În zilele noastre tot mai mulți terapeuți de cuplu sunt de părere că prezența conștientă (o formă diferită de centrare a atenției în momentul prezent) este principala abilitate care trebuie însușită de către partenerii unui cuplu. În sens general, specialiștii au ales să denumească această stare a atenției mindfluness (termen pentru care nu există un corespondent potrivit în limba română, motiv pentru care comunitatea științifică a ales să împrumute varianta englezească a cuvântului).
Mindfulness înseamnă a fi prezent și conștient, însă o prezență descriptivă, lipsită de judecată sau de conținuturi de genul corect – greșit. Abilitatea de mindfulness față de partener înseamnă a fi conștient de persoana acestuia, a-l observa fizic alături de tot ceea ce face, simte și gândește. A fi mindful față de partener implică non-judecata acestuia, ceea ce ne ajută să-l percepem mult mai acurat și să ne înfrânăm reacțiile agresive, de critică și umilire, să fim mai conștienți de situație, de emoțiile trăite și de obiectivele de lungă durată.
Într-o perspectivă mindfulness prima țintă a partenerului este de a fi conștient de judecățile pe care le emite, și mai apoi de a-și recanaliza atenția spre observarea și descrierea atât a persoanei celuilalt cât și a sinelui. Consecința este că activarea emoțională nu va crește până la nivelul dereglării (pierderii auto-controlului). Aplicarea acestor noțiuni în cuplu implică două întrebări importante:
℗PUBLICITATE
CE facem?
- Observăm – doar observăm, suntem conștienți de experiențele personale și ale celuilalt;
- Descriem – atașarea unor cuvinte la experiențele observate;
- Participăm – eliberarea de propria conștiință sau de discursul interior (inclusiv de îngrijorări) și angajamentul pentru a trăi experiența sau implicarea în activitate.
CUM facem?
- Prin non-judecată – adică a nu ne atașa de conținuturile cognitive de genul trebuie sau corect și greșit;
- Acționând conștient – focusarea pe o singură acțiune într-un moment, adică centrarea pe momentul prezent, care poate implica fie o acțiune a propriei persoane fie a celuilalt;
- Acționând concret – amintindu-ne că celălalt este o persoană dragă nouă.
În funcționarea eficientă a unui cuplu, mindfulness-ul relațional este o abilitate cheie. Astfel, dincolo de eliberarea de judecăți și prezența emoțională, mindfulness-ul relațional înseamnă și a fi împreună atunci când suntem împreună. Potrivit studiilor de specialitate există trei modalități de a fi împreună:
- Participare pasivă – partenerii sunt fizic prezenți, dar nu interacționează și nici nu sunt cu adevărați conștienți de prezența celuilalt. Atenția este centrată pe sarcina individuală în care este angajat fiecare partener;
- Participare activă – parteneri sunt angajați într-o activitate comună, de genul vizionării unui film sau plimbării în parc. Atenția este centrată în primul rând asupra activității, partenerii sunt destul de puțin conștienți de prezența celuilalt dar își pot intensifica mindfulness-ul față de celălalt fără a sacrifica activitatea;
- Participarea interactivă – în acest tip de interacțiune atenția partenerilor este îndreptată unul asupra celuilalt. Ambii parteneri simt că sunt angajați în aceeași activitate și există o împărtășire intimă a experienței.
De dorit este să învățăm să observăm când suntem într-o participare pasivă și să încercăm să intrăm într-una activă, și mai apoi să notăm când suntem într-o participare activă și să ne îndreptăm spre una interactivă.
La o primă citire poate părea ceva greu de imaginat pentru cultura noastră și pot să apară senzațiile de artificial și lipsă de autenticitate, însă prin exercițiu și practică zilnică putem învăța să fim prezenți altfel alături de cei dragi nouă. Iar când vine vorba de relațiile de iubire, este indicat să încercăm strategii cât mai multe și mai variate pentru a nu pierde ceea ce este valoros și important pentru noi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
