fbpx
skip to Main Content
Ne Lipsește Smerenia De A Recunoaște Că Nu Le știm Pe Toate. Interviu Cu Cristian Lupșa
Photo credit : Cătălin Georgescu

Cristian Lupșa este unul dintre cei mai în vogă jurnaliști români, editorul publicației trimestriale #DoR, un om al cuvintelor și lucrurilor făcute cu mult profesionalism și verticalitate. Este absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, precum și al unui masterat la Missouri School of Journalism. S-a remarcat și în Washington, D.C., fiind coordonator al unui program de training pentru Committee of Concerned Journalists (un consorțiu american non-profit). Cu o bogată experiență editorială și strașnice abilități manageriale, Cristian Lupșa a reunit o mână de profesioniști alături de care organizează evenimente și relatează povești despre obstacolele cu care noi toți ne confruntăm de-a lungul vieții.

De unde înclinația pentru cuvinte?

Mi-a plăcut de mic să citesc. Am început cu cărți de aventuri și science-fiction, iar mai târziu m-am aventurat și în literatura mai serioasă. Bibliotecile (pe care bunicii și părinții mei le-au dotat cu ce-au putut în anii 1970-1980) au fost foarte importante pentru mine.

Dacă nu ai fi făcut jurnalism, ce meserie ai fi îmbrățișat?

Nu știu. Jurnalismul a fost alternativa la ce mă pregăteam de mic, urmând într-un fel direcția părinților mei, adică medicina. Însă, odată ce am stabilit că medicina nu mi s-ar potrivi cum li se potrivește lor, jurnalismul – pe care nu știu dacă îl înțelegeam pe atunci – a fost singura opțiune.

Ce ingrediente trebuie să aibă un text, ca să fii mulțumit de el?

Când ne ies lucrurile la DoR, noi spunem povești complicate despre obstacolele pe care fiecare dintre noi le întâmpină în viață: pierdem oameni, oportunități, slujbe, ne pierdem încrederea, controlul, speranțele etc. Scopul jurnalismului narativ e să poți reda intimitatea unui om sau unui moment, în așa fel încât să rezoneze cu alții și să-i ajute să se simtă mai puțin singuri, poate chiar să le dea curaj – uneori și niște soluții – pentru a-și înfrunta propriile obstacole.

Ca să ajungi aici, ai nevoie în primul rând de empatie și curiozitate, apoi de curaj ca să vezi povestea sau obstacolul mare. Apoi, mai tehnic vorbind, e nevoie să creionezi cât mai bine personajele, suspansul și arcul narativ care livrează această experiență cititorilor.

Ce-i lipsește presei de astăzi?

E dificil de dat un răspuns general. Ca să mă opresc la România, aș spune că ne lipsește atât publicul care să ne îndrume și să ne ghideze către ceea ce contează pentru oameni, cât și smerenia de a recunoaște că nu le știm pe toate.

Crezi că presa tipărită a intrat în agonie?

Nu. Cred că e dificil de făcut bine – cel puțin într-un fel care să nu devină maculatură. Dar cred că mereu va fi loc de povești bine spuse și tipărite pe hârtie.

Te-ai gândit vreodată să-ți exerciți meseria în afara țării?

Am și făcut-o. În SUA, am învățat să fac jurnalism așa cum cred astăzi în el și a fost o școală minunată, pentru că m-a lăsat cu un principiu de la care nu am deviat în munca mea: nu începe niciun proiect gândindu-te care e minimul pe care-l poți face (echivalentul lui „merge și așa“). Începe un proiect gândindu-te la versiunea și viziunea ideală și fă compromisuri de sus în jos, în funcție de ce resurse ai la dispoziție.

Ce înseamnă #DoR, pentru tine?

Locul care îmi permite și să cresc și să învăț lucruri noi, dar și să simt că îmi îndeplinesc un soi de misiune în comunitate.

De la un singur număr, ați ales să-l realizați trimestrial, apoi la evenimente (The Power of Storytelling). Ce urmează?

Nu știm. Adică știm că acum, la 10 ani, facem o schimbare a paradigmei comunității DoR, introducem abonamente digitale, creăm o secțiune dedicată și altele. Vom continua să spunem povești, să facem evenimente și, din când în când, să inventăm lucruri noi ca să fim în pas cu timpurile jurnalistice.

Cât de greu se încheagă o echipă de redacție în zilele noastre sau care este secretul succesului?

O redacție din zilele noastre are aceleași dificultăți ca orice companie care încearcă să se adapteze unei realități de lucru în care oamenii își doresc de la un job mai multă flexibilitate, mai multă apartenență și mai multe oportunități pentru descoperirea de sine. Nu este ceea ce ne așteptam acum 10-20 de ani să primim de la un job. Ce facem noi la DoR ceva mai bine decât alte redacții e să încercăm să creăm și acest spațiu. Cultura jurnalistică nu e una care să se muleze cu ușurință pe aceste idei noi despre cum să muncim împreună, dar facem tot ce putem.

Cum este relația cu fratele tău?

Întotdeauna l-am privit cu admirație, pentru relaxarea și bucuria cu care trece prin viață. Cred că ani buni eu am fost mai circumspect, mai încrâncenat, iar deschiderea lui către lume a fost o inspirație. Rămâne în continuare.

Dintre toate numerele revistei, care e povestea care te-a marcat cel mai puternic?

E tare greu de ales una singură. Însă munca de la finele lui 2015 și de la începutul lui 2016, la poveștile care au urmat incendiului din Colectiv, n-a fost ușoară. Pornind de la faptul că am refăcut firul evenimentelor, până la portretele unora dintre cei decedați sau ale unora dintre supraviețuitori.

℗PUBLICITATE


Când ți-a fost cel mai greu și ce-ai făcut în acea situație?

Ca mulți oameni, tind să mă raportez la cel mai recent obstacol ca fiind cel mai greu. Însă nu am un top. Au fost multe: dificultăți de acomodare la școală, pierderea unor oameni dragi din familie, ratări profesionale, eșecuri ca manager. Tind să scriu și să vorbesc despre ele după ce au loc, din motivul pe care l-am expus și mai sus: că, poate, experiențele astea pot să le fie și altora de folos.

Ce sfaturi le-ai da tinerilor studenți sau absolvenți de Jurnalism sau Comunicare?

Să fie curioși, să riște, să încerce lucruri pe care generația lor le stăpânește. Să ne învețe să facem un canal de TikTok de succes într-o redacție, o publicație digitală pentru telefon cum n-am mai văzut și așa mai departe.

Care este cartea care te-a influențat cel mai puternic, în ultima vreme?

Cred că una dintre cele pe care le-am tot făcut cadou în ultima vreme, mai ales între colegi, e Codul culturii, de Daniel Coyle. Vorbește despre multe dintre schimbările legate de muncă pe care le-am menționat anterior.

Ce ți-ar plăcea să poți face, însă consideri că nu ai talent?

Deși sunt o persoană introvertită, a ajuns să-mi placă să fiu pe scenă. Însă nu atât de mult încât să fac stand-up (un skill pe care îl admir). Mă mărginesc la glume îndoielnice, făcute în redacție.

Care este ultima faptă bună pe care ai făcut-o?

Nu eu sunt cel care poate judeca dacă o faptă făcută de mine a fost spre binele altora sau nu. Încerc să-i fiu sprijin echipei zilnic, cu tot ce pot, dar ei decid dacă a fost bine sau nu.

Cât din greșelile pe care le-ai făcut au venit la pachet cu o lecție și ce-ai învățat din ea?

Anul ăsta am făcut o serie de cursuri de leadership cu echipa de management, iar trainerul principal spunea că nu înveți din greșeli. Voia să fie provocator, pentru că ideea lui era că a învăța ceva înseamnă deprinderi noi, pe când o greșeală îți arată doar ce rute să eviți. Nu cred că e așa de „alb și negru“, deci aș spune că au fost multe lucruri pe care le-am făcut și din care am învățat.

Însă cred că le-am etichetat ca fiind „greșeli“ doar la mult timp după, adică în momentul în care au apărut situații similare și mi-am dat seama că pot fi rezolvate și altfel. Abia atunci am putut spune că în alte situații am greșit. Deci e un adevăr și în ce spunea trainerul: n-am știut că am greșit și nici n-am învățat ceva imediat. A fost nevoie de timp și răbdare pentru a învăța alte moduri de a rezolva situații dificile; iar ele apar zi de zi în managementul unei organizații.

Ce părere ai despre psihoterapie? Ai pășit vreodată într-un astfel de cabinet?

Este esențială pentru o igienă a sinelui. Am făcut o serie de sesiuni acum câțiva ani, pentru ca să mă împrietenesc cu anxietatea, și îmi doresc să mă întorc anul ce vine, ca să mă pot împrieteni mai bine cu întrebările pe care le ridică în mod constant munca de management.

Ce surprize ne pregătește #DoR, pentru anul 2020?

Ce spuneam și mai sus. Sperăm că… povești relevante, evenimente surprinzătoare și o comunitate cât mai închegată, la ale cărei nevoi să putem răspunde prin jurnalismul pe care îl facem.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută