Când ne gândim la designul online românesc, automat ne gândim la Molecule-F, Business Institute for Creative Industries (BICI), adică la Mirela Bucovicean. Este o femeie de afaceri care a dus industria fashion la un nivel înalt și a reușit, în aceeași măsură, să fie discretă cu viața personală. Despre toate acestea și despre multe altele, în interviul de mai jos.
Care este nevoia psihologică neîmplinită în copilărie, care-ți îngreunează existența la vârsta adultă?
Probabil, nevoia de iubire de sine. Generația mea fost crescută cu rigoare – fără să ocrotești copilul în mod direct, ca să nu-l alinți, cu puține îmbrățișări, manifestări de iubire sau de acceptare a greșelilor. Asupra noastră – generația celor liberi și cu șansa de a face orice ne dorim – s-au proiectat aspirațiile părinților noștri, toate visurile lor. Asta m-a făcut să fiu o perfecționistă cu un spirit de competiție afișat deschis, pentru că voiam să-i demonstrez mamei că pot, că merit, că nu o să dezamăgesc. Și, desigur, a intervenit și întrebarea: „Oare, sunt suficient de bună?“ Oare, nu puteam eu să fac mai mult și mai bine? Este o greutate pe care abia acum o înțeleg, în lupta pe care o duc pentru a mă iubi, a mă ierta când greșesc, a fi mai înțelegătoare cu mine însămi.
Ce cuvinte „grele“ îți spui, atunci când ești furioasă și supărată fiindcă nu ți-a ieșit ceva sau pentru că ai dat-o în bară?
„Bravo, Mirela! Cum ai putut să fii atât de proastă?“ Cele mai rele nu sunt cuvintele, ci sentimentul de vină pe care îl am, că nu am gândit corect. Vina asta mă urmărește o vreme, chiar și după ce am depășit momentul; o simt chiar și peste ani și ani, când mă gândesc la acel eșec. Este genul de vină care se simte în stomac și îmi dă amețeli.
Care este calitatea pe care o deții și pe care-ți este greu să o exprimi în public?
Simt oamenii, energia lor, dacă sunt curați, bine intenționați sau nu, le percep la un alt nivel filozofia de viață, le văd fața care nu se vede – sau, poate, este chiar sufletul.
Cum gestionezi frica de moarte?
Excepțional. Nu o am deloc, n-am avut-o niciodată. Mi-am trăit viața din plin, frumos, experimentând într-o viață cât alții într-o mie, și o trăiesc la fel în continuare. Pentru mine, moartea nu este un final, ci doar o schimbare. Este ca și cum ai trăi veșnic, deși din când în când ți se dă reset memoriei, dar nu complet.
Care sunt cuvintele pe care știi sau simți că ar fi bine să i le spui partenerului tău, dar îți vine greu să le verbalizezi?
Cele de adulație, prin care să-i spun cât de minunat, complex și competent îl văd. Dar pentru că eu nu sunt o persoană a cuvintelor mari, mi s-ar părea o manifestare de bravadă, în care nu mă simt autentică.
℗PUBLICITATE
Care este acel obiect care nu lipsește niciodată de lângă tine, atunci când te relaxezi?
O carte. Dar aș lua și telefonul, pentru că am pe el aplicațiile de meditație, de citit, de muzică, de desenat.
Cât de des îți verifici contul de Instagram, într-o zi?
De mai multe ori, uneori compulsiv, la 20 de minute. Rareori îl las mai mult de câteva ore fără să-l accesez.
Care este primul gând care-ți vine în minte, atunci când cineva te critică sau te judecă mai aspru în mediul online?
Mă întreb dacă are dreptate și încerc să privesc și din perspectiva acelei persoane, să gândesc luând în calcul backgroundul pe care-l are, ca să înțeleg care este adevărata motivație. Rareori ceea ce exprimă are legătură cu supărarea reală. Răspund politicos de fiecare dată, dacă se cere un răspuns, dar nu încerc să mă justific din dorința de a-i fi pe plac. Mi-a luat mult timp să nu mai caut confirmare în ochii tuturor sau să vreau să-i împac pe toți. Părerile mele sunt părerile mele și asta e. Ce-i drept, dintr-un motiv pe care încă nu l-am înțeles pe deplin, sunt norocoasă să am parte de puțină critică vehementă în public.
Viața fără sex ar fi ca…?
Marea liniștită.
Cel mai neobișnuit cadou pe care i l-ai făcut unui bărbat iubit?
O cină aniversară surpriză, într-un loc public, închis pe timp de noapte, totul à la carte.
Care este poza de pe Instagram care-ți place cel mai tare, dintre toate postările tale?
Aceasta:
Care consideri că este partea corpului tău cel mai greu de acceptat?
Buricul. Deși e frumos pentru un buric, totuși… ce caută acolo?
Cât de des îți spui „Sunt o femeie frumoasă“?
Prea rar.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
