Teoria minții este crucială pentru interacțiunile sociale de zi cu zi și este utilizată atunci când analizăm, judecăm și interacționăm cu ceilalți. Daniel J. Siegel vorbește despre „mindsight“ – capacitatea minții de a se vedea pe sine. Referindu-se la această capacitate, el consideră că ea ne permite „să numim și să îmblânzim“ emoțiile pe care le trăim, în loc să ne lăsăm copleșiți de ele. Autocontrolul are nevoie de conștiință de sine și de autoreglare, acestea fiind componentele-cheie ale inteligenței emoționale. Tot ceea ce facem și tot ceea ce nu reușim să facem începe în minte.
„Mintea este esența naturii noastre fundamentale, cel mai profund sentiment al nostru de a fi în viață, aici, chiar acum, în acest moment. Și totuși, dincolo de conștiință și de cunoașterea sa prin conștientizarea sentimentului nostru subiectiv de a fi vii, mintea poate, de asemenea, să includă un proces mai vast, care ne conectează unul cu celălalt și cu lumea noastră.“ – Daniel J. Siegel
Proprietatea esențială a minții este experiența noastră conștientă. Mintea este sediul esenței persoanei, este persoana. Experiența conștientă apare prin interacțiunea directă a minții cu creierul. Creierul tinde spre ceea ce este obișnuință. Gestul de a deveni și a rămâne conștient de sine în prezent poate să se transforme într-un obicei. În orice moment al zilei, putem face efortul de a ieși din starea în care suntem suportul minții gânditoare, pentru a deveni și a rămâne conștienți de noi înșine în prezent.
Concentrarea deplină nu este mintea unită cu obiectul, ci mintea unită cu ea însăși. – Bhante Gunaratana
Ideile noastre despre ceea ce credem că gândesc ceilalți despre noi se bazează pe concepția noastră de sine. Oamenii sunt conștienți nu numai de lumea din jurul lor, ci și de ei înșiși, de activitățile, trupurile și viețile lor. Ei au conștiință de sine. Conștiința de sine poate fi înțeleasă ca o conștientizare a propriei persoane. Există posibilitatea să nu te simți bine sau să nu-ți placă ceea ce vezi sau simți despre tine, dar există o oportunitate de creștere, oportunitatea de a privi într-o zonă a vieții tale pe care, poate, ai ignorat-o pentru o vreme. Conștientizarea de sine (uneori, menționată ca autocunoaștere sau introspecție) vizează înțelegerea propriilor nevoi, dorințe, eșecuri, obiceiuri. Cu cât ne cunoaștem mai mult pe noi înșine, cu atât mai bine ne vom adapta schimbărilor din viața noastră.
Stările sufletești sunt expresia și sediul conștiinței de sine. – Christophe André
Descartes spunea: „Gândesc, deci exist!“ Iar Rousseau afirma: „Simt, deci exist!“ Experiențele noastre marcante se bazează pe stări sufletești. Ne amintim lucrurile personale, pline de încărcătură emoțională. Sentimentele de identitate și de apartenență se amestecă în stările noastre sufletești.
℗PUBLICITATE
Momentele de suferință sunt cele care ne readuc cel mai puternic în noi înșine. La fel se întâmplă și atunci când resimțim stări de bucurie într-un mediu plin de voie bună. Avem atunci conștiința stărilor noastre sufletești, pentru că ele intră în rezonanță cu ceea ce ne înconjoară. Și momentele de dizarmonie ne readuc în noi înșine, atunci când simțim tristețe.
Nu este ușor să reflectăm la noi înșine. Ne distrag foarte multe lucruri, uneori parcă dorim să fugim de noi. Avem nevoie de timp pentru a reflecta la viața noastră, avem nevoie să dăm sens vieții noastre.
Cu cât acordăm mai multă atenție emoțiilor, cu atât vom înțelege mai bine de ce facem lucrurile pe care le facem. Cu cât vom ști mai multe despre propriile noastre obiceiuri, cu atât ne va fi mai ușor să ne îmbunătățim calitatea vieții. Emoțiile noastre nu renunță niciodată să se activeze. Dacă raționalizările noastre ne pot amăgi mintea, emoțiile nu pot fi amăgite. Fără o conștiență de sine atentă în momentul prezent, emoțiile se pot amplifica rapid și intens. Când vom începe să vedem emoțiile ca pe o parte firească a existenței noastre, vom realiza miracolul eliberării de emoții negative.
Mindfulness-ul este asociat cu trecerea de la un mod de funcționare autoreferențial al minții hoinare la un mod de a fi mai obiectiv. Studiile au arătat că practicarea mindfulness-ului este asociată cu reducerea gradului în care mintea noastră hoinărește.
Mindfulness este un instrument care ne ajută să înțelegem, să tolerăm și să ne ocupăm de emoțiile noastre în moduri sănătoase. Ne ajută să ne modificăm răspunsurile obișnuite, luând o pauză, și să alegem modul în care acționăm. Învățăm cum funcționează mintea noastră și suntem mai în măsură să etichetăm gândurile și sentimentele pe care le avem, în loc să le permitem să ne depășească și să ne dicteze comportamentul. A avea o stare de mindfulness înseamnă a fi atent, clipă de clipă, la ce se întâmplă, la cum se manifestă viața și existența.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
