Ne-am câștigat, de-a lungul timpului, dreptul la exprimare. Însă ceea ce nu am înțeles, de fapt, este tocmai că, în contrapondere, avem și o mare responsabilitate. Și nu este doar o concluzie personală, este ceea ce social media și societatea însăși ne transmit. Ba mai mult, facem distincția cu dificultate între „adevărat“ și „fals“, tocmai pentru că, în goana după mai mult timp, rumegăm orice informație fără a căuta miezul real și palpabil. Un exemplu în acest sens, adus în prim-plan de curând, este seria formată din șase părți „The Clinton Affair“, care disecă cel mai mare scandal politic al unei generații, precum și impactul său durabil asupra Statelor Unite.
După aproape douăzeci de ani de la acel eveniment deosebit de mediatizat, documentarul prezintă întâmplările ce au condus la procesul de detenție și cercetează cu atenție rolul jucat de mass-media, politică și feminism, în această poveste despre sex, putere, minciună și conflict ideologic.
Care sunt costurile adulterului?
Din păcate, genul acesta de umilire a ajuns să fie catalogat astăzi drept o constantă, după cum afirmă Monica Lewinsky. De aceea, un punct-cheie îl va reprezenta cu siguranță „vizorul“ #metoo – prin care spectatorii vor analiza și filtra informațiile pe care le vor vedea, întrucât reputația pătată mai degrabă unilateral nu reflectă o imagine obiectivă a situației date, ci una ambalată în favoarea unei singure părți.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Psihoterapeuta Esther Perel analizează rolul scandalului sexual Clinton–Lewinsky pornind de la afirmația sumară a președintelui Statelor Unite („Nu am avut relații cu acea femeie, domnișoara Lewinsky“) și întregește spectrul #meetoo, subliniind nevoia de a scoate la iveală realitatea și de a depune mărturie. În plus, aceasta face diferența între a da cărțile pe față și „zgomotul“ produs în urma deconspirării oamenilor respectivi.
În acest sens, putem aminti cartea sa Regândirea infidelității, în care autoarea specifică faptul că, în relațiile extraconjugale, sexul este secundar, fiindcă nevoia de a ne simți doriți și nevoia de a atrage atenția sunt cele care primează.
Ceea ce subliniază Perel este tocmai universalitatea unei astfel de posibilități și lipsa unei garanții clare că cineva poate fi, cu adevărat, protejat de adulter – dată fiind ușurința cu care se poate produce în mediul online, în viața virtuală din prezent.
Discursul TED – pe care Lewinsky l-a susținut la aproape două decenii distanță de momentul în care ea i-a devenit cunoscută publicului larg – scoate la suprafață istoria adevărată, ca pe un model pentru femeile nedreptățite, transformând povestea sa de viață într-o călătorie eroică (sau ceea ce, în jargonul de specialitate, se mai numește „supraviețuitor al traumei“).
Monica S. Lewinsky a cunoscut notorietatea după aventura pe care a avut-o cu președintele Statelor Unite, Bill Clinton, în perioada 1995-1996, în timp ce era stagiară la Casa Albă.
℗PUBLICITATE
Când abuzul circulă pe calea internetului
Prețul rușinii este lecția pe care a învățat-o Lewinsky la o vârstă fragedă, într-un moment în care abuzurile, puterea și minciunile erau argumente de bază. Mai mult decât atât, dacă până în 1998 existau doar televiziuni, radiouri, ziare și reviste, odată cu scandalul Clinton–Lewinsky s-a dezlănțuit și puterea internetului. Ceea ce a însemnat o umilință crasă, exprimată la nivel mondial. Iar drumul până la ceea ce numim online hate sau cyberbullying a fost unul cât se poate de scurt, fără a mai lua în seamă faptul că cea pe care o judecau oamenii în mediul virtual era o persoană vie, cu trăiri și cu familie, asemeni oricărui om.
Evaluând situația la nivel societal, acest fenomen este, din păcate, în plin avânt și, pe nesimțite, sfărâmă orice licărire de încredere, făcând multe suflete (și așa, greu încercate) să recurgă la gesturi necugetate. Părinții sunt cei care află cel mai târziu (mai ales dacă nu au o relație foarte apropiată cu copiii lor), pentru că majoritatea tinerilor preferă să se descurce singuri în astfel de situații.
Studiile de specialitate arată că „rușinea“ este unul dintre sentimentele cele mai puternice, identificate vreodată la ființele umane, detronând „fericirea“ sau „furia“.
Potrivit lui Lewinsky, titlurile sunt concepute în așa fel încât să atragă atenția și să genereze click-uri profitabile. Când e vorba despre o persoană publică, se poate întâmpla ca presa să născocească un titlu potențial generator de venituri, fără să se gândească însă și la repercusiunile acelui titlu asupra persoanei respective.
Sigur că există și un revers al medaliei. Avem puterea de a schimba lucrurile fără prea mare efort, dacă introducem în această ecuație și factorul „conștiință“. Pe lângă aceasta, mai putem include compasiunea și empatia. Acestea două sunt folosite, de cele mai multe ori, cu semnul egal între ele; însă ceea ce le deosebește, de fapt, este însăși acțiunea – faptul că am și făcut ceva pentru un seamăn de-al nostru, nu doar am constatat că nu este în cea mai bună formă. Și cum putem proceda? Simplu. În mediul online, putem lăsa un comentariu pozitiv sau chiar putem raporta un caz de bullying. Sunt gesturi mici, dar dacă fiecare dintre noi ar acționa astfel la nivel micro, lucrurile ar sta altfel cu siguranță la nivel macro.
Și, totuși, putem lua totul de la capăt…
Traumele sunt răni ce se vindecă foarte greu, uneori fiind nevoie de câteva generații pentru a rupe acest lanț.
Din păcate pentru Lewinsky, lucrurile nu s-au oprit aici. Într-un interviu acordat publicației americane Vanity Fair, ea și-a povestit încercările de a-și găsi un job după ce a absolvit London School of Economics, încercări soldate fără niciun rezultat, din cauza trecutului său. Timpul a trecut, însă ea a perseverat și, în prezent, cariera lui Lewinsky poate fi catalogată drept impresionantă – atât în publicitate și vânzări, cât și în activismul american.
Cazul Lewinsky este, fără doar și poate, unul dintre cele mai concludente, când vorbim despre curajul de a o lua de la început. De multe ori, spunem că ne aflăm pe marginea prăpastiei, însă niciodată nu ne dăm seama cât de abruptă este aceasta. Scoaterea la iveală a unor astfel de exemple de viață poate fi transformatoare pentru multe persoane ce traversează pasaje similare în viață. Însă ceea ce merită înțeles este că – dincolo de ce ni se transmite, comunică, sugerează sau inoculează – este extrem de important să nu tragem concluzii pripite, ci să analizăm peisajul în ansamblu.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
