skip to Main Content
Nu Trageți în Emoții!

Nu trageți în emoții!

Deseori, exilăm în spatele unor sentimente frumoase niște emoții considerate de către noi inacceptabile (sau considerate astfel în mediile noastre de origine). De multe ori, mânia noastră nu exprimă altceva decât profunzimea atașamentului și a așteptărilor. Evităm să recunoaștem asta față de noi înșine și cu atât mai mult față de ceilalți. Când încercăm să ne suprimăm sau să ne controlăm emoțiile, mai degrabă decât să le trăim și să lucrăm cu ele, contribuim în mod semnificativ la dispariția armoniei noastre interioare.

Nici o emoție nu este „rea“ în sine. Emoțiile ne ajută să aflăm cine suntem și cum funcționăm. Iar când suntem dispuși să ne deschidem și să experimentăm pe deplin aceste emoții, dobândim înțelegere și conștientizare de sine. Chiar și sentimentele negative față de noi înșine sunt importante – pentru a ne exprima, pentru a experimenta reacția naturală de mânie adaptativă față de sursa gândirii, precum și empatia și auto-compasiunea care îi vor urma acestei reacții. Adesea, numai după ce ne exprimăm aceste sentimente, suntem capabili să facem o schimbare semnificativă în percepția noastră de sine, care altfel ar fi dificil de realizat.

Tendințele de negare, retragere și auto-izolare sunt frecvente, ca reacție la durerea emoțională profund resimțită. De fapt, un indiciu că o persoană se simte în dificultate este închiderea în sine. O astfel de tăcere, în general, spune că: „Nu voi risca să mă rănești mai mult decât am fost rănit(ă) până acum, așa că pun un zid între noi“. Spre deosebire de durerea fizică, durerea emoțională se reactivează ori de câte ori întâmpinăm o situație asemănătoare. Există multe și diferite motive pentru care alegem să ne ascundem durerea emoțională. Dar ceea ce au în comun diversele motive este faptul că toate sunt induse de frică. Am fost învățați că a arăta că am fost răniți înseamnă slăbiciune, vulnerabilitate. Preferăm să suferim în tăcere și să nu dăm importanță durerii noastre de față cu ceilalți. Ne închidem în sinea noastră – și ieșim în fața celorlalți doar atunci când simțim că avem control asupra durerii, doar atunci când simțim că ne putem aventura iarăși în lume. 

Dezvoltându-ne capacitățile de analiză, învățăm să ne familiarizăm cu modul nostru de a gândi și de a acționa. Ne putem da seama ce anume ne stresează și ce ne sperie, în situațiile destabilizatoare. Reacțiile afective sunt adesea legate de gândurile automate. Simplul fapt că ne observăm pe noi înșine ne va face mai conștienți de tipurile de anxietate care pun stăpânire pe noi. Dacă ne reprimăm emoțiile, nu facem altceva decât să ne îndepărtăm de noi înșine, să ne detașăm de senzațiile noastre. O astfel de atitudine generează o stare de stres permanent, care ne perturbă relația cu cei din jur.

Cuvântul e-moție exprimă ideea de mișcare a dispoziției – vârtejul de sentimente, imagini și amintiri declanșate de senzații fizice. Purtăm cu noi o zestre de stări sufletești și de experiențe din trecut. Diversele noastre dispoziții sunt o modalitate esențială de monitorizare și de reglare a stării relațiilor noastre.

Emoțiile suprimate sunt, pur și simplu, emoții pe care alegem să nu le recunoaștem și cărora nu le permitem să se „exprime“ într-un mod sănătos. Dacă vom continua să ne suprimăm emoțiile, ele vor fi îngropate în mintea noastră subconștientă, ceea ce va duce adesea la schimbări de dispoziție.

Există însă și emoții pe care nu le putem suprima în mod conștient, pentru că ele apar cu regularitate și aproape că nu le mai detectăm. Atunci trăim senzația de amorțeală emoțională.

Emoțiile nu ar trebui să fie suprimate, ci acceptate. Ne putem exprima emoțiile vorbind despre ele, scriind despre ele sau redirecționându-le către oamenii potriviți. Când trăim în armonie cu emoțiile noastre, când ne concentrăm pe emoții cu compasiune și curiozitate, putem descoperi cine suntem și ce vrem. Este necesar să devenim capabili să recunoaștem, să numim, să intrăm în contact și să ne explorăm stările sufletești. Să învățăm să nu ne mai fie teamă să vorbim despre emoțiile noastre. A împărtăși cu ceilalți ceea ce simțim ne ajută să construim legături mai puternice. A împărtăși cu ceilalți este cel mai bun mod de a practica punerea emoțiilor în cuvinte.

Emoțiile fac parte din evoluția oamenilor ca specie, ele ne definesc și ne separă de restul viețuitoarelor. Ele sunt naturale, așa că nu trebuie să luptăm împotriva lor, ci să le lăsăm să existe. Ele sunt tranzitorii: dacă le vom exprima nu vor dura, dacă le vom reprima vor persista foarte mult timp.

Experimentarea și exprimarea emoțiilor sunt părți integrante ale vieții. Cu toate acestea, pentru mulți oameni, emoțiile rămân misterioase, confuze și greu de exprimat constructiv.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Această postare are un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută