Skip to content

Prinși în rutina zilnică, ajungem, de multe ori, să fim mișcați doar de evenimentele majore, schimbările cu adevărat radicale și interacțiunile cu o încărcătură emoțională deosebită. Altora, mai subtile sau mai suportabile, ajungem să nu le dăm atenție decât foarte târziu.

Acestea din urmă sunt numite micro-traume. Deși slabe în aparență, ele au forța constanței și a mulțimii – sunt evenimente mici, dar repetate care pot ajunge să provoace o fisură în psihicul și emoționalitatea noastră.

Micro-trauma a apărut în atenția specialiștilor și a publicului larg relativ recent, odată cu amploarea subiectului traumei psihice. Ceea ce face discuția despre micro-traumă deosebit de importantă este chiar caracterul ei aparent invizibil.

Totul merge bine, așa cum te aștepți și poate mai mult de atât. Cu toate acestea, ai un sentiment difuz de anxietate, disconfort și lipsă de energie. În absența unui eveniment major marcant, te poți uita mai atent la uzura emoțională a vieții de zi cu zi –  poți simți, fără să-ți dai seama, efectele cumulate ale micilor răni psihice.

Ce este micro-trauma?

Dr. Margaret Crastnopol scrie despre micro-traume, pe care le definește ca fiind: „răni psihice subtile care se acumulează pentru a submina sentimentul de valoare de sine al unei persoane, modificându-i caracterul și compromițându-i relația cu ceilalți“.

Micro-trauma, cunoscută și sub denumirea de traumă cumulativă sau relațională, se referă la expunerea continuă la factori subtili de stres care, în timp, se acumulează și influențează sănătatea mintală și emoțională a unei persoane. Acești factori de stres pot varia de la conflicte interpersonale, griji financiare și presiuni legate de muncă, până la așteptări ale societății, discriminare și volumul mare de informații în era digitală.

Autoarea atrage atenția asupra frecvenței cu care ajungem să trăim micro-traume în cuplu, la locul de muncă și în familie. Tratate ca evenimente izolate, ele sunt ușor de gestionat, însă repetate, se transformă în tipare toxice de interacțiune și relaționare.

Aducând lumină asupra micro-traumei, poți conștientiza mai ușor micile agresiuni ale vieții zilnice. Înțelegându-le, poți, de asemenea, să le gestionezi mai ușor și să preiei controlul propriilor reacții.

7 tipuri de micro-traumă în viața modernă

Margaret Crastnopol identică, în cartea sa, Micro-trauma: Vindecarea rănilor psihice cumulate, șapte tipuri de uzură emoțională subtilă cu care ne confruntăm. Ea explică impactul acestora asupra psihicului și calității relațiilor:

  1. Micile insulte

Autoarea denumește acest tip de micro-traumă „mici crime“ (little murders) și acestea sunt, probabil, printre cele mai familiare răni emoționale curente.

„Micile crime“ pot lua forma comentariilor acide, complimentelor cu dublu sens, glumelor țintite, observațiilor dureroase și criticilor nefondate. Ele pot veni din partea prietenilor, superiorilor sau familiei, căpătând o mai mare putere de distrugere asupra psihicului unei persoane.

Repetate, aceste atacuri aparent inofensive, activează starea de vigilență în preajma anumitor persoane, schimbă traiectoria relației și promovează inhibarea propriilor idei și emoții. Ele acționează precum o adevărată otravă asupra încrederii și siguranței emoționale în relații.

  1. Abandonul brusc

Întreruperea bruscă și neplăcută a unei relații, de orice natură, provoacă o durere emoțională considerabilă. Denumită în carte excludere neprietenoasă (unkind cutting back), acest mod de încheiere a unei relații aduce cu sine confuzie, auto-blamare și durere emoțională.

Încheierea bruscă a relației presupune o acțiune unilaterală, neașteptată și fără drept de apel. Persoana care rămâne, căreia îi este refuzată comunicarea, suferă o micro-traumă, experimentând sentimente de vinovăție, confuzie și frustrare.

„Limitând comunicarea, blocând-o sau minimizându-i importanța, persoana care se retrage din contact provoacă o micro-traumă prin sabotarea psihologică a celeilalte persoane“, scrie Crastnopol.

  1. Stagnarea cronică

A fi în preajma unei persoane stagnante poate fi o micro-traumă. Denumit în cartea autoarei ca înrădăcinare cronică (chronic entrenchment), această atitudine se referă la refuzul, conștient sau inconștient, al unei persoane de a face activ schimbări în propria viață.

Potrivit dr. Margaret Crastnopol, pagubele psihice sunt suferite în timp, de persoanele care trăiesc alături de o persoană stagnantă. Prietenii și familia unei astfel de persoane pot deveni împovărați psihic de frustrări care nu le aparțin, se pot simți vinovați pentru diferențele sociale, financiare sau intelectuale ce se creează în timp și se pot simți datori să rămână lângă persoana în cauză.

Această dinamică relațională se creează din interacțiuni disfuncționale mici, dar repetate, ce devin, în timp, un mod de a fi. De multe ori, atitudinea unei persoane care stagnează nu este una vădit agresivă ori neprietenoasă, lăsând loc micilor agresiuni subtile.

  1. Indignare perpetuă

Indignarea ascunsă, înăbușită, denumită în carte unbridled indignation, este o formă de micro-traumă atât pentru persoana care o trăiește, cât și pentru persoana asupra căreia este îndreptată.

Indignarea interiorizată, neexprimată, este o formă toxică de furie, care alterează starea de spirit, relațiile și sentimentul propriei valori. Spre deosebire de furia productivă, care promovează progresul și schimbarea, indignarea ascunsă alimentează atacuri personale, conflicte și o relaționare problematică.

Pentru persoana care simte indignarea, aceasta poate deveni un instrument de auto-sabotare și menținere a relațiilor conflictuale. Pentru persoana care este obiectul indignării ascunse, apar sentimente de confuzie, vinovăție și frustrare.

  1. Amabilitatea exagerată

Deseori întâlnită la locul de muncă sau în relațiile de familie, amabilitatea exagerată este o formă de micro-traumă. Ea vine la pachet cu ignorarea defectelor unei persoane și minimizarea lor, în virtutea politeții.

Deși aparent pozitivă, amabilitatea exagerată duce la crearea unor așteptări relaționale nerealiste, creează confuzie și extenuare emoțională. De asemenea, încrederea are de suferit într-o relație atunci când nu pot fi exprimate și aspecte negative sau nemulțumiri.

În timp, micro-trauma amabilității excesive împiedică autenticitatea. Ignorarea intenționată a defectelor unei persoane și minimizarea lor pot fi și instrumente de seducție, menite să creeze o relație bazată pe datorie și manipulare emoțională.

  1. Neliniște legată de intimitate

Acele interacțiuni prea personale pentru contextul în care apar sunt micro-traume denumite de Margaret Crastnopol uneasy intimacy. Intimitatea nepotrivită, fie că este vorba de locul de muncă, de o relație romantică nouă sau de o relație de familie, erodează baza relațiilor sănătoase.

Împărtășirea experiențelor mult prea personale colegilor de birou, confidențele făcute copilului sau unui membru al familiei, apropierea fizică exagerată la primele întâlniri – sunt toate exemple ale intimității nepotrivite ca micro-traumă.

℗PUBLICITATE



În aparență nevinovate, aceste comportamente și atitudini insuflă sentimente de responsabilitate în persoane care nu au, în mod obiectiv, o responsabilitate reală, creează presiune și alterează relațiile de muncă, prietenie sau familie.

  1. Mentorat ineficient

Existența unui model sau a unui mentor în viața fiecăruia dintre noi este un ghid important pentru navigarea prin viața profesională și personală. Totuși, în astfel de dinamici relaționale, pot apărea ușor micro-traume, numite de Margaret Crastnopol conosseurship gone awry.

Din dorința de a avea întotdeauna informațiile corecte legate de un domeniu, de a perfecționa constant cunoștințele și de a le împărtăși și celorlalți, putem pica în plasa rigidității. Micro-trauma apare atunci când o persoană cu un nivel vast de cunoștințe într-un domeniu umilește sau corectează excesiv o persoană cu un interes mai mic în aria respectivă.

Aceste mici interacțiuni, nesemnificative pe moment, împiedică formarea unei relații de încredere, subminează autoritatea persoanei ne-experimentate și creează o ierarhie artificială în relațiile personale.

Micro-trauma este comună în viața de zi cu zi și poate ai recunoscut-o deja în câteva moduri de interacțiune prezente și în relațiile tale. Poți gestiona mai ușor micro-trauma și efectele ei odată ce o conștientizezi și integrezi metodele potrivite ție.

Cum gestionăm micro-trauma și efectele ei?

În legătură cu micro-trauma, se poate vorbi mai degrabă de cum putem trăi mai bine cu ea, decât despre cum o putem înlătura. Sugestiile de mai jos sunt idei pentru a avea mai mult control asupra propriilor reacții și relații:

Cultivă conștientizarea micro-traumelor

Fiind definite de un caracter ascuns, subtil, aproape invizibil în viața de zi cu zi, conștientizarea micro-traumelor este aspectul-cheie în gestionarea micro-traumelor.

Nu trebuie să devii hiper-vigilent(ă) în interacțiunile cu ceilalți, ci doar să recunoști micile răni emoționale acolo unde ele pot apărea. Văzându-le la timp, atunci când încă par inofensive, poți alege cum să reacționezi și cum să acționezi. Poți limita contactul cu o anumită persoană, îți poți exprima nemulțumirea sau poți cere suport persoanelor apropiate.

În timp ce unele micro-agresiuni apar fără intenție, multe au în spate sentimente nerostite de vinovăție, rușine, invidie și vulnerabilitate. Conștientizând momentul în care te afli într-o interacțiune toxică, de orice parte, ai posibilitatea să-l oprești și să-l schimbi în viitor.

Începe un proces terapeutic

Miguel Baumann, antreprenor și creator de conținut, vorbește despre importanța lucrului cu micro-traumele. Asta presupune un proces de auto-reflecție și introspecție care-ți va oferi o mai bună viziune asupra propriei persoane, asupra relațiilor și întregului tău context de viață.

Fie tocmai ai conștientizat o micro-traumă în viața ta ori vrei să repari pagubele produse în trecut, un proces terapeutic te poate ajuta. Cu suportul necondiționat al relației terapeutice, poți explora situațiile aparent minore care au avut impact asupra ta. Totodată, fiind un spațiu lipsit de judecată, poți privi și asupra părților din tine care te împing să provoci, la rândul tău, o micro-traumă celor din jur.

Într-un proces terapeutic, ai posibilitatea să te exprimi și să te descoperi în ritmul tău. De asemenea, poți reflecta asupra situațiilor care simți că au nevoie de mai multă atenție și poți găsi soluții personale, potrivite nevoilor și contextului tău.

Stabilește limite personale (mai) ferme

Înainte de stabilirea limitelor față de ceilalți, învață să ai limite și în relația cu tine. Separă cât mai bine viața personală de cea profesională, exersează luarea și asumarea deciziilor, cultivă autodisciplina și menține o viziune de ansamblu asupra vieții.

Impunerea limitelor în propria viață te va ajuta, apoi, să stabilești și limite în relații. Având o imagine clară asupra propriilor intenții și o direcție personală, poți exprima nemulțumiri sau cerințe și în exterior.

Micro-traumele apar atât în dinamici relaționale specifice, cât și în perioade tensionate în relații sănătoase. Menținând o graniță clară între relațiile tale și dimensiunile vieții, poți naviga mai ușor prin aceste perioade, știind că ele nu sunt definitive.

Identifică tiparele

Micro-traumele pot fi indicii legate de conținuturi emoționale neexplorate, dinamici relaționale disfuncționale și traume mai serioase din trecut.

Odată conștientizate, acestea te pot conduce către informații importante pentru vindecarea emoțională și creșterea personală. Urmărește interacțiunile în care simți că trăiești micro-traume și identifică tiparele: poți avea o imagine mai clară asupra rolului tău în grupuri, asupra dinamicii relaționale și asupra propriilor mecanisme de apărare în fața agresiunilor.

Nu ignora nici momentele în care tu ești persoana care provoacă micro-traume. Este un bun prilej de conștientizare de sine și exersare a autocompasiunii și iertării. Este și un mod bun de a-ți conștientiza comportamentele automate, pornite, la rândul lor, din conținuturi emoționale și valori neactualizate.

În țesătura existenței cotidiene, micro-trauma își țese firele subtile, adesea ascunse, dar cu impact profund. Primul pas spre crearea unei culturii a compasiunii și a înțelegerii este recunoașterea provocărilor acolo unde ele par să nu existe – în presiunea vieții de zi cu zi și în micile atacuri din interacțiunile obișnuite.

Prin demascarea acestor rădăcini ascunse ale suferinței, poți aborda proactiv dificultățile și conflictele. Astfel, îți formezi un sistem personal mai sănătos de a naviga printre satisfacțiile și nemulțumirile vieții moderne.

Bibliografie:

  • Margaret Crestnopol, Micro-trauma: vindecarea rănilor psihice cumulate, Editura Trei, 2019
  • Miguel Baumann, Why Micro-Traumas are running your teams!, Linkedin, 2022
  • Margaret Crastnopol, “Micro-traumas” Can Undermine Our Emotional Health, Psychology Today, 2015
  • Julie Nguyen, Micro-Trauma: The Subtle Experiences That Can Become Traumatic Over Timemindbodygreen.com, 2020

Citește și:

Nevoia de relații hrănitoare este în natura noastră, fie că suntem copii sau adulți. În terapie, caută să răspund acestei nevoi universale, creând un spațiu sigur, cald și autentic, ajutându-i pe cei cu care lucrez să caute binele, în interiorul și în afara lor, și să-și observe, să-și accepte și să-și valorifice unicitatea. A lucrat cu copii, adolescenți și familii în cadru educațional și în context privat (grădiniță și cabinet privat), având contact și cu sistemul instituțional, în centre de plasament. Experiența a format-o atât ca specialist, cât și ca persoană, concentrându-și modul de lucru în jurul conectării cu copiii și al relației de încredere cu familia.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0