skip to Main Content

Stimați clienți dorim să vă anunțăm că livrarea comenzilor sosite în această perioadă este posibil să se efectueze cu o mică întârziere din cauza aglomerării firmelor de curierat. Vă mulțumim pentru înțelegere. Sărbători fericite! Refuză

Natura, Cel Mai Bun Profesor De Mindfulness

Natura, cel mai bun profesor de mindfulness

„Natura nu este un loc pe care îl vizităm, natura este acasă“, spune Gary Snyder într-un citat. Pentru mine, natura este un altar al liniștii, fericirii și un facilitator al procesului de explorare interioară și de acceptare. Despre acest profesor de mindfulness, dar și despre beneficiile psihologice ale drumețiilor și plimbărilor în natură, voi scrie în acest articol.

Natura are un impact puternic asupra experienței umane. Acest lucru îl simțim cel mai bine atunci când ne luăm rucsacul în spate și începem o drumeție. O călătorie, care – dacă suntem destul de prezenți – va fi, cu siguranță, și o călătorie spre noi înșine. Personal, am avut noroc de părinți îndrăgostiți de natură, prin urmare, de mică am învățat că natura este o minune vie, care ne oferă multe lecții despre viață și despre noi înșine.

De fiecare dată când am o perioadă extenuantă psihic, aleg să plec la final de săptămână la munte. Atunci când evadez din oraș, fie cu mașina, fie cu trenul, mă copleșește un sentiment de libertate. În scurt timp, pătrund într-o lume verde, plină de viață, în care timpul își urmează cursul firesc; el nu aleargă nicăieri. Privesc natura și îmi amintesc că viața noastră este despre clipa prezentă. Copacii stau drepți, mândri și frumoși, chiar dacă îi plouă sau îi bate vântul. Zâmbesc, când mă gândesc că și noi, ca oameni, ar trebui să ne amintim că – indiferent de provocările pe care le întâlnim în viață – aceste lucruri vor trece, iar noi putem rămâne tot drepți. Alte momente și alte provocări vor veni, dar abilitatea noastră de a separa evenimentele din viața proprie de ceea ce ne definește ca persoane ne poate ajuta să fim mai puțin stresați, deprimați sau anxioși.

Ajung la munte și, de multe ori, urc la o cabană unde în următoarea dimineață mă trezesc înconjurată de un peisaj greu de descris în cuvinte. De fiecare dată fac ochii mari, dorind să captez și apoi să port cu mine în fiecare zi acele imagini, pentru ca atunci când sunt obosită sau stresată să închid ochii și să mă întorc la acele peisaje. Acest exercițiu de imagerie mentală, practicat în viața de zi cu zi, ne poate ajuta să ne scădem nivelul de stres. Studiile psihologice arată faptul că oamenii care se înconjoară de plante sau care păstrează la birou tablouri cu peisaje din natură au un nivel de stres mai scăzut.

Privesc cum peste munți se ridică o ceață care învăluie întreg peisajul și îi dă o notă de prospețime și de mister. Razele soarelui pătrund timid și încălzesc natura. După o cafea și un mic dejun autentic, îmi iau rucsacul și încep să urc pe munte. Fiecare urcuș e unic. Exercițiul meu de mindfulness începe de la primul pas pe potecă. Brusc, de la gândurile de zi cu zi, atenția se concentrează acum pe fiecare pas și pe fiecare respirație. Încerc să observ fiecare lucru pe care îl văd. De la furnicile mici care lucrează de zor să asigure hrana familiei lor, la vulturii care zboară mândri și singuratici peste crestele munților, la florile colorate atât de frumos și unic, la copacii și dealurile care se înalță în jurul meu. E o adevărată bucurie pentru suflet și o relaxare pentru minte să trăiești în prezent, să privești și să nu judeci sau să evaluezi ceea ce vezi.

Care sunt mecanismele psihologice și neurobiologice prin care timpul petrecut în natură contribuie la starea noastră de bine și la sănătatea psihică? Studiile arată că mai mult de 50% din populație trăiește astăzi în zona urbană, iar până în anul 2050 acest procent este estimat a crește la 70%. Viața în oraș ne ajută din multe puncte de vedere, dar în același timp ea este corelată cu creșterea nivelului tulburărilor mentale. În cadrul unui studiu interdisciplinar realizat la Universitatea Stanford în anul 2015, Gregory N. Bratman și echipa sa de cercetare împreună cu James J. Gross au încercat să deslușească mecanismele acestui proces.

În cadrul unui studiu experimental controlat, un număr de 38 de participanți sănătoși au fost împărțiți randomizat în două grupuri. Autorii au investigat efectul plimbărilor în natură asupra ruminației. Ruminația reprezintă prezența gândurilor persistente, concentrate pe aspecte negative din viața noastră. Folosirea ruminației se corelează cu apariția și magnitudinea simptomelor de depresie, persoanele afectate de ruminație având mai frecvent o probabilitate mai mare să dezvolte depresie. Dintre cei 38 de participanți implicați în studiu, 19 au făcut o plimbare de 90 de minute într-un parc aproape de Universitatea Stanford, iar 19 au făcut o plimbare de 90 de minute într-o zonă urbană, în apropierea unei autostrăzi cu trafic intens din apropiere de Palo Alto.

Rezultatele studiului indică faptul că nivelul de ruminație, evaluat înainte și după plimbare, a scăzut semnificativ în cazul persoanelor care s-au plimbat în natură. De asemenea, la aceste persoane s-a observat și o activare mai scăzută a cortexului prefrontal subgenual. Această zonă a creierului este asociată în literatura de specialitate cu procesarea tristeții, a vinovăției, a respingerii sociale și cu evitarea comportamentală. Studiul reușește să pună în evidență un posibil mecanism cauzal pentru a dovedi beneficiile psihice și afective ale plimbărilor în natură, trăgând totodată un semnal de alarmă asupra nevoii oamenilor de a petrece mai mult timp în natură.

Natura are un efect pozitiv asupra noastră, chiar dacă încă nu înțelegem pe deplin cum se întâmplă acest lucru. În afara faptului că plimbările pe munte ne ajută să trăim în prezent, foarte multe aspecte legate de o drumeție putem să le surprindem ca metafore și lecții de viață. Personal, muntele îmi amintește de importanța, provocările și frumusețea drumului pe care îl avem de parcurs pentru a ajunge acolo unde ne dorim. Uneori, când drumul devine prea obositor sau prea greu, este important să ne amintim să ne oprim. Să nu ne uităm doar la cât mai avem de parcurs, ci și la cât am parcurs deja. Iar la finalul drumului, vom vedea un peisaj superb, pentru care merită să depunem tot efortul.

Alexandra Huh

Alexandra Huh este psiholog clinician, doctorand în cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj, pasionată de oameni, neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută