skip to Main Content
Merit Să Iubesc și Să Primesc Iubire?!

Merit să iubesc și să primesc iubire?!

“Este bine, dar se poate și mai bine.” “Unde crezi că trăiești? Revino cu picioarele pe pământ.” “Nu, nu este ceea ce ți-am cerut, vreau mai mult.” – par să fie câteva replici inocente care ne duc cu gândul la faptul că astfel asigurăm verbal viitorul copilului sau modelăm înțelept structura psihologică a adolescentului aflat la granița dintre copilărie și maturitate. Sunt mesaje pe care de mici le auzim din gura părinților, a pedagogilor și a adulților responsabili de noi, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp – majoritatea având convingerea că astfel ne vom atinge potențialul maxim și vom ajunge la “cea mai bună variantă a noastră” (la o auto-îmbunătățire sistematică).

Însă, toate acestea nu sunt decât niște strategii ineficiente de a ne reduce anxietatea ca adulți și, din păcate, sunt cuvinte care vor deveni ușor vocea interioară a copilului, care astfel învață despre sine că: nu sunt suficient de bun; ceilalți știu mai bine ce este corect sau greșit pentru mine; dacă vreau să fiu iubit și acceptat trebuie să-i mulțumesc pe ceilalți; dacă celorlalți nu le place înseamnă că am greșit și voi fi pedepsit.

Cuvinte care aparent sunt doar o însușire de litere – vorba unei cliente “Ce atâta scofală d-le psiholog, nu i-am dat în cap, doar i-am zis ce cred despre el.” – dar uităm că aceste cuvinte au modelat adultul care suntem în prezent. Aceste mesaje venite din partea unor persoane semnificative ajung să evidențieze, precum reflectorul unei săli de cinema, care sunt aspectele noastre interioare sau exterioare care ne definesc ca indivizi, ce este mai frumos sau mai urât la noi. Iar la vârstă mică, mintea încă nu este capabilă să pună la îndoială aceste propoziții și mai repede decât am crede ajungem la vârsta adolescenței și mai apoi a maturității, iar refrenul care ne ghidează diminețile, după-amiezele și serile sună astfel: “Nu, nu ești suficient…

Deoarece legătura dintre gânduri și emoții este una de intimitate majoră, aceste cuvinte ajung să dea conturul emoțiilor și sentimentelor pe care le avem față de noi înșine. Dacă nu sunt bun, înseamnă că nu merit iubire, apreciere și acceptare din partea celor importanți – iar durere mai mare nici că putem trăi, decât să simțim că “nu merităm să aparținem” comunității din care facem parte. În acest caz nu întâmplător am folosit cuvântul “merităm” – acesta are o valoare psihologică uriașă – deoarece devine o balanță interioară prin care ajungem să ne cântărim, constant, valoarea sufletească.

Ecoul studiilor din domeniul științelor sociale reamintindu-ne că diferența majoră dintre oamenii fericiți și cei nefericiți este dată de ce cred aceștia că merită. Astfel, întrebarea cheie este: Merit să iubesc și să fiu iubit(ă)? Întrebarea care, fără nicio urmă de exagerare, bântuie sufletele celor mai multor oameni pe care-i cunosc. Voi ce ați răspunde?

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

auto-cunoașterea și înțelegerea de sine sunt importante, însă există un aspect infinit mai important, iar acesta este prețuirea sau iubirea de sine.

[cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Desigur și de această dată întrebarea este una inteligentă – cu zâmbetul pe buze îmi reamintesc de momentul în care am început să studiez psihologia și eram impresionat de cât de mult înseamnă o întrebare bine gândită – dar ceea ce contează este răspunsul. Și nu, nu mă refer la un răspuns automat de genul “Da sau NU” – “da, eu mă iubesc și cred că mi se cuvine totul, și astfel mă străduiesc să fac orice pentru a părea puternic, strălucitor și carismatic”. Un “da” autentic, pentru mine ca pasionat al relațiilor intra și inter-personale, înseamnă să ne putem descrie, cel puțin către 2-3 persoane, povestea vieții noastre cu bune și rele, fără să exagerăm părțile perfecte din noi și să le minimizăm pe cele imperfecte. Un “da” matur și asumat înseamnă că am acceptat și integrat atât lumina, cât și întunericul care îmi definește esența.

Deoarece așa cum spune și dr. Brené Brown, auto-cunoașterea și înțelegerea de sine sunt importante, însă există un aspect infinit mai important, iar acesta este prețuirea sau iubirea de sine. Aspect care nu are nicio legătură cu trendul narcisic al zilelor noastre, care din majoritatea punctelor de vedere nu este cauza problemelor noastre relaționale, așa cum unii dintre noi am fi tentați a crede. Ci este tocmai simptomul faptului că avem convingerea că nu merităm iubire, pentru că nu suntem suficient de buni, pentru că obișnuit înseamnă banal, iar societatea ne transmite că noi “trebuie să fim speciali” dacă vrem respect și validare umană.

Astfel, putem ajunge să divinizăm perfecționismul și să criticăm tot ceea ce este mai puțin de atât, dar trebuie să ne asumăm și responsabilitatea faptului că toate acestea sunt strategii nesănătoase de a ne ascunde adevărata față și de a-i umili pe alții într-un stil comod, dar ieftin. Curajul nu este al celora care-și arată perfecțiunea și superioritatea într-o lume imperfectă, ci al acelora care îndrăznesc să-și accepte vulnerabilitatea și să o prețuiască ca fiind o parte a naturii umane și cu toate acestea sunt dispuși să lupte pentru visele și speranțele lor.

Care pot spune “îmi pare rău, am greșit” sau “da, nu sunt omul perfect, dar asta nu înseamnă că nu am și părți bune, pentru care merit iubire și apreciere.” Este dificil de trăit în acest fel, mai ales într-o lume definită de neîndestulare, dar din fericire nu imposibil. Tot ceea ce avem nevoie este să știm că există și alte modalități de a călători în această lume numită viață, că nu suntem singurii care trăim cu spaima faptului că nu suntem suficient de buni și că secretul prețuirii de sine stă ascuns în #puterearelațiilor.

Pentru a descoperi valoarea călătoriei de la vină către vulnerabilitate și vindecare, pe 21 noiembrie 2015, împreună cu Otilia Mantelers și echipa noastră “gigea”, vă așteptăm la conferința noastră regională organizată la Cluj-Napoca. Un eveniment neobișnuit, prezentat și organizat de o mână de oameni obișnuiți și imperfecți, care fac greșeli și care suferă, dar care și-au asumat să nu mai trăiască mânați de frică și rușine.

[URIS id=10478]

György Gáspár

Psiholog clinician, psihoterapeut de familie și cuplu, membru al Colegiului Psihologilor din România, formator la diferite programe de formare complementară, președinte și membru fondator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută