Luni seară, în decorul catifelat și elegant al Teatrului Național București, Atena Boca și Gáspár György au purtat o conversație adevărată despre relații, iubire și alte chestiuni de suflet – în cadrul ediției de primăvară a Conferinței #EpicTalk 2019. Chiar dacă discuția a fost extrem de personală și de autentică, la aceasta au luat parte peste 200 de participanți, dornici să descopere latura mai puțin cunoscută a relațiilor de intimitate și de cuplu. Toți cei care s-au înscris la eveniment au adresat și câte o întrebare. Iar dintre cele peste 200 de întrebări primite, Atena le-a selectat pe cele care s-au repetat cel mai des și care păreau să vizeze cât mai multe curiozități. Mai jos, vă prezentăm câteva idei inspirate din răspunsurile pe care Gáspár le-a oferit în cadrul evenimentului.
1. Cele 5 dimensiuni care indică nivelul de sănătate al unei relații sunt: încrederea (sau ceea ce numim siguranță psihologică și angajament activ de a tolera necunoscutul și lipsa de certitudine); nădejdea în celălalt (adică te poți baza că face ceea ce spune că face pentru cuplu, își respectă promisiunile, își transformă partenerul într-o prioritate și este disponibil emoțional când ai nevoie de el); claritatea și structura (ambii știu destul de clar ce se așteaptă de la relație și ce tipare de interacțiune funcționează la nivel de cuplu, există granițe bine stabilite, nevoi exprimate și rutine bine conturate); comunicarea (ambii au posibilitatea de a dialoga despre ceea ce le apasă sufletele, de a purta conversații dificile și de a-și face vizibile vulnerabilitățile); sensul legăturii (ei contează pentru celălalt și știu asta, dar mai știu și că ei doi contează în lume, fiindcă reprezintă ceva mai mare decât granițele sinelui și ale binomului lor).
2. Este esențial ca părinții să investească timp și energie în iubirea lor, nu doar în copii, chiar dacă asta implică și tolerarea emoției de vinovăție. Niciodată în istoria omenirii structura unei familii nu a depins atât de mult de nivelul de fericire și de stabilitate al relației de cuplu. Copilul are nevoie să-și vadă părinții fericiți, la baza acestei nevoi stând narcisismul infantil – copilul are impresia că părintele este fericit datorită lui și, de asemenea, că adultul este nefericit din cauza lui. Exprimarea iubirii dintre cei doi părinți la nivel de familie este necesară, pentru a nu-i face pe copii să se rușineze de iubire.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
3. Fiecare relație are un cost, pentru că orice persoană care intră în viața noastră are o sumedenie de imperfecțiuni și de hibe. Iar pe o mare parte dintre acestea va trebui să le acceptăm ca fiind costul pe care-l plătim pentru a rămâne în relație. De aceea, este important să ne cunoaștem suficient de bine și să vedem ce preț suntem dispuși să plătim – și pentru ce câștiguri. Dacă nu poți plăti acel preț, atunci merită să te gândești la ideea de a scrie sfârșitul respectivei relații. Sigur că acest fapt este valabil și invers: viața cu niciunul dintre noi nu este floare la ureche, așadar și celălalt are de suportat, de tolerat, de digerat o serie de caracteristici, trăsături, obiceiuri ale noastre (care-l pot costa scump).
4. Navigarea înțeleaptă pe tărâmul relațiilor și cultivarea inteligenței relaționale reprezintă cheia în toate domeniile vieții noastre – atât în plan personal, cât și în cel profesional. În secolul XXI, să devii fluent în limbajul relațional este, probabil, cea mai înțeleaptă investiție pe care o putem face. Raportare valabilă atât acasă, cât și la muncă. Pentru că de calitatea relațiilor noastre depinde calitatea vieții noastre. Nimeni nu a fost creat pentru a trăi în izolare sau singurătate; suntem ființe sociale și avem nevoie să fim conectați cu cei din jur. În cuplu, avem nevoie să ne simțim speciali (cu riscul că altcineva ne-ar putea eticheta drept narcisici) și doriți (orice ființă umană are dreptul psihologic de a se simți dorită de jumătatea sa de cuplu).
5. Negativitatea și violența sunt doar comportamente prin care încercăm să atragem atenția. Nimic nu captează mai mult atenția omului, în secolul XXI, decât comportamentul negativ. Ceea ce știu foarte bine atât adulții, cât și copiii. Violența ne captează atenția, acasă și în societate – mai mult ca orice altceva. În culisele comportamentelor noastre, stau pitite o serie de nevoi psihologice și emoționale pe care nu știm cum să le exprimăm. În fiecare dintre noi, există un copil invizibil care tânjește să fie văzut, auzit și simțit.
℗PUBLICITATE
6. Povestea negativă prin care mintea interpretează comportamentele celuilalt nu face altceva decât să ne activeze frica și dezgustul. Două emoții care, în scurt timp, ne vor face să simțim ură față de partener. Iar când am ajuns la ură, este aproape imposibil să mai revenim la sentimente pașnice și să ne mai putem simți în siguranță. E important să nu ne considerăm partenerii ca fiind monștri sau doar niște trupuri lipsite de suflet. Adevărul este că niciodată în istoria acestei specii oamenii nu au luptat cu mijloace atât de variate pentru iubirea altcuiva, dar nici nu s-au despărțit atât de ușor (de data asta, în numele iubirii de sine).
7. Nimeni nu vine de acasă, din familia în care a crescut, cu mâna goală. Cu toții ne aducem în relațiile de cuplu rănile și traumele din copilărie. De aceea, într-un cuplu niciun partener nu are dreptul să afirme că celălalt e „disfuncționalul“. Adesea, cei doi parteneri au fost lezați în aceeași etapă a dezvoltării, doar că și-au cultivat diferite strategii de supraviețuire. Într-un cuplu, cei doi sunt vindecători unul pentru celălalt. Trauma creată la nivel relațional poate fi reparată doar la nivel relațional. Nimeni nu se vindecă de unul singur. Cu toții avem nevoie de un „celălalt“ semnificativ în viața noastră.
8. Cunoaștem foarte puține lucruri despre noi, despre nevoile, preferințele și traumele noastre. În secolul XXI – de fapt, este un fenomen care a început de la sfârșitul secolului trecut – omenirea a intrat într-o nouă eră: aceea a cunoașterii de sine. Probabil că cel mai bun sfat pe care-l poate primi cineva este să se cunoască mai bine, să se descopere pe sine. E dreptul nostru, al tuturor, să începem acest proces de autoexplorare și autocunoaștere.
9. Sinele nostru erotic așteaptă să fie conștientizat. Majoritatea adulților de astăzi au crescut în familii în care nu li s-a permis să-și cultive legătura cu sinele sexual. Acesta este un capitol din povestea vieții noastre pe care trebuie să-l rescriem, să-l reedităm.
10. Infidelitatea este un act de îndreptățire și de egoism al partenerului necredincios, care adesea e rezultatul unor nevoi ignorate în mod repetat. Trădarea supremă numită „infidelitate“ se poate repara, cu câteva condiții: cel care a greșit să-și asume fapta, cel care a fost rănit să nu-l vadă pe celălalt ca fiind defect, iar cei doi să fie dispuși să scrie un nou capitol al iubirii lor. În 70% dintre cazuri, infidelitatea poate fi depășită, chiar dacă nu este niciodată uitată. În zilele noastre, infidelitatea poate căpăta mai multe forme – fie sexuală, fie emoțională. Dacă stăm bine să ne gândim, putem numi „infidelitate“ și supraimplicarea profesională a unuia dintre parteneri; asta, fiindcă celălalt simte aceeași pierdere și însingurare ca și când ar fi fost respins și abandonat pentru o altă persoană.
#EpicTalk– Eveniment organizat de Pagina de Psihologie & Mozaic Media și susținut de: NuDoarUnMoment, Boiron, Clineo, Z Coffee Bar, San Benedetto, Corny, Ritter Sport și La Primul Bebe.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
