Într-o lume în care competențele devin rapid perisabile, capacitatea de a învăța eficient este esențială pentru succesul personal și profesional. La locul de muncă, unde schimbările tehnologice și economice sunt constante, angajații trebuie să se adapteze și să învețe continuu. Totuși, multe programe de formare nu iau în considerare modul în care creierul învață cel mai bine. Tu te-ai întrebat vreodată de ce unele sesiuni de training te ajută să reții informațiile, iar altele nu? Răspunsul ar putea fi chiar în structura creierului tău.
Acest articol explorează modul în care neuroștiința poate transforma procesul de învățare, oferindu-ne instrumente pentru a înțelege mai bine cum funcționează memoria, atenția și motivația. Dacă vrei să descoperi cum să devii un angajat mai performant, un lider mai inspirat sau un designer mai creativ al experiențelor de învățare, acest articol este pentru tine.
Cercetări recente despre modul în care creierul învață și reține informația
Într-un studiu publicat în 2021 în revista Nature Neuroscience, dr. Lisa Feldman Barrett și echipa sa au investigat impactul emoțiilor pozitive asupra procesului de învățare. Cercetătorii au observat că, atunci când învățarea este asociată cu emoții precum bucuria, curiozitatea sau entuziasmul, creierul eliberează dopamină, un neurotransmițător esențial în întărirea conexiunilor neuronale și în facilitarea memorării. De exemplu, angajații unui call center care au participat la sesiuni de training gamificate (traininguri care integrează elemente de joc, precum punctaje, niveluri, recompense și scenarii interactive, pentru a crește implicarea și motivația participanților) au raportat o creștere semnificativă a reținerii informațiilor comparativ cu cei care au urmat sesiuni tradiționale.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
Dopamina este un neurotransmițător produs în creier, care acționează ca un mesager chimic între neuroni. Este esențială în procesul de învățare și recompensă, fiind eliberată atunci când creierul anticipează o recompensă. Această eliberare de dopamină contribuie la consolidarea conexiunilor neuronale, facilitând astfel memorarea și învățarea.
În plus, cei care au participat la sesiuni de training gamificate — incluzând jocuri interactive și scenarii simulate — au raportat o creștere cu 40% a reținerii informațiilor, comparativ cu colegii lor care au urmat sesiuni tradiționale bazate pe prezentări și materiale scrise.
„Creierul este o mașină de predicție: învață și își reconfigurează circuitele pentru a se adapta la schimbările din mediu. Cu cât experiențele sunt mai captivante și mai relevante, cu atât procesul de învățare este mai profund“ (Barrett, L. F. (2017). Cum iau naștere emoțiile. Viața secretă a creierului).
Albert Einstein nota că: „învățarea este experiență; tot restul este doar informație“. Acum știința a demonstrat că experiența emoțională este cheia către o învățare de succes.
Cum pot organizațiile să creeze programe compatibile cu principiile neuroștiințifice
Din perspectiva unui angajat, o experiență de formare compatibilă cu neuroștiința ar putea arăta astfel:
Personalizare prin tehnologie adaptivă. Cum experimentează angajatul o astfel de personalizare? De exemplu, Maria, specialistă în marketing, începe un program de formare care se adaptează automat la ritmul și stilul ei de învățare. După fiecare modul, primește întrebări care testează înțelegerea, iar cursul ajustează conținutul în funcție de răspunsurile ei. Maria își poate ajusta ritmul de învățare și poate alege module care o ajută să-și îmbunătățească abilitățile specifice, fiind mai eficientă la job. Platforme precum Duolingo sau Coursera folosesc algoritmi pentru a crea trasee de învățare personalizate.
Învățarea prin experiențe imersive. Cum transformă realitatea virtuală procesul de formare? Să ne imaginăm că Andrei este manager în devenire, aflat în primul său program de formare. Organizația sa implementează programe moderne de tip First Time Manager, care combină metode de învățare sincrone (cursuri live, traininguri față în față) și asincrone (module online, materiale de studiu individual). Totuși, pentru a accelera procesul de învățare și pentru a-l face mai relevant, Andrei este invitat să participe la o simulare de realitate virtuală (VR). În cadrul acestei experiențe imersive, Andrei intră într-un mediu virtual în care gestionează o echipă simulată. El poate testa decizii de leadership în timp real (cum ar fi delegarea sarcinilor, rezolvarea conflictelor sau motivarea echipei), poate experimenta consecințele deciziilor sale într-un mediu sigur, unde greșelile devin oportunități valoroase de învățare, poate interacționa cu scenarii complexe (de exemplu, gestionarea unui angajat dificil sau navigarea printr-o criză ipotetică).
Walmart, una dintre cele mai mari companii de retail din lume, a integrat simulările VR în programele sale de formare pentru a pregăti angajații în gestionarea situațiilor dificile, cum ar fi interacțiunile cu clienți nemulțumiți sau gestionarea aglomerației din timpul Black Friday. Aceste simulări permit angajaților să exerseze răspunsurile adecvate într-un mediu realist, fără riscul de a afecta clienții reali sau performanța magazinului.
Feedback continuu și imediat. Cum experimentează angajatul? Ioana primește notificări cu feedback imediat după finalizarea unei sarcini de învățare, consolidând astfel noile cunoștințe. Deși acest instrument este frecvent menționat în strategiile organizaționale, implementarea sa corectă este adesea neglijată, ceea ce duce la pierderea unui potențial imens de creștere. Feedbackul eficient nu înseamnă doar să oferi o observație rapidă, ci să livrezi informații relevante, constructive și aplicabile, care să motiveze și să ghideze angajatul către îmbunătățirea performanței. Organizațiile care reușesc să transforme acest concept într-o practică reală creează un mediu de învățare continuă și de creștere profesională.
Încorporarea storytelling-ului. În loc de un manual de proceduri, Mihai primește o poveste interactivă despre cum un angajat de top a rezolvat o situație similară, cu lecții de aplicat.
O companie din industria retail a înlocuit trainingul clasic pentru manageri cu un program bazat pe povești interactive. În cadrul acestuia, participanții au urmărit experiența unui manager fictiv care a reușit să crească vânzările prin construirea unei relații mai bune cu echipa sa. Programul a inclus și întrebări interactive care i-au pus pe participanți să ia decizii similare în timp real. Rezultatul? O creștere semnificativă a implicării și a retenției informațiilor în rândul participanților, cu un impact pozitiv asupra performanței generale.
℗PUBLICITATE
„Poveștile dau sens informației. Ele creează un context emoțional care facilitează reținerea și aplicarea.“ În Gândire rapidă, gândire lentă (2011), Daniel Kahneman discută despre modul în care creierul uman utilizează poveștile și narativul pentru a înțelege și pentru a organiza informațiile. El subliniază că creierul este în mod natural predispus să răspundă la stimuli emoționali, iar poveștile ajută la crearea unui context semnificativ pentru informațiile complexe. Astfel, storytelling-ul devine o metodă extrem de eficientă de învățare, deoarece facilitează atât reținerea, cât și aplicarea practică a noilor cunoștințe.
Rolul pauzelor, al somnului și al stării de bine în procesul de învățare
Studiile arată că sesiunile de învățare scurte, intercalate cu pauze de cinci-zece minute, maximizează retenția. Tehnica Pomodoro este extrem de populară în acest sens.
Tehnica Pomodoro este o metodă simplă și eficientă de gestionare a timpului, dezvoltată în anii 1980 de Francesco Cirillo. Numele tehnicii provine de la un cronometru de bucătărie, în formă de roșie (pomodoro în italiană), pe care Cirillo îl folosea pentru a-și organiza timpul.
Cum funcționează tehnica Pomodoro?
- Alege o sarcină de lucru pe care vrei să o finalizezi.
- Setează un cronometru pentru un interval de 25 de minute. În acest timp, te concentrezi doar pe sarcina respectivă, fără distrageri.
- Lucrează continuu până când sună cronometrul. Dacă ești distras sau îți vine o idee, noteaz-o și revino la sarcină.
- Ia o pauză de cinci minute. În acest timp, relaxează-te, mișcă-te sau bea apă.
- După patru intervale de tip Pomodoro, ia o pauză mai lungă, de 15-30 de minute.
De ce funcționează?
- Concentrare intensă: Perioadele scurte de timp creează un sentiment de urgență, ceea ce ajută la reducerea procrastinării.
- Pauze regulate: Acestea îți oferă ocazia de a-ți reumple bateriile și de a preveni epuizarea.
- Gestionarea distragerilor: Dacă apare o distragere, o notezi și revii la ea mai târziu, fără a întrerupe fluxul de lucru.
Instrumente populare pentru tehnica Pomodoro: Cronometre fizice sau aplicații mobile, precum Focus Booster, Tide, Forest, sau chiar funcția de cronometru, disponibilă pe telefoanele mobile și laptopuri.
Tehnica Pomodoro este un instrument eficient pentru gestionarea timpului și îmbunătățirea productivității. Folosirea intervalelor scurte de lucru intens, urmate de pauze, ajută la menținerea concentrării și evitarea epuizării. De exemplu, o echipă dintr-o organizație globală de IT a implementat tehnica Pomodoro pentru a spori eficiența în cadrul proiectelor complexe. După o lună de utilizare a acestei metode, echipa a observat o creștere de 20% în termenele de livrare, iar angajații au raportat o stare de bine îmbunătățită, datorită pauzelor regulate care le-au permis să evite burnoutul. Pauzele scurte, de cinci-zece minute, sunt esențiale nu doar pentru reducerea stresului și pentru prevenirea epuizării, ci și pentru a permite creierului să proceseze informațiile în mod eficient, consolidând astfel ceea ce a învățat.
„Fără pauze, creierul devine saturat. Pauzele sunt momentul în care informația este procesată și transferată în memoria pe termen lung.“ Somnul este esențial pentru consolidarea informațiilor. În timpul fazei de somn REM, creierul organizează și integrează cunoștințele dobândite în timpul zilei. „Fiecare oră de somn pierdută este o oră de învățare ratată“ (Walker, M. (2017), Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm).
Matthew Walker, specialist în neuroștiințe și somnologie, subliniază importanța somnului în consolidarea memoriei și în procesul de învățare. Walker explică în detaliu rolul somnului REM (Rapid Eye Movement), în timpul căruia creierul recalculează și fixează informațiile dobândite în timpul zilei. El argumentează că lipsa somnului nu doar că afectează capacitatea de a învăța, dar și capacitatea de a procesa emoțiile și de a lua decizii eficiente. Astfel, somnul nu este doar o necesitate fizică, ci și un element esențial al procesului de învățare și performanță cognitivă.
Programele de wellbeing, cum ar fi sesiunile de mindfulness sau yoga, reduc stresul și îmbunătățesc concentrarea, creând un mediu propice pentru învățare.
În calitate de cititor și profesionist, ai puterea de a-ți transforma procesul de învățare într-o experiență semnificativă și eficientă. Nu te limita doar la a participa pasiv la sesiuni de formare – asumă-ți un rol activ în propria dezvoltare! Începe prin a experimenta: fă pauze regulate pentru a-ți reîncărca energia mintală, explorează metode de învățare care te inspiră emoțional și caută mereu feedback pentru a-ți îmbunătăți performanța. Tehnici precum Pomodoro sau simulările interactive pot deveni aliații tăi pentru un progres mai rapid.
Dar nu te opri aici – discută cu colegii, împărtășește-ți descoperirile și provoacă-ți organizația să creeze un mediu mai prietenos cu creierul. Cum ar arăta o zi de muncă în care fiecare dintre noi aplică aceste principii? Explorarea începe cu tine! Îndrăznește să înveți activ, să testezi idei noi și să devii un promotor al schimbării în jurul tău. Viitorul tău începe cu întrebarea: Ce pot face azi pentru a învăța mai bine?
Referințe:
- Walker, M. (2017). Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm
- Barrett, L. F. (2017). Cum iau naștere emoțiile. Viața secretă a creierului
- Carey, B. (2014). How We Learn: The Surprising Truth About When, Where, and Why It Happens
- Kahneman, D. (2011). Gândire rapidă, gândire lentă
- Doidge, N. (2007). Creierul se transformă. Experiențele neuroplasticității
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
