Nathan W. Ackerman (1908–1971) este considerat unul dintre fondatorii terapiei de familie moderne. A schimbat profund perspectiva asupra suferinței psihologice, mutând accentul de pe individul „afectat“ către relațiile în care acesta este format, modelat și susținut.
Deși numele său apare în toate manualele de terapie sistemică, puțini cunosc detalii despre parcursul său profesional și personal. Dincolo de teoriile care l-au consacrat, Nathan Ackerman a fost un gânditor curajos, un clinician empatic și un vizionar al relațiilor umane.
Iată zece lucruri mai puțin știute despre viața și moștenirea sa:
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
S-a născut în Basarabia, într-o familie de evrei
Nathan Ackerman s-a născut pe 22 noiembrie 1908, în Basarabia, Moldova (pe atunci parte a Imperiului țarist), într-o familie de origine evreiască, având ambii părinți farmaciști. A crescut într-un context marcat de instabilitate politică, migrație și tensiuni identitare, într-o familie numeroasă, unde solidaritatea și adaptarea la condițiile sociale dure erau esențiale pentru supraviețuire. În copilărie, familia sa a emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se într-un cartier muncitoresc din New York City.
Această experiență timpurie, trăită între lumi, culturi și limbi, l-a sensibilizat profund la complexitatea relațiilor umane, trezindu-i interesul pentru dinamica familiilor în tranziție. În timp, tocmai această sensibilitate avea să devină fundația intuiției sale clinice și a viziunii sale sistemice asupra suferinței și a vindecării.
A început ca psihanalist în tradiția freudiană
Deși astăzi este cunoscut pentru abordările sale inovatoare în terapie familială, Ackerman a fost inițial format în psihanaliza freudiană clasică, ba chiar a contribuit la înființarea Academiei Americane de Psihanaliză. A lucrat în cadrul prestigioasei Clinici Menninger din Kansas, unde a observat în mod sistematic că suferințele psihice nu pot fi înțelese complet în absența contextului relațional.
A fost printre primii specialiști care au susținut că simptomul nu aparține doar individului
Într-o perioadă în care psihiatria era centrată exclusiv pe individul „afectat“, Ackerman a venit cu o idee revoluționară: nu putem înțelege durerea unui membru al familiei, fără să înțelegem dinamica întregului sistem. A fost unul dintre primii clinicieni care au introdus ideea de „pacient desemnat“ – adică persoana care manifestă simptomul, dar care reflectă, de fapt, disfuncționalitatea întregii familii.
A fondat primul institut dedicat exclusiv terapiei de familie
În 1960, Ackerman a înființat The Family Institute, care, mai târziu, a devenit celebrul Ackerman Institute for the Family din New York. Institutul continuă și astăzi să formeze generații de terapeuți de familie și să promoveze practici terapeutice centrate pe echilibru relațional, diversitate și justiție socială.
℗PUBLICITATE
A intuit dinamici sistemice precum „triangulația“ înainte ca acestea să fie teoretizate formal
Deși conceptul de triangulație este atribuit mai frecvent lui Murray Bowen, Ackerman a observat și a descris în lucrările sale efectele alianțelor disfuncționale în familie, în special modul în care părinții aflați în conflict pot implica inconștient copilul pentru a regla tensiunile de cuplu. Pentru mai multe informații despre conceptul de triangulație, vezi lucrarea lui Gáspár György, Suflete de sticlă.
A pledat pentru o poziție activă și autentică a terapeutului
Ackerman a fost un critic al neutralității excesive promovate de școala psihanalitică. El credea în prezența vie a terapeutului – în empatie, confruntare respectuoasă și implicare emoțională. Considera că transformarea apare în contextul unei relații reale, nu doar prin interpretări reci și distanțate.
A văzut familia în relație cu societatea și cultura
Ackerman a fost printre primii terapeuți care au susținut ideea că familia nu poate fi analizată izolat. El vorbea despre ecologia familială și despre influența factorilor culturali, economici și istorici asupra rolurilor de gen, autoritate, educație și apartenență. Această viziune holistică a inspirat mai târziu multe dintre teoriile postmoderne din psihoterapia sistemică.
A publicat articole curajoase în contexte conservatoare
Într-o epocă dominată de idealuri patriarhale și roluri de gen bine delimitate, Ackerman a scris despre criza masculinității, despre nevoile emoționale ale taților și despre cum presiunile societății asupra femeilor pot afecta profund structura relațională din familie. A fost cu adevărat cu un pas înaintea timpului său.
A fost influențat nu doar de formarea profesională, ci și de viața personală
Deși detaliile despre viața lui privată sunt limitate, se știe că Ackerman a fost căsătorit și a avut copii. Experiența sa de tată și partener de viață a fost adesea folosită ca punct de reflecție în scrierile sale – recunoștea deschis că familia este locul unde se învață, se iubește și se greșește în mod inevitabil, dar susținea că tocmai aceste imperfecțiuni creează spațiul pentru creștere.
A lăsat o moștenire care continuă să inspire terapeuți din întreaga lume
Nathan Ackerman a murit în 1971, dar moștenirea sa trăiește prin institutele care-i poartă numele, prin miile de terapeuți care aplică principiile relaționale în munca lor și prin literatura de specialitate care-i onorează viziunea. A fost, în esență, un terapeut care a pus familia în centrul psihoterapiei, într-o epocă în care relațiile erau rareori luate în calcul în cabinetul psihologic.
În loc de concluzie
Nathan Ackerman ne-a învățat că vindecarea nu are loc în izolare. Că relațiile – oricât de tensionate, ambigue sau dureroase ar fi – pot deveni un teren fertil pentru transformare, atunci când sunt însoțite de grijă, respect și curaj. Datorită lui, terapia de familie nu este doar o ramură a psihoterapiei, ci o hartă pentru înțelegerea profundă a ființei umane în contextul ei cel mai apropiat: familia.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
