Compania americană Netflix (fondată în 1997 de Reed Hastings și Marc Randolph) a ajuns cunoscută publicului global datorită serviciilor pe care le prestează, și anume: în baza unui abonament, oferă o colecție impresionantă de filme și seriale sau emisiuni TV, distribuite exclusiv prin această rețea. A devenit astfel extrem de îndrăgită și uzitată de către public, în detrimentul televiziunii prin cablu (mulți dintre abonați fiind conectați la Netflix, însă deconectați de la posturile TV prin cablu). Iar răspândirea termenului binge-watching e strâns legată de gigantul media și simbolizează activitatea de a viziona fără întrerupere filme artistice și seriale.
Ascensiunea companiei a fost fulminantă, lucru lesne de înțeles, de vreme ce seriale precum „Breaking Bad“ sau „Fabrica de bani“ ori „Prietenii tăi“ și altele asemenea au făcut înconjurul lumii – fanii acestora ajungând chiar să se trezească după un alt fus orar, numai pentru a viziona mult doritul serial la ora la care se difuza în premieră în SUA.
Caracterizată drept o alternativă principală de petrecere a timpului liber, în special în sezonul rece (când majoritatea oamenilor preferă să rămână acasă), dar nu numai, Netflix a ajuns să creeze și animozități în căminele telespectatorilor săi, din cauza nepotrivirii gusturilor vizavi de programul ales de fiecare. Motiv pentru care rețeaua le propune abonaților săi un contract de „co-vizionare“, care-i obligă pe parteneri să se pună de acord asupra unor reguli stricte, înainte de a începe vizionarea în cuplu.
Prima clauză contractuală stipulată este aceea ca partenerii să nu adoarmă în timp ce urmăresc respectivul show, întrucât, în cele mai multe dintre cazuri, unul dintre cei doi ajunge să ațipească… în consecință, partenerul ce rămâne treaz este nevoit să oprească vizionarea… urmând să o reia, cel mai probabil, în următoarea zi.
Al doilea punct contractual prevede ca telefoanele mobile să nu fie folosite pe durata rulării peliculelor, pentru a nu ajunge să distragă atenția și, astfel, partenerii să fie nevoiți să reia anumite secvențe, pe care le-au ratat în timp ce-și verificau telefonul – lucru care, la rândul său, ar fi generator de conflict conjugal.
De asemenea, interzis este și ca unul dintre parteneri să vizioneze unilateral un anumit serial, film sau show, deoarece totul trebuie realizat în parteneriat domestic (la bine și la rău, după cum s-a stabilit în fața stării civile).
Potrivit Netflix, binging implică și să nu vorbești în timpul vizionării, pentru a păstra atenția focalizată pe întreg parcursul filmului.
℗PUBLICITATE
Totodată, un alt punct extrem de important în acest „contract“ este cel conform căruia, dacă unul dintre parteneri are informații privind scenariul din următorul episod al unei pelicule (spoiler), nu trebuie sub nicio formă să-i dezvăluie celuilalt acele detalii.
Este imperios necesar să menționăm că aceste cinci reguli ar trebui respectate cu religiozitate de ambele părți contractante, fără abateri de niciun fel. Martor al acestui „contract de binging în cuplu“ ar fi nimeni altul decât Netflix.
Ideea a apărut atunci când a fost difuzat serialul original „Orange Is the New Black“, în anul 2013. Mai precis, pe site au fost încărcate toate episoadele aferente sezonului respectiv (deși nu s-a dorit inițial acest lucru), motiv pentru care a fost „devorat“ în serie întregul calup. Astfel s-a ajuns ca termenul de binging să fie pe buzele tuturor, iar în anul 2015 Collins English Dictionary să-l intituleze „cuvântul anului“.
Larga răspândire a acestui nou tip de vizionare a făcut ca ea să devină o cutumă ce diferențiază Netflix de celelalte site-uri pe care cinefilii pot viziona filmele preferate. „Cele treisprezece motive“, „Stranger Things“ și „Societatea“ sunt doar câteva dintre programele ce au înregistrat o uriașă audiență și s-au bucurat de un succes răsunător.
Dar Netflix nu s-a oprit doar la a le prezenta utilizatorilor săi acest „contract“, ci a venit și cu o opțiune în plus – o aplicație ce poate fi descărcată pe telefon (disponibilă doar pentru utilizatorii Android, pentru moment), și anume: observarea activității fizice a utilizatorilor săi. Oficiali ai site-ului au promovat această opțiune menționând că astfel și-au îmbunătățit calitatea vizionării când se aflau în deplasare, în vreme ce gurile rele au susținut că ar fi un tertip și că în spatele respectivei aplicații s-ar afla niște funcții ce înregistrează timpul petrecut de utilizatori pe site – astfel de zvonuri fiind însă infirmate de reprezentanții Netflix.
Activitatea de binge-watching poate fi o bună ocazie de a petrece timp de calitate împreună, în cuplu. Însă aspectul inedit e tocmai lipsa limbajului verbal (prin clauzele stipulate în „contractul“ propus mai sus) – ceea ce ar putea reprezenta un nou subiect de studiu pentru psihoterapeuții relaționali.
Realizarea în comun a cât mai multor activități încheagă o relație de cuplu, o sudează, poate fi chiar un prim pas prin care aceștia să-și construiască viitorul. Desigur, înțelept ar fi ca această vizionare continuă a unor seriale să nu apară chiar de la prima întâlnire, deoarece cutuma interzice, după cum am văzut, distragerea atenției – lucru care nu poate fi un avantaj decât în situația în care vorbim de o alegere bilaterală și ambii parteneri doresc ca limbajul nonverbal să fie cel ce dictează, în cazul lor.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
