Una dintre provocările majore ale ultimilor ani a fost munca la distanță. Pandemia a declanșat o creștere abruptă a responsabilităților, în paralel cu activitățile profesionale. Ceea ce a afectat în mod disproporționat femeile, cu un impact negativ asupra sănătății mintale a persoanelor care au responsabilități de îngrijire. Toate acestea, deoarece mulți angajați s-au confruntat cu o presiune mult mai mare în urma creșterii responsabilităților de îngrijire a copiilor și de școlarizare la domiciliu, în timpul măsurilor de izolare sau în urma activităților de îngrijire a rudelor aflate în întreținere.
Momentul de autodezvăluire
Același lucru l-am pățit și eu. Munca la distanță s-a transformat, rapid, din barca de salvare, în barca găurită, aflată în mijlocul mării. Am învățat din mers să operaționalizez în planuri paralele, pentru a reuși să fac cât mai multe lucruri pe parcursul unei zile. Am încercat, în mod iluzoriu, să adaug ore unei zile. Astfel încât, la ceas de seară, să pot spune că am cuprins toate sarcinile care necesitau rezolvare (îngrijirea copiilor, școala online, jobul curent, activitățile casnice, ritualurile de dimineață și seară etc.). Am implementat toate tehnicile de managementul timpului și al stresului, pe care le cunosc atât de bine și pe care le-am predat, de altfel, pentru sute de colegi.
Pur și simplu, nu erau suficiente ore într-o zi, pentru a îndeplini toate task-urile aferente. Așa că, am început să fac mai mult decât un singur lucru în același timp: am avut ședințe telefonice cu colegii mei, în timp ce îmi verificam emailul; lucram la un document, în timp ce răspundeam la telefon sau vorbeam cu copiii; îi sprijineam la teme pe cei mici, în timp ce analizam tot soiul de documente etc.
Aveam credința și speranța că procedând astfel câștigam mai mult timp și că asta reprezenta cea mai bună soluție de maximizare a timpului meu. M-am înșelat! Curând, urma să aflu că toate lucrurile aveau să îmi iasă la o calitate mai scăzută decât îmi doream. Aveam să primesc reproșuri, atât din partea copiilor, cât și din partea superiorilor, legate de activitatea sau de implicarea mea.
Cu alte cuvinte, un amalgam de stări precum frustrarea de a fi tot mai des în eroare, deznădejdea, anxietatea, epuizarea, culpabilitatea începuseră să facă parte din viața mea zilnică. Să fie aceasta o experiență subiectivă unică? Scenariul acesta are mari șanse să fi fost replicat în viața tuturor celor care au lucrat de acasă și care s-au confruntat cu presiunea de a gestiona în paralel multiple responsabilități.
Gestionarea timpului și managementul atenției sunt cheia
Cu toții avem parte de același număr de ore pe parcursul unei zile. Atunci, de ce unii oameni par a putea face multe lucruri decât alții, într-o singură zi? Abilitatea de a gestiona timpul în mod eficient și de a ne direcționa cât mai bine atenția reprezintă cheia productivității.
Într-un exercițiu de onestitate maximă, combustibilul psihologic care a alimentat dorința mea de a reuși să gestionez optim multiplele roluri, în paralel, a fost nevoia de a fi apreciată ca fiind un angajat bun, o mamă bună, o soție bună, o colegă bună, o fiică bună, o soră bună și lista poate continua.
Din punct de vedere socio-profesional, este cunoscut deja faptul că în majoritatea anunțurilor de recrutare sunt înscrise cerințe precum: „capacitatea de a realiza multitasking“. Acest fapt reprezentă un deziderat esențial pentru un bun angajat.
Perspectiva neurologică și studiile din sfera mindfulness ne arată, însă, că, de fapt, creierul nu poate opera pe mai multe paliere paralele conștiente de acțiune, în același timp. Astfel că acesta va încerca să își mențină homeostazia energetică prin implementarea de strategii euristice (așa-zisele scurtături mintale).
℗PUBLICITATE
Atunci când ne asumăm o sarcină, sunt implicate mai multe rețele cerebrale care se ocupă cu atenția și controlul cognitiv. Încercările de a face mai multe sarcini în același timp pot crea interferențe între aceste rețele. Lucru care poate duce la o procesare mai lentă, precum și la greșeli. Kevin Paul Madore, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Stanford, spune că: „O modalitate prin care putem examina efectele multitasking-ului asupra comportamentului și a solicitărilor pe care le impune asupra rețelelor cerebrale relevante este analizarea costurilor de schimbare a sarcinilor“.
Costul ascuns al multitaskingului
Un studiu al Universității Stanford, desfășurat pe o perioadă de un deceniu, indică faptul că multitasking-ul se plătește printr-o serie de costuri de comutare a sarcinilor. Altfel spus, vorbim despre pierderi de precizie sau de viteză, care apar atunci când trecem de la o sarcină la alta.
Multitaskingul afectează negativ creierul nostru. Cum anume? Cei care îl practicăm dezvoltăm, în timp, tulburări cognitive. Deoarece, distribuirea atenției în mai multe direcții poate conduce la interpretări greșite și erori. Cei care ne implicăm, frecvent, în mai multe activități simultane riscăm să ne descurcăm mai prost la preluarea unor sarcini simple care țin de memorarea unor lucruri simple.
Deși unele dintre costurile multitasking-ului sunt subtile, ele nu sunt deloc banale. Prea multă activitate de tip multitasking poate interfera atât cu memoria de lucru, cât și cu memoria pe termen lung.
Alte efecte negative ale mutitaskingului țin de durata mai crescută a efectuării sarcinilor de lucru și a unei calități a activității mai scăzute. Totodată, relațiile pot avea de suferit prin prisma faptului că celălalt poate simți că nu îi acordăm atenția cuvenită sau că nu suntem cu adevărat interesați de mesajul său.
Să scurtăm lista
Dincolo de contextul excepțional al izolării la domiciliu în timpul pandemiei, când am fost nevoiți să învățăm și să lucrăm altfel, am descoperit o capcană pe care noi înșine ne-o întindem în mod inconștient, și anume un TO DO LIST prea lung. Acest lucru ne poate determina să alegem multitasking-ul ca fiind parte din viața de zi cu zi. Ceea ce ne poate induce falsa percepție că suntem mai eficienți, pentru că facem mai multe lucruri în același timp.
Totuși, este bine de știut faptul că studiile menționate arată că există cel puțin o situație în care multitasking-ul poate fi prietenul nostru. Care? Ei bine, o plimbare, în timp ce încercăm să rezolvăm o problemă spinoasă. Aceasta ne poate îmbunătăți creativitatea și ne poate ajuta să găsim soluții mai bune.
Așadar, strategia de rezolvare a unui TO DO LIST interminabil poate începe cu o plimbare, care poate să ne aducă o soluție creativă la problema crizei de timp și de atenție.
Bibliografie:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
