„Mirosurile sunt prima noastră mărturie a fuziunii cu lumea. Mirosul pe care-l iubim este în centrul intimității noastre“, spunea filozof francez Gaston Bachelard. La fel ca simțul atingerii, și cel al mirosului joacă un rol esențial în dezvoltarea sănătoasă a fiecărui nou-născut. Capacitatea de a mirosi și asocierile pe care le determină mirosurile în memoria noastră încep să apară foarte devreme în viață. Deși toate sistemele senzoriale se dezvoltă încă din uter, conturarea simțului olfactiv predomină la începutul vieții intrauterine, din primul trimestru de sarcină.
Bebelușii recunosc parfumul mamei lor chiar înainte de a se naște, fiind programați biologic și genetic să se conecteze cu mama prin mirosul ei unic. Acest miros îi ajută să-și recunoască mama (sau figura de atașament, cum spune Bethany Saltman, autoarea cărții Știința atașamentului) și îi determină să se ghemuiască pe pieptul ei pentru un sentiment de siguranță și confort. Deoarece recunoașterea facială apare mult mai târziu, mirosul nu doar că ajută la atașamentul emoțional, dar contribuie și la dezvoltarea generală a bebelușului.
Comunicăm olfactiv prin semnale chimice
Din cele mai vechi timpuri, animalele și-au coordonat activitatea cu alți membri ai speciei lor, pentru a supraviețui și pentru a se reproduce. Acest lucru necesită o formă de comunicare, care – pentru majoritatea animalelor – implică utilizarea de semnale chimice, cunoscute sub numele de feromoni. La șaizeci de ani după ce conceptul de „feromon“ a fost descoperit de Peter Karlson și Martin Lüsher, identificarea feromonilor umani rămâne o curiozitate a cercetătorilor interesați de studiile de comunicare.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai clar că semnalele chimice asemănătoare feromonilor joacă un rol în recunoașterea mamei de către un nou-născut. De exemplu, sugarii alăptați sunt expuși la mirosurile materne proeminente și își pot identifica rapid mama, prezentând reacții diferite față de cei hrăniți cu biberon. S-a dovedit că bebelușii se simt în siguranță când sunt expuși unor părți de haine care au fost în contact cu axila propriei mame. Mirosurile familiare ne liniștesc sistemul nervos și ne ajută în redobândirea stării de siguranță.
℗PUBLICITATE
Bebelușii se conectează mai ușor cu alte persoane când își pot „mirosi“ mama
Într-un studiu realizat de Yaara Endevelt-Shapira și publicat în Science Advances, s-au analizat atât comunicarea de la creier la creier, cât și semnalele chimice parentale dintre mamă și bebeluși. Pentru a face acest lucru, 62 de mame au primit un tricou din bumbac cu care să doarmă timp de două nopți și apoi să-l aducă la locul de studiu.
În timpul studiului, diadele mame – bebeluși (cei mici fiind cu vârsta în jur de 7 luni) au fost așezate spate în spate, apoi față în față, purtând pe cap un sistem pentru a măsura undele cerebrale. În timpul interacțiunilor lor față în față, creierul fiecăruia era mai sincronizat decât în poziția spate la spate. Ulterior, 51 dintre copii au fost așezați față în față cu un străin. Atunci când un tricou curat era plasat în apropiere, sincronizarea creierului era mai scăzută în timpul interacțiunilor. Dar când un tricou impregnat cu mirosul natural al corpului mamei era plasat în apropiere, bebelușii prezentau aceeași sincronizarea neuronală cu străinul, ca atunci când mamele lor au fost prezente în fața lor.
Astfel, s-a constatat că fiecare mamă are o semnătură olfactivă unică, care este influențată de atât de structura genetică, de factorii personali și de mediu, cât și de starea ei emoțională. Totodată, studiul poate avea și o utilitate în viața de zi cu zi a părinților. De exemplu, când mama nu poate fi în preajmă, un articol cu parfumul ei ar putea ajuta bebelușul să se sincronizeze cu ceilalți membri ai familiei sau cu alți îngrijitori.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
