Noemi Meilman sau „Noemi connecting people“ este cofondator al agenției de PR TheStation.ro, blogger noemimeilman.com, mamă, iubitoare de animale și de artă sub toate formele ei. Nonconformistă, de un pozitivism rar întâlnit, dar și cu un scenariu de viață autentic, Noemi Meilman a ales să rupă normele atât pe plan profesional, cât și pe plan personal. Despre ce nu vrea să știe lumea despre ea, dar și despre cum este ea cu adevărat, în interviul de mai jos.
Care este acea parte a ta cu care îți este greu să trăiești?
Încăpățânarea, faptul că nu îmi ascult intuițiile și că iert prea ușor.
Ești una dintre cele mai colorate personalități pe care le cunoaștem. Cum ai grijă de culorile sufletului tău?
Am avut noroc de o bon vivant family în care am crescut și am noroc de prieteni cu care am foarte multe în comun – the circle of trust.
Oamenii preferă diferite canale de comunicare. Pentru tine, care este forma de contact la care răspunzi mereu (e-mail, apel telefonic, SMS, WhatsApp etc.)?
M-am adaptat la fiecare perioadă a istoriei comunicării. Când eram puștoaică, adoram să vorbesc la telefon. Țin minte și acum telefonul fix, cu fir lung, din holul apartamentului copilăriei mele (anii ʼ70-ʼ80). Multă vreme, am preferat telefonul fix. Din 2015, folosesc doar telefonul mobil. Răspund și la e-maluri, dar și pe WhatsApp. Le prefer uneori vorbitului la telefon. Mai ales atunci când sunt obosită.
Ai ales să înfiezi un copil greu adoptabil. Ce te-a determinat să faci asta?
Am ales, într-adevăr, dar am zis că nu va fi un „casting“ de copii. Avi a fost primul copil vizitat și asta a fost: Avi a ales.
Știi, e trist că se mai vorbește despre „copii greu adoptabili“ în secolul XXI, în România. E mult rasism, e multă homofobie. Unul dintre motivele pentru care încă mai locuiesc aici e acela că încerc să schimb ceva. În acest moment, am obosit puțin, fiindcă văd că lucrurile se mișcă atât de încet. Din părinți și profesori rasiști și violenți, câți viitori oameni buni pot să crească? Asta mă întristează cel mai tare: rasismul, violența asupra femeilor și asupra animalelor. Special am repetat aceste cuvinte des, în răspunsurile de față. Pentru că asta mă preocupă cel mai mult, în prezent.
Ce schimbări a adus această decizie în viața ta, ca femeie?
Cred că e cam același lucru ca atunci când naști un copil și asta îți schimbă viața. Timpul trece repede. Ce ți s-a părut greu la început, acum e o amintire. Toată povestea asta stă așa: viața de dinainte de a avea un copil și viața cu un copil. În cazul meu, cu încă 3 copii (Miami, Clint & Shlomo).
Suntem convinși că ai și tu zile proaste. Cum te motivezi, atunci când totul pare prea greu?
În primul rând, îmi amintesc ce mi-a zis mama: „Te-ai trezit bosumflată. Nu e vina nimănui.“ Când am o zi mai proastă, încerc pe cât posibil să lucrez de acasă și să interacționez cu puțini oameni. Îmi pun muzică și asta ajută.
Care este acel obicei al tău care, deși te irită, nu poți scăpa de el?
Multiplul entuziasm. Excesul de dulciuri. Încrederea în oameni. Asta – cu încrederea în oameni – mă irită cel mai mult.
℗PUBLICITATE
Ești om de comunicare. Ce îți displace cel mai mult la domeniul în care activezi?
În comunicare (nici măcar în cele mai sincere momente), nu poți să spui că îți displace ceva. Mie îmi plac prăjiturile cu glazură și îmi mai place și să combin ananasul cu mango. Ca să traduc în termeni de comunicare, îmi place să combin the old school PR (includ aici partea de connecting people & brands) cu noile mijloace de comunicare, ce au luat o amploare fulminantă, mai ales în ultimii 4 ani.
Dar ce îmi displace cel mai mult, independent de metodele actuale de comunicare, este calitatea îndoielnică a unor persoane care… nu știu de unde au apărut în ultimii 6 ani – posesori de branduri, oameni de marketing care nu numai că nu știu despre ce este vorba în domeniul lor, dar sunt obraznici și violenți verbal. Nu cunosc cauzele, dar sigur au legătură cu educația. Și, uite așa, am început să concediez sau să refuz orice colaborare cu astfel de personaje (ceea ce nu mi s-a întâmplat în trecut).
Ce faci, atunci când cineva te minte și tu știi bine că face asta?
De cele mai multe ori, simplul fapt că știu că minte e de ajuns pentru mine. Am antrenament pe plan personal.
Mulți oameni spun că își doresc viața de dinainte de pandemia COVID-19. Tu ce-ai vrea să fie altfel, după pandemie?
În primul rând, îmi doresc să fim sănătoși, să existe vaccin și un tratament ușor de accesat și cu rezultate. Eu știu că voi petrece mai mult timp în parc, cu câinii noștri și cu Avi, desigur. E atât de iubitor și atent cu animalele!
Vestimentația ta oglindește și culoarea personalității tale (despre care am amintit mai pe la începutul interviului). Ce gândești, atunci când cineva privește întrebător spre ținuta ta?
Să știi că nu am observat să se uite cineva ciudat la cum sunt îmbrăcată.
Uneori, port ținute minimaliste, dar de cele mai multe ori, mă îmbrac „în straturi“. Chimonourile și caftanele, blugii, cămășile și colanții sunt preferatele mele.
Care este acel aliment despre care știi că nu-ți face bine și, totuși, nu-l poți elimina din alimentația ta?
Am descoperit acum câțiva ani că am intoleranță la lactoză. Beau lapte de soia deja de 5 ani, dar la unt și la brânză nu am renunțat definitiv.
„People“, „places“, „projects“, „plans“ – sunt câteva dintre cuvintele care fac parte din manifestul tău, de pe noemimeilman.com. Numește persoana, locul, proiectul și planul fără de care viața ta nu ar avea prea mult sens?
Sunt atâtea persoane și locuri și proiecte și planuri, încât aș umple cel puțin o jumătate de pagină.
Să știu că toți ai mei sunt bine – este principalul motor care mă duce mai departe și, așa, rezist mai ușor în lumea asta, în care oamenii ar trebui să se înțeleagă odată cu toții, în care rasismul și homofobia și violența (de toate felurile) trebuie să fie anulate pentru totdeauna.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
