Conform Wikipedia, noțiunea de misoginism își are etimologia în grecescul misos („ură“) și gunê („femeie“), ceea ce înseamnă că misoginismul este o atitudine de ostilitate sau de dispreț față de femei.
Până nu demult, exista credința că misoginismul este aplicat de către bărbați femeilor prin discriminare, marginalizare, lipsă de valorizare, însă misoginismul femeilor către alte femei este un fenomen tot mai amplu, afectând femeile în special în mediul profesional.
România se situează pe ultimele locuri între țările Uniunii Europene în ceea ce privește reprezentarea femeilor în administrațiile locale. În primul parlament postcomunist, femeile au reprezentat sub un procent din numărul total de senatori și în deputați. Prezența acestora în spațiul deciziilor politice a crescut lent, pentru ca la alegerile generale din 2020 să ajungă abia la 19%. Cauzele sunt multiple și nu țin de faptul că femeia care vrea să aibă o carieră politică ar avea o statură intelectuală și morală inferioară bărbatului.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Prima cauză este misoginismul autohton, care derivă și din faptul că primele generații de țărani strămutați la oraș în timpul comunismului s-au confruntat cu o imagine a femeii cu care nu erau obișnuiți. La țară, femeia avea un statut bine definit, avea locul ei și nu ieșea din cutumele acestuia. Odată intrată pe poarta uzinei, în salopeta albastră, fosta țărancă și-a pierdut identitatea în fața bărbatului, făcând aceleași lucruri ca și el.
Mă întorc însă la misoginismul între femei, acesta fiind mai frecvent, iar femeile par a fi nemiloase atunci când vine vorba de o altă femeie. Discriminare în ceea ce privește vârsta, statutul marital, nivelul de studii, competența sunt doar câteva dintre variabilele implicate în discriminarea între femei.
Este cunoscut faptul că nivelul de frustrare crește atunci când, în mintea unei femei, ea intră în competiție cu o alta care are un statut social mai bun decât al ei, este mai bine pregătită, deși are jumătate din vârsta ei poate, iar soluția este, din păcate, anihilarea, intimidarea sau marginalizarea celei pe care femeia o consideră „rivala“ sa.
O astfel de mentalitate nu duce la nimic bun, ci doar la conflict, la lipsa progresului societății și la mediocritate profesională, socială sau personală.
Un studiu relevă că o majoritate covârșitoare a locuitorilor României este de părere că o femeie are nevoie de protecția unui bărbat, că fără această umbrelă ținută de el, ea nu s-ar descurca și ar fi dezorientată și neputincioasă.
℗PUBLICITATE
Datele arată o Românie violentă, misogină, conservatoare, dar cu potențial de schimbare, în cazul unor ajustări politice semnificative și al unor investiții în educație.
De ce se produce misoginismul tocmai între femei, când ele ar trebui să înțeleagă mai bine prin ce trece cealaltă?
Răspunsul are multiple valențe. În primul rând, se poate ca femeile să aibă în antecedente o situație, o traumă nerezolvată pe linie maternă, o trădare, un abandon. La fel de bine, ar putea fi vorba despre conștientizarea faptului că se află acolo unde sunt datorită unui alt om, și nu prin forțele proprii, ceea ce le determină să vadă într-o altă femeie o amenințare, gândindu-se că ar putea și acea femeie să facă un lucru reprobabil, îndoielnic pe care femeia misogină deja l-a făcut și atunci „suflă și în iaurt“.
Dacă veți da, de curiozitate, o căutare pe Google și veți tasta următoarele începuturi de frază: „Femeile nu ar trebui“, „Femeile ar trebui“, „Femeile nu sunt“, urmăriți ce rezultate vor fi afișate, pe baza statisticilor (care sunt cel mai des căutate fraze, dintre cele care încep cu cuvintele enumerate anterior).
Pentru prima variantă veți avea: „Femeile nu ar trebui să poarte pantaloni“, „Femeile nu ar trebui să știe“ și „Femeile nu ar trebui să fie“. În a doua situație, rezultatele căutării sunt: „Femeile ar trebui eutanasiate“, „Femeile ar trebui închise în rezervații“ și, mai simplu și la obiect, „Femeile nu ar trebui“. În fine, pentru ultima parte a exercițiului, veți fi, poate, surprinși să aflați că: „Femeile nu sunt egale cu bărbații“, „Femeile nu sunt oameni“ sau „Femeile nu sunt niciodată“. Și după acest „niciodată“, acest lucru este îngrijorător și denotă o societate bolnavă și plină de răni.
Pe de altă parte, studiile în dinamica relațiilor interumane relevă că o femeie se bucură pentru nereușita unei alte femei, pentru că asta îi dă senzația de superioritate, de control asupra propriei vieți, împiedicând-o să o ajute sau să-i fie alături într-un mod autentic și activ.
În concluzie fenomenul urii, al misoginismului și al disprețului între femei ar trebui oprit și nealimentat suplimentar. Dacă ești victima unei astfel de situații, retrage-te cu eleganță și tact și înțelege că interacționezi cu o persoană rănită, bolnavă și neîmplinită în propria viață.
Bibliografie
- Hurubean, A. (2012). Integration of Gender Equality in Public Policy-theoretical, methodological and social dimensions. Logos Universality Mentality Educ. Novelty Sect.: Pol. Sci. & Eur. Stud., 1, 55.
- Ilie, M. I. (2014). Evoluția feminismului liberal românesc. În Teoria și practica administrării publice (pp. 51-53).
- Murea, E. (2022). Imaginea femeii în publicitate: între misoginism şi estetică. În Analele Ştiinţifice ale Universității de Stat din Moldova (pp. 259-260).
- Turcu, A. (2018). Și poetele pot fi cinice. Steaua, 69(2), 45-45.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
