Deși ai fost o norocoasă a destinului cu doi părinți implicați, ai vrut să câștigi, de mică, banii proprii. Ce rol are independența financiară în viața ta?
Nu am fost niciodată independentă financiar și încă nu știu ce înseamnă asta. Până acum, mama a susținut cheltuielile mele importante, în continuare locuiesc cu ea și mă susține. Banii pe care i-am câștigat au fost mereu bani de buzunar pentru bucurii, nu pentru nevoi. Simt că se apropie momentul în care va trebui să îmi susțin și nevoile, nu numai plăcerile, și abia atunci o să pot să vă spun mai multe.
Dacă ar fi să-i ceri iertare mamei tale, pentru un gest din adolescență, cum ai face-o?
De-a lungul anilor, i-am cerut mamei iertare pentru multe gesturi mai puțin plăcute. Am făcut-o, în schimb, abia când am înțeles, cu adevărat, ce am greșit. Mi-am cerut iertare că am judecat-o fără să încerc să o înțeleg, mi-am cerut iertare pentru cuvinte aruncate atunci când ne certam… Mi-am cerut și o să continui să o fac pentru momentele în care nu am avut răbdarea și maturitatea pe care mi-aș fi dorit-o.
Gașca Zurli înseamnă, pentru majoritatea copiilor, prietenii lor de basm, dar cu care se pot întâlni, în realitate, la spectacole. Însă Gașca a apărut, datorită ție. Cum simți acum, că tot acest fenomen a fost construit pornind de la nevoile tale?
Simt mândrie. Mi se pare cel mai mare gest de iubire pe care l-a făcut mama, fără să vrea. Din dragoste pentru mine, ea a creat lumea în care și-a dorit să cresc. Sunt mândră că am putut să o inspir și sunt mândră că am fost primul spectator al poveștii Zurli.
Ce surpriză ne pregătești, din toamnă, cu Mascotele Zurli?
Toamna aceasta intru în primul meu rol Zurli. În toți anii aceștia am observat-o pe mama prezentând spectacolele și acum îmi asum eu rolul de Prezentatoare Zurli.
Cel mai nou spectacol al Teatrului Zurli se numește „Bucurie în Farfurie“. Este despre bucuria de a mânca sănătos, împreună cu cei dragi. Spectacolul îl prezint eu, iar pe scenă sunt înconjurată de Mascotele Zurli, cele mai frumoase păpuși vii.
Ce te sperie, cel mai tare, în noul proiect?
Nu știu dacă mă sperie ceva, cu adevărat. Îmi doresc foarte tare să onorez Zurli și viziunea mamei mele. Îmi doresc ca oamenii să fie bucuroși să mă vadă în rolul de prezentatoare și să le ofer o oră de relaxare și bucurie, un moment de conectare cu copiii lor.
Ce crezi că stă în spatele criticilor răutăcioase din mediul online?
Nu am înțeles niciodată criticile răutăcioase din online. Deși am văzut și eu lucruri cu care nu eram de acord, nu am simțit nevoia să dărâm pe cineva pe care nu îl cunosc cu un comentariu neadecvat. Îmi imaginez că asta poate veni dintr-o plictiseală și nefericire proprie. Știu, din experiență, ce impact negativ pot avea aceste „ieșiri“, așa că nu mi-am dorit niciodată să fac asta, cuiva.
Care este serialul cu care faci binging, în prezent?
Tocmai ce am terminat Vikingii. Este serialul preferat din adolescență al iubitului meu, iar mie mi l-au recomandat mulți oameni, de-a lungul anilor, însă am simțit că este cam „masculin“ pentru mine. Acum că l-am vizionat, pot spune că îl recomand cu drag, însă dacă după sezonul 4 vă plictisiți, nu vă chinuiți prea tare să îl parcurgeți pentru că, după părerea mea, nu pierdeți prea multe.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
