fbpx
skip to Main Content

– Ce se întâmplă când omul își deschide inima?
– Se face bine.

Pădurea norvegiană (Haruki Murakami)

„Simt că am lăsat tot ce duceam în spate“ – pacientă oncologică în vârstă de 40 de ani.

„Nu am spus nimănui ceea ce am povestit astăzi aici“ – pacient oncologic în vârstă de 53 de ani.

„Simt că mi-am organizat gândurile așa cum fac cu hainele din dulap și e atât de bine!“ – pacient oncologic în vârstă de 35 de ani. 

„Sunteți prima persoană din toată viața mea care simt că m-a ascultat cu adevărat“ – pacientă oncologică în vârstă de 48 de ani.  

Acestea sunt doar câteva dintre primele propoziții ale unor feedbackuri mai ample pe care le-am auzit de la pacienții cu care am lucrat în ultimul timp. 

În acest articol vom aborda succint două componente esențiale pentru a fundamenta o bună relație terapeutică cu o persoană afectată de cancer: (a) ascultarea reflexivă și (b) validarea. Insist pe rolul relației terapeutice, deoarece este unul esențial în activitatea clinică a unui profesionist din domeniul psihologiei clinice și al psihoterapiei.

℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



Importanța relației terapeutice este susținută în literatura de specialitate indiferent de tipul intervenției psihologice sau psihoterapeutice (1-5), însă cu atât mai mult atunci când ne raportăm la procesul psiho-oncologic cu pacienții afectați de cancer (6-9). Relația terapeutică va face diferența în aderența la procesul de intervenție psiho-oncologică sau la abandonul ședințelor. Din punctul meu de vedere, chiar dacă nu e singurul aspect care facilitează o adaptare psihologică mai bună, cu siguranță este cel mai important.

Puterea vindecătoare a ascultării și a validării 

În context oncologic avem nevoie de adaptabilitatea și flexibilitatea unui gimnast olimpic, în relația terapeutică cu persoanele afectate de cancer cu care lucrăm, deoarece situația se poate schimba de la o ședință la alta, iar gestionarea incertitudinii rămâne aproape permanent pe lista de probleme.

Cu siguranță, majoritatea știm că nu ne putem împărtăși suferința oricui. Tocmai din acest motiv, un psiho-oncolog sau psihologul clinician care lucrează cu pacienții oncologici, pe lângă pachetul de tehnici validate științific, recomandările și ghidurile din domeniu, va avea nevoie de un „adevărat Stradivarius pentru a forma o bună relație terapeutică cu un pacient oncologic. 

Voi face referire doar la două dintre elementele pe care le regăsim în literatura de specialitate, fără ca acestea să fie prezentate țintit în context oncologic, însă esențiale ca bază de formare a unei relații cu adevărat terapeutice, respectiv a ceea ce în psihologie numim ascultarea reflexivă și validarea. 

  1. Ascultarea reflexivă poate părea aparent simplă, dar e necesar un efort semnificativ (pe care pacientul să nu îl resimtă ca efort din partea noastră) și e nevoie de măiestrie pentru a o aplica bine. Fără această abilitate nu cred că este posibilă activitatea clinică eficientă a unui profesionist din domeniul psiho-oncologiei. Ascultarea reflexivă reprezintă o abordare care include interesul pentru ce are de spus acea persoană și implică respect pentru înțelepciunea sa și pentru tot ceea ce trăiește omul din fața noastră. Pornim de la ideea că pacienții se cunosc mai bine decât i-am putea cunoaște noi vreodată, cu atât mai mult într-o primă ședință. Omul din fața noastră știe despre factorii care i-au influențat  dezvoltarea personalității, alegerile de viață, atitudinile, credințele, spre deosebire de ceea ce noi știm. Bineînțeles că există și aspecte pe care noi le vedem, iar ei nu. Regăsim întregul concept bine definit în abordările interviului motivațional, iar pentru cei interesați recomand aprofundarea acestei dimensiuni (10-12), dar deocamdată aș sublinia importanța interesului și respectul pentru ceea ce alege să împărtășească omul din fața noastră.
  2. Conceptul de validare este cel mai bine descris în lucrările care vizează terapia centrată pe scheme emoționale (13, 14). Validarea reprezintă punctul de echilibru între empatie (a recunoaște sentimentele pe care le are cealaltă persoană) și compasiune (a simți cu și pentru o altă persoană, a-ți păsa de suferința ei și a manifesta bunătate față de persoana respectivă (13). Validarea este metoda prin care psiho-oncologul va sprijini dezvoltarea unui sentiment de siguranță emoțională la pacient; reprezintă o componentă fundamentală a oricărei forme de atașament. Fiecare dintre noi dorim nu doar să ne rezolvăm problemele, ci căutăm în același timp siguranță și înțelegere. 

În concluzie, doar dacă în primul rând respectăm aceste două principii de ascultare reflexivă și de validare, compasiunea va trece dincolo de definiția comună a grijii și preocupării pentru suferința altcuiva și ajunge să includă depunerea de eforturi pentru bunăstarea acelui om, respectiv „un angajament deliberat de a urmări bunăstarea și interesul celuilalt“ (15).


Referințe bibliografice:

  1. Horvath, A. O., Luborsky, L., The role of the therapeutic alliance in psychotherapy. Journal of consulting and clinical psychology, 1993;61(4):561.
  2. Baier, A. L., Kline, A. C., Feeny, N. C., Therapeutic alliance as a mediator of change: A systematic review and evaluation of research. Clinical Psychology Review. 2020;82:101921.
  3. Anderson, S. R., Tambling, R., Yorgason, J. B., Rackham, E., The mediating role of the therapeutic alliance in understanding early discontinuance. Psychotherapy Research. 2019;29(7):882-93.
  4. Kushner, S. C., Quilty, L. C., Uliaszek, A. A., McBride, C., Bagby R. M., Therapeutic alliance mediates the association between personality and treatment outcome in patients with major depressive disorder. Journal of Affective Disorders. 2016;201:137-44.
  5. Koole, S. L., Tschacher, W., Synchrony in psychotherapy: A review and an integrative framework for the therapeutic alliance. Frontiers in psychology. 2016;7:862.
  6. Thomas, T., Althouse, A., Sigler, L., Arnold, R., Chu, E., White, D. B., et al., Stronger therapeutic alliance is associated with better quality of life among patients with advanced cancer. Psycho‐Oncology. 2021;30(7):1086-94.
  7. Bisseling, E. M., Schellekens, M. P., Spinhoven, P., Compen, F. R., Speckens, A. E., van der Lee M. L., Therapeutic alliance — not therapist competence or group cohesion — contributes to reduction of psychological distress in group‐based mindfulness‐based cognitive therapy for cancer patients. Clinical psychology & psychotherapy. 2019;26(3):309-18.
  8. Bisseling, E., Mindfulness-Based Cognitive Therapy for distressed cancer patients. Clinical relevance and therapeutic alliance. [Sl: sn]; 2019.
  9. Vries, M. D., Stiefel, F., Psychotherapy in the oncology setting. Psycho-oncology. Springer; 2018. p. 145-61.
  10. Tagkaloglou, S., Kasser, T., Increasing collaborative, pro-environmental activism: The roles of Motivational Interviewing, self-determined motivation, and self-efficacy. Journal of Environmental Psychology. 2018;58:86-92.
  11. Schumacher, J. A., Coffey, S. F., Williams, D. C., Madson, M. B., McAfee, N. W., Practice and dissemination of motivational interviewing: A psychology internship curriculum. Training and education in professional psychology. 2020;14(1):34.
  12. Rosengren, D., Wagner, C., Motivational interviewing: Dancing, not wrestling. Addiction recovery tools: A practical handbook. 2001:17-34.
  13. Leahy, R. L., Emotional schema therapy: Distinctive features. Routledge; 2018.
  14. Leahy, R. L., Introduction: Emotional schemas, emotion regulation, and psychopathology. International Journal of Cognitive Therapy. 2012;5(4):359-61.
  15. Miller, W. R., Rollnick, S., Motivational interviewing: Helping people change. Guilford press; 2012.


Florina Pop activează de peste 10 ani ca psiholog clinician principal la Institutul Oncologic „Prof. Dr. I. Chiricuță“. Are cursuri de formare în domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei cognitiv-comportamentale și psiho-oncologiei. Pasionată de psiho-oncologie și dedicată în totalitate acestui domeniu, consideră că intervenția psihologică eficientă este îmbinarea dintre „știință și artă“. Crede cu tărie în faptul că „Stradivariusul“ practicii psiho-oncologului este propriul sine al psihologului. Grija pentru acest „instrument“ merită să fie una permanentă și crede că se încheie odată cu viața fiecăruia dintre noi.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0