Este news anchor pentru Observatorul de weekend (Antena1), este cadru didactic, dar și mamă și soție. Le bifează pe toate, cu grație și într-un firesc ieșit din comun. Este calmă, caldă și mereu gata să ajute. Se enervează rar și își gestionează emoțiile cu mult tact. Despre meseria de părinte, despre fricile care ne guvernează, dar și despre prieteniile pe care le cultivă cu multă atenție și dăruire am discutat cu Nadina Câmpean, în interviul #CeNuVreauȘăȘtieLumeaDespreMine, de astăzi, pe pagina de psihologie.ro.
Ce înseamnă profesia pentru tine?
Bucurie și împlinire. Este modalitatea mea de a evolua de 20 de ani și motivul pentru care sunt omul din ziua de astăzi. Cred că fiecare reportaj sau zi trăită în redacția de știri au avut un aport la formarea personalității mele. Am sărbătorit recent 40 de ani și, evident, a fost un bun prilej de bilanț atât profesional, cât și personal. Sunt foarte norocoasă să-mi trăiesc visul, să fac ceea ce mi-am dorit dintotdeauna și nu aș schimba asta niciodată.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Cum arată o zi obișnuită, înainte și după știrile de la Observator Antena 1?
Zilele mele încep foarte devreme, între 5 și 6.30, inclusiv în weekend, dar încep foarte frumos. Mă joc cu băiețelul meu, îi fac micul dejun, ieșim afară și stăm cât de mult putem, până ne alungă căldura. Mă bucur din plin de diminețile noastre pline chiar dacă uneori mi-e teamă că voi avea bateriile descărcate până la ora 19, când începe Observatorul. Ajung în redacție la amiază și încerc să mă pun la curent cu tot ce se întâmplă. Partea grozavă e că în weekend e o atmosferă foarte relaxantă și nu simți presiunea știrilor. Iar după Observator, de cele mai multe ori merg acasă la băieții mei. Am acest program doar de trei luni, dar a adus doar lucruri bune. Faptul că am revenit la profesia mea după un an și jumătate, dar nu îmi limitează timpul petrecut alături de băiețelul meu, e de neprețuit.
Ce s-a schimbat în viața voastră de când a venit puiul vostru pe lume?
Totul s-a schimbat, dar în cel mai frumos mod. Nu mai avem libertatea de a face absolut orice ne trece prin minte pentru că David este pe primul loc și totul depinde de el, însă nu am niciun regret legat de asta. Am copilărit, ne-am făcut mofturile și, mai presus de orice, ne-am dorit enorm și ne-am simțit pregătiți să fim părinți. Dar e interesant prin ce schimbări emoționale trecem. O apreciez pe mama mea de un milion de ori mai mult, deși era pe un piedestal și înainte, pentru că acum văd și înțeleg lucrurile total diferit. Am devenit ușor ipohondră pentru că am învățat să prețuiesc sănătatea mai mult decât orice și vreau să am grijă de mine astfel încât să fiu lângă el cât mai mult. Și am devenit mult mai precaută.
Cum ai reușit să revii la forma fizică de invidiat, atât de repede?
Sunt departe de o formă fizică de invidiat, dar fac tot ce pot să mă simt bine. Am fost destul de sedentară de-a lungul timpului și mi-a fost teamă că sarcina mă va da peste cap. Din fericire, nu a fost cazul. Am avut o sarcină foarte ușoară și frumoasă, am mâncat orice am poftit și am pus în total 16 kg. Am știut că le voi da jos la momentul potrivit și nu am pus absolut deloc presiune pe mine. Am înțeles din start că am nevoie de timp pentru a conștientiza toate schimbările din viața mea, inclusiv cele fizice, mai ales că am mâncat foarte multe dulciuri în primele luni pentru a face față oboselii. În toamna anului trecut, când băiețelul meu avea 11 luni, am cerut ajutorul unui medic nutriționist și m-am apucat serios de sport. Am câștigat pe mai multe planuri: am scăpat de kilograme în plus, de dependențe alimentare nocive și am făcut o pasiune pentru sport. Și în această dimineață, am avut antrenament la ora 7. Mai mult ca niciodată, pun preț pe sănătate! Dacă vine la pachet cu o formă fizică bună, e minunat.
Cum sunteți cu regulile în familia ta? Cu care dintre acestea vă este cel mai greu?
La capitolul reguli, eu sunt veriga slabă. Eu le impun, eu le încalc. Lucrez cu mine în această privință și sper să reușesc să schimb lucrurile în timp. Greu de respectat sunt regulile legate de copil, de la numărul de jucării la care să aibă acces în fiecare zi până la reacțiile pe care le am la tantrumurile care ne dau acum mari bătăi de cap. În schimb, soțul meu este la polul opus, deci există un echilibru în casă. Deși i-aș face băiețelului meu toate poftele din lume, știu cât de importante sunt regulile și autoritatea pentru dezvoltarea lui.
Cât de des gătiți împreună la familie?
Gătim împreună în fiecare weekend, în general micul dejun și prânzul. Obișnuiam să facem asta și înainte, dar acum, de când am devenit părinți, chiar nu mai există abateri. Cred că e foarte important să fim împreună chiar și în bucătărie și să ne așezăm toți trei la masă. În timpul săptămânii e mai complicat să fim toți trei, dar profităm din plin de diminețile de weekend.
Ce ți-ai dori să fie diferit în viața ta începând din această toamnă?
Să fie ușoară acomodarea băiețelului meu la grădiniță. Fiind împreună non stop, deoarece nu am avut bunicii în permanență lângă noi, iar varianta unei bone am respins-o din start, este dependent de mine și ne luptăm cu anxietatea de separare. Este foarte frecventă la copiii de vârsta lui, nu e nimic ieșit din comun, dar cred că va veni la pachet cu niște lacrimi în primele zile. Ne pregătim deja pentru acest moment. Eu sunt sută la sută sigură că este cel mai bun lucru pentru el, mai ales că iubește foarte mult copiii și socializarea. Desigur, e bine și pentru mine, să am câteva ore doar pentru mine în fiecare zi.
Cum ai grijă de sănătatea ta mintală?
℗PUBLICITATE
De-a lungul timpului am reușit să elimin oamenii toxici din jurul meu și să mă bucur doar de cei cărora le place viața mai mult decât bârfa sau răutățile. Nu îmi consum energia cu regrete și mă concentrez doar pe prezent, iar prezentul meu este foarte frumos. Dacă nu mai pot schimba ceva, merg mai departe și încerc să învăț din greșeli. Altfel, mă bucur de plimbări lungi în aer liber în fiecare zi, de muzică și de o carte bună, orice simt că mă liniștește într-o zi agitată.
Care este secretul unei relații longevive?
Ce bine ar fi dacă aș ști… Pot doar să îți spun ce a funcționat la noi. Am sărbătorit recent 15 ani de relație și cinci de căsătorie și nu am fi ajuns aici dacă nu am fi comunicat foarte bine de la început. Chiar și în zilele proaste, când poate ne-am dori să ne lase toate lumea în pace, vorbim și încercăm să-i asigurăm celuilalt confortul de care are nevoie. De exemplu, a fost cumplită oboseala în primul an după naștere și uneori ne mai pierdeam răbdarea. Dar am înțeles amândoi asta și am găsit variante să ne odihnim pe rând. Mai presus de orice, suntem echipă și nu ne abandonăm la greu.
Care este cartea pe care obișnuiești să o recitești, din când în când?
Curajul de a fi vulnerabil, Brené Brown. M-am luptat mult cu această tentație nocivă de a părea mai puternică decât sunt în fața lumii și au fost multe decizii pe care le-am amânat sau poate chiar am evitat să le iau de teamă că voi părea vulnerabilă. Cred că lucrurile s-au schimbat odată cu maturizarea mea atât personală, cât și profesională, dar nu strică un „kind reminder“ din când în când. Sunt foarte împăcată cu omul care sunt astăzi și cu ideea că nu trebuie să mă placă toată lumea.
Cu care dintre emoțiile dificile (negative) îți este cel mai greu să trăiești?
Urăsc sentimentele de frică și neputință. Spre exemplu, mă doboară așteptarea diagnosticului unei persoane dragi, și oricât aș încerca să gândesc pozitiv, îmi trec prin minte toate scenariile. Sunt o persoană foarte optimistă, dar uneori pic în capcana fricii. La fel și cu neputința, iar asta am simțit-o întotdeauna când am avut materiale sau campanii cu copii bolnavi a căror viață depinde de sume aberante. Nimic mai cumplit și mai aberant pe acest pământ decât un copil bolnav care riscă să se stingă dacă părinții nu reușesc să adune o avere în adevăratul sens al cuvântului.
Dincolo de televiziune, ești și cadru didactic. Cum se împacă aceste două domenii antagonice?
Să știi că eu nu le văd antagonice, poate pentru că le predau studenților ceea ce fac în fiecare zi. Este absolut minunat și recunosc că nu mi-am imaginat vreodată să fac asta. Am avut norocul de un dascăl extraordinar în timp ce studiam un program de masterat la SNSPA care a avut mai multă încredere în mine decât aveam eu. Dânsul m-a îndrumat spre un doctorat în științele comunicării și de aici lucrurile au intrat în linie dreaptă. Televiziunea nu e neapărat un domeniu de interes pentru ei, fiind mult mai atrași de rețelele sociale. Dar pe măsură ce o descoperă devin interesați. Am deja trei generații de absolvenți, iar câțiva dintre ei mi-au devenit colegi. Sunt super mândră de ei!
Care este umărul pe care-ți plângi momentele dificile?
Soțul meu care este, fără dubii, și prietenul meu cel mai bun. Este primul om pe care-l sun și când mi-e bine, și când mi-e greu de 15 ani. Discutăm orice și cred că asta ne-a legat foarte frumos relația.
Ce loc ocupă relațiile de prietenie în viața ta?
Sunt sfinte. Sunt singură la părinți, dar sunt foarte norocoasă să am un grup de prietene pe care le iubesc enorm și pe care le consider surorile mele. Am trecut demult testul timpului, cu atât de mult bucurii și greutăți încât știm sigur că orice ar fi suntem acolo una lângă cealaltă. Ne sfătuim, ne susținem, intervenim când una dintre noi e în impas sau simțim că o ia într-o direcție greșită. Iar la pachet au venit soții și copiii lor și uite așa ne-am ales cu a doua familie. Una numeroasă și foarte frumoasă!
Ce faci când ai o zi proastă?
Trag aer în piept și aștept să treacă. Dar am reevaluat ideea de zi proastă, mai ales în ultimii ani după ce am văzut atât de multe nenorociri la doi pași de noi. Fiind om de știri de 20 de ani, am văzut și am analizat în detaliu multe tragedii. Dar am conștientizat ce înseamnă război sau familii dezbinate abia când am ajutat refugiați să aibă un acoperiș deasupra capului sau când am stat cu oameni care tresăreau și fugeau să se ascundă în momentul în care suna un telefon mobil. Cât timp sunt alături de copilul meu sănătos, ne bucurăm de liniște și nu avem grija zilei de mâine, suntem fericiți. Iar micile neplăceri trec și uiți că au existat a doua zi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
