În fiecare zi de miercuri, avem pe Pagina de Psihologie, câte un interviu (im)perfect, (in)discret și (in)vulnerabil cu oameni care îndrăznesc să ne vorbească despre ei înșiși într-o altă lumină.
Oameni care renunță la filtrele psihologice și la photoshopul sufletesc, îndrăznind să se arate pentru câteva secunde fără nicio armură – doar cu o tentă de umor și o porție sănătoasă de sinceritate.
Invitatul din această săptămână, a seriei de interviuri #Ce Nu Vreau Să Știe Lumea Despre Mine, este Monica Bîrlădeanu.
Monica Elena Bîrlădeanu este actriță, prezentatoare de televiziune și una dintre cele mai frumoase femei ale României. Rafinată și discretă cu viața personală, aceasta s-a remarcat pe plan profesional și în lumea cinematografică americană, sub denumirea Monica Dean. Vorbește, cu modestie, despre realizările sale, dar dovadă rămân rolurile pe care le-a interpretat, cu profesionalism și talent. Despre cum nu ați mai văzut-o și ce nu ar mai vrea să se știe despre ea, ne-a dezvăluit, pe șleau, în interviul de mai jos.
Care a fost cea mai neplăcută partea a depresiei, pentru tine?
Deznădejdea. Faptul că nu reușești să-ți imaginezi ziua de mâine și că uiți, complet, că există un Dumnezeu, acolo sus, care ți-ar întinde sigur o mână dacă ai cere-o.
Dacă ai mai avea doar 24 de ore până la sfârșitul lumii, ce ai face?
M-aș oferi să-i ajut cu tot ce pot și stiu pe cei panicați de perspectiva asta.
Care este acel comportament social în care te implici și pe care, cel mai adesea, ajungi să-l regreți?
Îmi ofer ajutorul înainte să-mi fie cerut și intervin în lecțiile pe care le are omul de învățat și în procesul lui de descoperire a unor lucruri noi despre sine.
Partea corpului la care te uiți prima dată atunci când te privești în oglinda de la baie?
Ochii.
Emoția care te împovărează cel mai mult?
Neputința (de-a face ceva să schimb o situatie tragică, de exemplu.)
Actorul român care sărută cel mai bine este…
Stimabilul domn Andrei Aradits.
Primul gând care îți vine în minte atunci când te vezi într-un film sau într-o reclamă?
„Vocea mea sună tot oribil și-mi simt încă accentul moldovenesc.“
Dacă ai avea posibilitatea de a șterge un anumit pasaj al vieții tale, care ar fi acela?
A fost greu… foarte greu… dar am început să văd greutățile ca pe niște buni „profesori“. Deci n-aș șterge nimic. Aș risca în felul ăsta să fiu mai puțin decât sunt azi.
Obișnuiești să te rogi sau să vorbești cu divinitatea?
Absolut da: fie o rugăciune din memorie, fie un dialog onest alc conștiinței mele cu divinitatea, nu are importanță forma… menținerea unui contact, permanent, și a unei vieți spirituale active, a devenit o necesitate elementară.
Ce este acel „ceva“ pe care-l urăști cel mai tare, dar care aparent tuturor le place?
Arătatul cu degetul (deși nu garantez că n-o fac și eu din când in când).