fbpx
skip to Main Content
Nimic Nu Este Atât De Incomod Ca Fiind Musafiri în Propria Viață

Nimic nu este atât de incomod ca fiind musafiri în propria viață

Mi-am amintit zilele trecute de unul dintre puținele filme din copilărie, film pe care îl așteptam cu mare nerăbdare și îl vizionam cu mare drag și bucurie. Este vorba despre povestea prințesei Arabela și a vrăjitorului Rumburak. Cei care știu serialul despre care vorbesc și care rula undeva în anii ’80, îmi imaginez că răscolesc prin cotloanele memoriei scene din film, inundați de un sentiment de nostalgie și cu zâmbetul pe buze. Mulți ani am transpus ideea filmului în jocurile copilăriei și ideile care curgeau când mă gândeam ce aș putea face cu un inel care îndeplinea orice dorință atunci când era învârtit pe deget, erau nenumărate.

Acum îmi este nesfârșit mai greu să răspund la această întrebare! Mai târziu, am redescoperit cumva subiectul, tratat de data aceasta dintr-o perspectivă diferită, una filozofică, într-unul dintre miturile lui Platon, „Mitul lui Gyges“, cuprins în cartea a doua din dialogul Republica. Pe scurt, un păstor găseşte un inel fermecat care pus pe deget îl face invizibil. Platon se întreabă dacă acel om cinstit va folosi sau nu inelul ca să facă lucrurile pe care altfel nu ar fi avut voie. Concluzia este afirmativă: păstorul devine invizibil si încalcă normele pentru binele propriu. Astăzi nu vreau să tratăm acest subiect prin lentila dreptății lui Platon ci aș vrea să rămânem în sfera dorințelor.

Vouă ce vă vine în minte atunci când vă gândiți la această posibilitate, de a avea un inel magic? Ce dorință ați vrea să se îndeplinească?

Articolul acesta îmi doresc să fie o invitație în a va regăsi dorințele uitate și așezate undeva în penumbra atenției voastre. Opriți-vă un minut și notați pe o foaie de hârtie o dorință sau mai multe, un gând despre care poate ați crezut că este prea îndrăzneț, un obiectiv pe care poate l-ați considerat prea ambițios, o idee la care doar ați sperat. Lumea este împărțită între „posibil“ și „imposibil“. Când eram copii, aveam mai mult „posibil“ în viața noastră. Între timp, la vârsta adultă, balanța s-a schimbat. Dorințele ne ajută să definim o viziune asupra a ceea ce ar putea fi posibil și să ne arate cum ar putea fi viața. Există o diferență între „dorință“ și „speranță“. „Dorințele sunt conectate cu motivația, pasiunea și cu obiective clar setate, care fac posibile speranțele noastre“.

Sunt momente în care ne vine foarte greu să vorbim despre dorințele noastre, de teamă că nu s-ar putea realiza, sau de teamă că i-am putea dezamăgi  pe ceilalți cu naivitatea noastră, sau că am putea fi aspru judecați și criticați. Să vorbești despre dorințele tale, mi se pare un exercițiu extraordinar de umanitate și manifestare a vulnerabilității. Brené Brown spune foarte frumos că „nu există curaj fără vulnerabilitate, luare de decizii fără incertitudine și creativitate fără o doză de anxietate“. Fără să realizam, zilnic avem parte de exerciții care ne expun din punct de vedere emoțional și care necesită curaj, chiar dacă vorbim despre discuții dificile în familie, la serviciu, în relații de prietenie etc. „Când ne închidem de la vulnerabilitate, ne distanțăm de experiențele care aduc scop și înțeles vieții noastre“. (Brené Brown, Curajul de a fi vulnerabil)

℗PUBLICITATE


Dorințele cresc calitatea relațiilor și contribuie la conexiunea dintre oameni. Persoanele care iși asumă această vulnerabilitate și își împărtășesc totuși dorințele, realizează că nu sunt singuri, că mai există și alte persoane cu dorințe asemănătoare. De asemenea, faptul că împărtășești dorințele tale cu persoana iubită, sporește apropierea în cuplu și deschide noi porți către viitorul comun. Se întâmplă ca persoanele din jurul nostru care își împărtășesc dorințele celorlalți să fie descriși ca fiind „realiști cu speranțe“. Cu toate acestea, uneori, în situații mai dificile, dorințele ne aduc confortul emoțional de care avem nevoie. Ele adaugă calitate vieții noastre, oferind interes, energie creatoare, bucurie, acțiune și direcție.

Așa cum spuneam, uneori ne vine foarte greu să identificăm care sunt dorințele noastre, ce ne-ar putea face fericiți sau dimpotrivă, credem că știm foarte bine ce ne dorim, dar realizăm că de fapt ne doream „lucruri greșite“ și fericirea a fost doar iluzorie, dar este ok și așa. Important este să lucrăm la împlinirea dorințelor. Viața nu este clădită numai din momente încărcate de claritate și decizii bune și se întâmplă să o mai dăm și în bară. Orice experiență poate aduce informații importante despre noi, contribuie la ceea ce suntem noi, astăzi și trebuie să avem curajul asumării sau așa cum spunea Brené Brown, „nimic nu este la fel de incomod, periculos și bolnav ca fiind musafiri în propria viață, uitându-ne și întrebându-ne cum ar fi dacă am avea curajul să intrăm în arenă“, sau în cazul de față, de a avea curajul de a da viață dorințelor noastre.

Mihaela Svet

Psiholog şi psihoterapeut de familie în formare, în cadrul AMPP, cu o experienţă de mai bine de 10 ani în diverse arii ale Resurselor Umane în diferite companii multinaţionale. Voluntar în proiectul „Dăruieşte viaţa “, pentru susţinerea familiilor cu copii diagnosticaţi de cancer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută