Cu toții suntem unici și cu toții suntem diferiți, ne spun vocile mari din psihologie, iar noi credem că la fel stau lucrurile și în ceea ce privește casa în care trăim, muncim, învățăm, ne relaxăm, dormim și ne reinventăm viața și pasiunile. Ceea ce înseamnă că s-ar putea ca anumite obiceiuri care ne caracterizează pe unii să nu fie tocmai potrivite și pentru alții; dar cu toate acestea, credem că în fiecare ființă umană există o părticică ce se regăsește și în toți ceilalți – iar aceasta este numită, metaforic, „bunătatea inimii“.
Indiferent de mărimea, locația sau designul locuinței noastre, este important ca bunătatea inimii să ne ghideze acțiunile, să ne motiveze gesturile și să ne reamintească de umanitatea care ne definește ca specie. De aceea, împreună cu Storia.ro (platforma imobiliară cu cele mai multe anunțuri din piață) am adus la viață Modus Vivendi – un proiect dedicat relației noastre cu casa – prin care, în fiecare săptămână, vizităm câte o persoană care are ceva inteligent de spus în România zilelor noastre și de la care ne putem inspira atunci când vine vorba despre sănătate, relații și stil de viață.
Cea mai recentă vizită a fost făcută în miezul capitalei, la omul care ne ajută să ne găsim (la propriu și la figurat) bunătatea inimii. Dincolo de faptul că este medic de profesie, iubește cărțile și cititorii așa cum puțini alții știu să o facă, de aceea a pus bazele Editurii Readers Do Good. Iubește, de asemenea, viața, rimele, florile și pianul, iar dacă nu-l găsești acasă sau la editură, sigur este prin Cișmigiu, la alergat, sau la vecina de alături. Cel care ne-a deschis, săptămâna aceasta, ușa casei și a sufletului este doctorul Vasi Rădulescu.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Simt că viața mea este cu adevărat împlinită acasă, atunci când…
Îmi pot bea cafeaua în liniște, citind un ziar sau o carte, înconjurat de florile cocoțate pe balustrada din fier a balconului meu mic. Mă dezmeticesc în zori și, după câteva gesturi cu caracter de întindere și manevre pur igienice, ies și mă așez la masa galbenă, cu cafeaua și musai cu niște fructe de pădure. Respir adânc aerul răcoros și mă cufund într-o lectură – mă țin de ceva timp de o regulă aparent banală, aceea de a citi minimum 25 de pagini dimineața, respectiv alte 25 seara. E un pariu făcut cu mine, poate plecat și dintr-un regret – nu am citit mult până pe la 20 de ani, am fost destul de selectiv, am abandonat multe cărți, m-am concentrat mai ales pe filosofie și chestiuni de viață care m-au interesat profund dintotdeauna. După citit, îmi fac un plan al zilei care tocmai se deschide, apoi părăsesc balconul colorat. Răspund la mesajele de pe Facebook, la e-mailuri, verific niște campanii la cărțile mele, apoi mă echipez pentru alergat și ies într-un Cișmigiu cutreierat de oamenii care-l curăță, zi de zi. Alergarea, pe lângă citit, e pentru mine unul dintre lucrurile importante care mă ajută să mă mențin sănătos fizic și, mai ales, psihic.
Cum arată momentele de liniște din casa ta?
Pe lângă ritualul matinal, iau pauze de lectură și mă tolănesc pe canapea. Citesc acum o biografie a Ierusalimului, scrisă impecabil de Simon Sebag Montefiore. Pe măsură ce avansez în lectură, îmi aduc aminte de toate clipele trăite acolo, pentru că am vizitat de mai multe ori locul care este considerat mijlocul lumii. Cred că și aceste aduceri aminte, îmbibate în bucurie, se plasează pe talerul liniștei – pandemie fiind, majoritatea dintre noi trăiește acum predominant în trecut, călătoriile nemaifiind ce erau în anii trecuți. Mai am parte de liniște când, surpriză, spăl vasele. E un fel de mindfulness (urban, ținând cont de amplasarea mea, dar și pentru a face o paralelă cu una dintre cărțile lui Gáspár) în care sunt ancorat în acea activitate aparent anodină, dar care mă deconectează de la orice altceva.
Care sunt cele mai importante rutine în familia și casa ta?
Sunt mai multe și încerc să scot plictiseala din fiecare. Micul dejun cu fructe de pădure și cafele turnate în căni care mai de care mai creative, musai cu o poză în fundal, cu un pic de bokeh, balconul pestriț și zidul din cărămidă al unui bloc care cred că are mai mult de o sută de ani. Spălatul cănilor în care a rămas cafea – nu cred în cititul în zaț, dar mă las sedus de fiecare potențial de poveste și, recunosc, caut figuri și simboluri în urmele maronii, apoi construiesc scenarii pornind de la ele. Și scrisul a devenit o rutină, iar aici caut o poziție confortabilă pe fotoliul galben, mă rup de tot ce mă înconjoară și scriu câteva ceasuri bune; am în lucru un roman în care țes mai multe fire, pe planuri distincte. O rutină plăcută e și gâdilarea clapelor unui pian digital de care mi se face mereu dor când lipsesc câteva zile, plecat cu vreo acțiune de voluntariat sau, mai rar acum, o vacanță.
Pentru a avea un stil de viață cât mai sănătos și mindful, ai învățat să trăiești fără…
Telefonul mobil seara, în dormitor, înainte de culcare. Cred că prea puțini conștientizează efectele nocive ale telefonului, ale acțiunii de scroll în news feed la ore târzii, când creierul ar trebui deconectat de la orice acțiune care cere atenție sporită, de la orice lumină păguboasă, de la orice mecanism ce implică o minimă secreție de dopamină pe o cale simplă a validării pe rețelele de socializare prin likes și shares, dar afectează semnificativ o altă cale naturală, cea a ciclului somn-veghe. Recomand oricui să lase seara telefonul în altă cameră. Înainte de culcare se poate citi dintr-o carte relaxantă, poate o ficțiune. Ajungem să dormim tot mai puțin și prost pentru că nu respectăm reguli elementare, iar somnul cântărește enorm în arhitectura sănătății.
Cum te poți focusa, acasă, pe prioritățile tale personale și profesionale?
Îmi fac un scurt plan de atac al zilei – cel mai frecvent fac asta dimineața, pe un bilețel galben, tip post-it. Trec acolo 3-5-7 lucruri pe care le vreau îndeplinite. Am învățat destul de greu ce înseamnă să renunț la a mai trage de mine până la epuizare sau, mai bine zis, burnout. Am considerat că, tânăr fiind, pot munci și 14-16 ore, fără repercusiuni evidente asupra sănătății. Ești tânăr, poți duce cam orice, îți zici și, inerent, te minți. Vrem să realizăm cât mai multe, cât mai repede – cred că e un flagel al tinerilor. Uităm să avem grijă de noi, să ne împământenim ideea că uneori e mai bine să știm la ce renunțăm, să ne concentrăm pe mai puține lucruri. Am prins asta pe propria piele, tras în abisurile burnout-ului, când credeam că pot face peste zece gărzi pe lună, mă pot implica în oricâte proiecte, pot gestiona afaceri, pot scrie în paralel mai multe cărți. Și adevărul e că am putut, dar a fost un adevăr dur, rece, care mi-a lăsat sechele. Prin urmare, acum sunt atent la mai puține, încerc să fiu în armonie cu mine însumi, să fac lucruri care pot părea chiar banale, să mă mențin în formă bună tocmai pentru a păstra un randament propice acelor 3-5-7 itemi scriși cu pixul pe un bilet galben.
Cum s-a reconfigurat viața ta de acasă, de când cu pandemia de Covid-19?
Mie mi-a priit mereu izolarea. Am fost obișnuit, introvert fiind, să stau perioade lungi în casă, prins în activități diverse, de la citit materiale de specialitate sau cărți pe gustul meu, până la acțiuni creative de tipul pianului sau scrisului. Pe perioada de izolare am investit sume mari în cărți și-am avut zile în care am izbutit să termin o carte într-o singură zi. Așadar, am reconfigurat puțin biblioteca intrinsecă, îmbogățind-o. Am mai făcut în ultimele luni o zonă de podcast – aici voi realiza diverse materiale audio și video pe care le voi publica pe YouTube și Facebook. Încă mă interesează mult zona de educație medicală și vreau să ofer explicații pe înțelesul tuturor; am văzut pe lângă pandemie și o „infodemie“, fiind bombardați de fake news și conspirații. Cred că avem nevoie rapid de schimbări în educația pentru sănătate și, pe lângă cele șapte cărți, scriu des pe social media și pe site-urile mele, iar migrarea către conținuturile tip audio sau video mi se pare absolut necesară acum. Ca mulți alții, am plonjat în Zoom când a mai fost cazul de un interviu sau o intervenție într-un anumit proiect. Cu pantaloni de pijama și cămașă călcată, evident. În rest, am avut aproximativ aceleași activități domestice, balconul fiind un dulce refugiu în plină izolare, pentru expunere rațională la soare, respirat aer proaspăt, un pahar de prosecco rece seara, cu o boxă bluetooth din care să iasă muzici fine.
Dacă, ipotetic vorbind, s-ar instaura o nouă stare de urgență, ce ai schimba la casa ta, pentru a te simți mai confortabil și în siguranță?
Sper ca fiecare român să conștientizeze pericolele acestui virus și să respecte acele măsuri de siguranță, tocmai pentru a nu ajunge iar în izolare. Riscurile sunt acum augmentate din mai multe unghiuri: începerea școlii, concediile făcute prin diverse țări, acele grupări de negaționiști care pun în pericol cetățenii responsabili. Am speranța că vom ține lucrurile sub control. Revenind la esența întrebării, nu prea mai am ce să schimb la casă pentru a-i crește confortul și siguranța. O țin, oricum, ordonată și curată, am măști la îndemână mereu, am dezinfectanți din belșug, playlist-urile Spotify sunt la locul lor, cărțile stau peste tot. Ah, aș schimba, totuși, ceva. Cred că aș folosi cuptorul, care cred că are încă în el hârtiile tehnice și câteva bucăți de celuloză.
Cum sunt cultivate și hrănite emoțiile pozitive în intimitatea căminului tău?
Emoțiile pozitive pot izvorî din decorul simplu, colorat, ordonat. Pot ieși din câteva instrumente muzicale. Ele mai țâșnesc din cărțile bune cu care mă înconjur. Dar cel mai bine ies din poveștile alături de prietenii fără de care nu-mi pot imagina viața. Ne întindem la vorbe cu fond, cu un vin bun aproape. Râdem din belșug, o terapie benefică pentru orice corp tensionat de vremurile actuale. Aici simt nevoia unei paranteze. Locuiesc într-un bloc vechi și, când am venit aici, m-am ciocnit de o vecină care s-a arătat curioasă. Am descoperit o doamnă încântătoare, de aproape nouăzeci de ani, care își face singură toate treburile și se bucură de fiecare clipă. E un munte de empatie și generozitate, un vulcan care scuipă blând povești fermecătoare și, recunosc cu dragă inimă, un reper pentru mine. În jurul vecinei mele vuiesc emoțiile pozitive, iar fiecare întâlnire e un deliciu.
℗PUBLICITATE
Dar emoțiile mai dificile, așa-numitele emoții negative, cum sunt acestea abordate în casa în care trăiești?
Am scris cândva o bucată scurtă pe care am inclus-o în romanul Să-ți pui o dorință:
dacă ți se întâmplă
să auzi o vorbă urâtă
du-te undeva
alege un petec de pământ
sapă cu ambele mâini
și îngroap-o la o adâncime de trei coți
dacă ți se întâmplă
să auzi o vorbă frumoasă
du-te undeva
rămâi doar tu cu tine
pentru o clipă sau două
și îngroap-o în suflet
Cred, însă, că acea îngropare metafizică trebuie să aibă de multe ori un precursor într-o veritabilă comunicare sinceră. Cele mai multe probleme, de cuplu, profesionale, interumane generale, pot fi rezolvate prin dialog deschis. Detașarea e și ea indispensabilă bunului trai, de unde și metafora. Când ne consumăm cu grijile, conflictele, proiecțiile copleșitoare, ne îndepărtăm de armonie.
Dacă ar fi să-ți reimaginezi casa, ce ar fi altfel la ea? Cum a evoluat stilul casei tale de-a lungul timpului?
Am învățat să trăiesc în spații mai mici, pe care să le pot gestiona eficient. M-am înconjurat de cărți. Am pus culori peste tot. Pigulesc mușcate, crizanteme, trandafiri. Am modificat puțin zone în care am acomodat câteva echipamente pentru podcast. Am iubit mereu lucrurile simple, aerisite, pline de culoare. Am apreciat, cred, cel mai mult liniștea care plutește în aer și-ți lasă timp să te ocupi de tine. Nu am nevoi speciale. Nu vreau case mari în care eu să mă simt teribil de mic. Vreau locuri în care pot să construiesc povești, să aduc bucurie oamenilor, să-mi fac activitățile mele care poate pentru unii par banale.
Care este acel obiect din casă care te ajută să te relaxezi și să descarci din stres și anxietate? Cum alegi obiectele care vor intra în casa ta?
Pianul. Am învățat singur să cânt și am momente în care improvizez, spărgând suav liniștea, rupându-mă de orice gând nociv, angoasă, apăsare. E o resetare necesară. Aleg obiectele mai ales după utilitate, design și plăcerea pe care mi-o generează, iar acum nu mai am loc pentru obiecte mari, ci doar pentru cărți, buchete de flori pe care să le pun în vaze sau plante pe care să le aranjez pe balcon.
La fel ca oamenii, casele au, și ele, câte o poveste; care este, în câteva cuvinte, povestea locuinței tale?
Mă agăț mereu în viață de provocări. Nu pot să trăiesc fără ele. Am fugit din nordul orașului și am luat repede un apartament într-un bloc foarte vechi. Curios lucru, am aflat ulterior de la vecina mea că aici a funcționat o bucată de timp o bibliotecă a UMF Carol Davila (universitatea la care am absolvit medicina generală). Am renovat casa și am aranjat-o într-un timp record, combinând tot felul de culori, având grijă nici să nu o încarc. Sunt la o aruncătură de băț de parc, sunt chiar în centrul capitalei, aproape de operă, de teatre, de majoritatea punctelor care contează pentru mine.
Care este rutina ta înainte de culcare? Cât de importantă este lectura în această rutină?
Înainte de culcare fac un duș cu apă caldă (dimineața prefer cu apă cât mai rece pe corp, pentru un efect tonic, revigorant, chiar anxiolitic). Mă spăl pe dinți. Las telefonul în altă cameră. În dormitor trebuie să am întuneric complet și, până la somn, sparg tenebra cu o lumină galbenă, suficientă cât să citesc. Aleg cărți care nu mă solicită prea mult – cel mai frecvent, culeg ceva din Cele mai frumoase povestiri, de Hermann Hesse. Citesc câteva zeci de pagini și adorm.
Ce înseamnă pentru tine să trăiești „frumos“? Dar să trăiești „sănătos“?
Să trăiesc cu recunoștință pentru toate lucrurile bune care mi se întâmplă. Să mă minunez de clipele care-mi arată cât de frumoasă e viața, de la natură, până la oameni. Să rămân în armonie cu mine însumi. Să nu-mi pierd empatia și generozitatea. Să-mi consum eficient timpul. Să produc valoare. Să fiu un pic mai bun. Să stau în sfera adevărului. Cât despre sănătate, cred că tot ce am scris până acum contează enorm în ecuația ei; aș adăuga mișcarea, moderația în alimentație, socializarea (suntem, până la urmă, ființe profund sociale), iubirea.
Ce ne-ar putea spune casa ta despre tine, dacă am întreba-o ce fel de proprietar ești?
Cred că e mulțumită de mine, că-n ea îmi scriu cărțile, pictez, cânt la pian, citesc, realizez, în principiu, lucruri creative. M-ar și certa pentru sticlele de prosecco sau vin lăsate cam mult pe balcon sau prin bucătărie, dar au și ele poveștile lor.
Acesta este Modus Vivendi á la Vasi Rădulescu. Ceea ce putem învăța din vizita făcută acasă la renumitul medic este că fără o minte sănătoasă, corpul nu se poate bucura, cu adevărat, de viață; așa cum nici fără un corp sănătos, mintea nu poate ajunge prea departe. Relația dintre corp și minte contează, dar la fel de importantă este și relația pe care o cultivăm cu casa noastră. Iar bunătatea inimii este bine să se afle peste tot… în mintea, corpul și casa în care ne ducem existența. Dacă ați ratat episoadele anterioare din Modus Vivendi by Storia.ro acestea sunt disponibile tot aici, pe platforma Pagina de Psihologie. Până acum, ne-au deschis ușa casei Gáspár György, Mirela Retegan și Petronela Rotar. Iar săptămâna viitoare vom face o nouă vizită surpriză.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
