A devenit un loc comun să spunem că trăim în secolul vitezei. Eu însămi sunt o persoană efervescentă, căreia îi place să se împartă în foarte multe direcții și să se apuce de mai multe proiecte deodată. În același timp, îmi și doresc să apăs pedala de frână, atunci când savurez clipele petrecute alături de oamenii dragi.
Pentru început, îți propun un exercițiu, ușor de făcut; trebuie doar să răspunzi la două întrebări: „Îți mai aduci aminte când s-a întâmplat să nu fii pe grabă, o perioadă mai lungă de timp?“, „Ce vârstă aveai și cum decurgea pe atunci o zi din viața ta?“.
Unde se grăbesc oamenii?
Dacă ai răspuns la întrebările de mai sus, cu siguranță ți-ai dat seama că această goană perpetuă este apanajul vârstei adulte și laitmotivul vieții noastre moderne. Chiar dacă ne luăm mici pauze de la viață, în fundalul minții noastre rulează mereu alte gânduri, care nu ne dau pace și care ne amintesc că n-am bifat (încă) nenumărate sarcini, de pe listele recent actualizate și care așteaptă să fie marcate ca finalizate.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Oriunde mă întâlnesc cu alți semeni (în context profesional ori personal), aproape fiecare dintre ei menționează că această presiune de a bifa listele cu sarcini prioritare este extenuantă și fără sfârșit, reprezentând o sursă permanentă de stres.
Desigur, în perioade aglomerate, mai tensionate sau mai stresante, te poți îndrepta spre psihoterapie, această alternativă valoroasă a vremurilor în care trăim. Din păcate, cei mai mulți dintre noi caută tot felul de alte scurtături care să-i ajute să gestioneze „mai eficient“ aceste etape, temându-se că psihoterapia e un demers „prea costisitor“, care necesită implicare, timp și resurse financiare.
În ceea ce privește psihoterapia, mi-am propus să dezbat acest subiect cu Gáspár György, președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, drept urmare l-am întrebat unde ne grăbim noi, oamenii zilelor noastre. „Omul modern trăiește din ce în ce mai mult în propria minte, ignorând conexiunea cu propriul corp. Supraexpunerea la un flux continuu de informații și presiunea mesajelor sociale care ne spun că trebuie să fim perfecți în toate – cei mai implicați părinți, cei mai iubitori parteneri, cei mai de succes prieteni, cei mai performanți angajați – ne mențin într-o stare perpetuă de alertă și insuficiență. Dar unde se grăbesc oamenii? Se grăbesc să devină ceea ce li s-a promis că ar trebui să fie, dacă vor face suficient de multe și vor încerca din răsputeri să atingă idealuri dictate de alții. În această cursă fără sfârșit, uităm să fim prezenți, să respirăm profund și să trăim autentic, conectați la ceea ce contează cu adevărat.“
Îmbolnăvirea, prețul pe care-l plătim pentru graba noastră
Suntem veșnic în căutarea validării, a acceptării și a găsirii unui sens în viață. Sub presiunea societății, ajungem să luăm decizii costisitoare, decizii pe care le înmulțim direct proporțional (aproape matematic), cu vârsta din buletin. Vrem să bifăm tot ce „trebuie“, pentru a ajunge la acea împăcare de sine, care atestă că am încercat tot ce ne-a stat în putință pentru a fi „suficienți“ în fața celorlalți.
Și facem acest joc de rol cu noi înșine mulți ani sau până când organismul se confruntă cu primul burnout sau chiar cu o afecțiune neoplazică, făcându-ne să încetinim acest proces și să apreciem diferit momentul prezent. „Când ne lăsăm seduși de promisiunile unui viitor extraordinar, ajungem, fără să ne dăm seama, să epuizăm resursele energetice ale corpului nostru, să ne sărăcim relațiile cu cei dragi și să ne confruntăm cu diverse tulburări de natură fiziologică sau psihologică. Uneori, aceste alegeri ne pot costa chiar oamenii cei mai importanți pentru sufletul nostru. Dacă nu avem obiceiul de a trăi conștient și de a analiza periodic direcția în care ne îndreptăm viața, evaluând raportul dintre costuri și beneficii, riscăm să ajungem într-un impas serios. Din această perspectivă, tulburările emoționale – precum anxietatea, depresia, insomniile sau adicțiile de diverse tipuri devin semnale clare că alergătura după «mai mult» și după «mai bine» ne afectează profund. Plătim un preț enorm, iar metabolismul nostru este cel care suferă cel mai mult. A trăi fără conștientizare înseamnă a ignora semnalele corpului și ale sufletului, semnale care ne avertizează că viteza cu care vrem să ne împlinim idealurile ne poate distruge sănătatea, relațiile și, în cele din urmă, bucuria de a trăi“, spune Gáspár.
Din păcate, tot mai mulți tineri ajung să sufere de această maladie. Din fericire, modalitățile de intervenție evoluează constant și schemele de tratament devin din ce în ce mai eficiente, pentru ca acestea să nu mai fie considerate boli necruțătoare. Însă mă întreb: de ce ajungem să apreciem cu adevărat prezentul abia când viața ne pune în fața unui punct de cotitură? Poate pentru că ne încăpățânăm să nu învățăm decât pe propria piele?!
℗PUBLICITATE
Să ne grăbim (mai) încet
Conexiunea umană este indispensabilă și imposibil de înlocuit. Tânjim după ea și facem aproape orice să o avem. Însă chiar și așa, nu avem curajul să ne luăm viața în piept și să le spunem oamenilor ceea ce am vrem să le transmitem cu adevărat. De cele mai multe ori, ne ascundem în spatele tastelor și al unor emoji impersonale, în loc să facem ceea ce ne împlinește în mod autentic, să ne bucurăm de prezent și de propria persoană.
Menționam anterior că „un ultimatum“, în genul unui diagnostic grav, ne schimbă radical prioritățile și ne mută atenția către bucuria momentelor liniștite și către conectarea cu cei dragi, aducându-ne mai aproape de ceea ce este cu adevărat ființa noastră. Brusc, alimentația devine mult mai curată, cercul de prieteni se cerne substanțial, orele de muncă se reduc cât am bate din palme și ceea ce nu reușim să schimbăm ani întregi poate fi reglat într-un timp scurt.
Văzând în jurul meu tot mai multe astfel de exemple, îndrăznesc să revin cu o nouă întrebare: „Ce-ai face dacă ai ști că mai ai de trăit doar un an?“. Fără a duce totul într-un scenariu sumbru ori morbid, știința ne arată că, odată ajunși la finalul călătoriei, oamenii regretă că n-au trăit suficient de mult și, mai ales, în acord cu idealurile lor. Nu se plâng de faptul că n-au muncit sau că n-au agonisit mai mult, ci duc dorul experiențelor pe care le-au ratat, pe care le-au amânat sau de care s-au bucurat prea puțin.
În lucrarea Cele cinci invitații, Frank Ostaseski (lider în domeniul îngrijirii paliative) menționează că „moartea nu ne așteaptă la capătul drumului, ci ne însoțește mereu, clipă de clipă. Moartea este profesorul ascuns care ne învață ce este cu adevărat important. Viața și moartea sunt legate indisolubil. Sunt inseparabile. Trăim cu adevărat doar dacă suntem conștienți de prezența morții“.
Prezența conștientă: o practică aflată la îndemână oricui
Prin urmare, moartea și conștientizarea morții ne pot facilita cadrul psihologic în care să regândim traseul vieții, să reducem viteza și, cum le place înțelepților lumii să spună, „să ne grăbim încet“. Una dintre modalitățile prin care putem să aducem schimbarea în viața noastră este practica stării de prezență conștientă, despre care Gáspár spune: „Studiile ne arată clar că ne putem trezi din somnul negării și că avem puterea să facem schimbări înainte ca sănătatea să ne fie compromisă sau înainte să ajungem în situații-limită, cum ar fi un pat de spital. Însă, pentru a face aceste schimbări, avem nevoie de o minte lucidă, deschisă și curioasă. Prezența conștientă este o practică accesibilă tuturor. Nu necesită studii aprofundate în psihologie sau spiritualitate, ci doar bunăvoința de a ne verifica atenția, de a ne conecta cu propriul corp și de a ne întreba, din când în când, dacă avansăm în direcția valorilor noastre sau dacă ne-am lăsat prinși în capcanele imaginației. Putem deveni mai conștienți atunci când ascultăm cu deschidere mesajele pe care ni le transmite corpul, când onorăm respirația și îi acordăm atenție, și când includem emoțiile în dialogul nostru interior, nu doar lista lucrurilor pe care «nu le-am făcut încă». Această curiozitate blândă ne ajută să cultivăm o relație mai profundă cu noi înșine și să trăim în acord cu ceea ce contează cu adevărat“.
Mai multe despre ce presupune un stil de viață conștient găsești în volumul Mindfulness urban, iar informații complexe despre bugetul de energie corporală și sprijinirea acestuia vei afla din cea mai recentă carte a lui Gáspár, Când conflictul are sens.
În contextul acestui articol, îmi doresc ca fiecare dintre noi, după o analiză sinceră, să găsească timp pentru un moment de reflecție profundă și apreciere a prezentului. Să-și ofere răgazul de a crea un vision board conștient și clar, care să-i aducă mai multă luciditate, liniște, bucurie și satisfacția unei vieți complexe, dar trăite cu sens. O viață pe care să o trăiești cu încredere și curiozitate, la fel cum te bucurai în copilărie de desertul preferat, savurând fiecare clipă cu entuziasm și recunoștință.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
